Îngrijirea paliativă sau sprijinul psiho-emoțional necesar

Îngrijirea paliativă este tratamentul simptomelor care pot provoca disconfort pacientului. Acest tip de tratament ajută la atenuarea durerii, problemelor de respirație, tusei, greață, constipație, balonare și diaree. O zonă vastă de îngrijire totală cunoscută sub numele de îngrijire paliativă („întreg” sau „completă”) include aspectele medicale, spirituale și psiho-emoționale ale pacientului și ale familiei sale. Îngrijirea paliativă urmărește prevenirea și atenuarea suferinței legate de boală prin identificarea și evaluarea promptă a problemelor cauzate de suferința oncologică sau non oncologică și inițierea unui tratament care reduce durerea.

Sprijinul psiho-emoțional este oferit în îngrijirea paliativă. Îngrijirile paliative oferă pacienților sprijinul psiho-emoțional și spiritual necesar. Pacientul și familia sunt sprijinite în abordarea provocărilor sociale legate de statutul lor social și financiar, astfel încât să poată depăși situațiile limită și să gestioneze costurile și cheltuielile de tratament. În schimb, acest lucru determină pacientul să se obișnuiască cu diagnosticul și să ia în considerare posibilitatea îmbunătățirii sănătății în viitor, recunoscând totodată și alte aspecte și obiective pentru care merită să lupți și să rămână optimist. Pacientul este centrul atenției în îngrijirea paliativă, fără accent pe boală sau suferință pentru pacienți.

Semne și simptome prezente în stadiile avansate și terminale de boală:

• durerea;
• incontinența, căderile, imobilizarea.

Semnele durerii și analiza simptomelor

Durerea este disconfortul raportat de pacient

Durerea totală - este un termen de referință pentru pacientul aflat în stadiu terminal de boală. 

Se caracterizează prin:

• durere fizică; de regulă se referă la pacienții care suferă de cancer; poate fi cauzată de slăbiciune, tratamente suportate;
• cuprinde: dureri osoase, infiltrare, compresie, distrugerea nervilor, dureri viscerale, infiltrarea țesuturilor moi, colica intestinală, limfedemul;
• durerea emoțională și cea socială;
• durerea este provocată de alți factori decât cei fizici: durerea fizica generează anxietate și stări depresive;
• cheia este proasta comunicare  dintre pacienți, familie, personal medical
• durerea spirituală;
• reflectând la trecut poate să apară sentimentul puternic pentru lucruri sau sentimente, atitudini corespunzătoare.

Analiza durerii

• cea mai bună estimare o constituie evaluarea ei de bolnavul însuși;
• există mai multe scale de evaluare a durerii.

Semne fiziologice ale durerii

• tahicardia;
• tahipnee;
• creșterea TA;
• transpirații, paloare
• pupile dilatate
• tensiune musculară
• greață,vărsături

Semne comportamentale:

• poziții corporale rigide;
• neliniște;
• tresăriri;
• dinți încleștați;
• pumni încleștați;
• plâns;
• gemete.

Rolul asistenței medicale

Rolul asistenței în cazul durerii totale:

• conceperea unui plan individual de tratament pentru fiecare pacient în parte;
• este important să se țină cont și de părerea familiei și de implicarea ei;
• examinarea sentimentelor si a starii spirituale si mentale ale pacientului;
• întocmirea unei liste cu probleme de toate tipurile, care ar putea influența; pacientul și caracterul durerii (anxietate, depresie, tensiuni familiale, griji financiare)
• urmărește progresele pe toate planurile.

Durerea în stadiu terminal este copleșitoare, continuă și distructivă. Ea încețoșează mintea și inhibă capacitatea de concentrare.

Îngrijirile Paliative sunt o opțiune pentru pacienții care suferă de boli cronice sau terminale. Acestea pot îmbunătăți calitatea vieții pacienților și a familiilor lor prin controlul simptomelor, sprijinul psihologic și social, îngrijirea rănilor și sprijinul oferit familiei și îngrijitorilor.

Comunicarea cu bolnavii ce au boli psihice

Uneori comunicarea cu pacienții cu boli psihice poate fi dificilă din cauza manifestărilor specifice bolii, precum interpretativitate, idei paranoide, labilitate emoțională, așteptări negative ca urmare a unor experiențe negative în relația cu spitalizarile anterioare.

Din fericire, există modalități pozitive de a comunica cu acestea în vederea administrării tratamentelor și/sau procedurilor medicale:

• Folosind bunele maniere pacienții se vor simți respectați
• Vorbiți direct, blând, clar și simplu așa cum ați face-o cu altcineva
• Folosind un ton prietenos, dar profesional pacienții vor simți că vă pasă de ei și vor recunoaște că nu-i tratați cu superioritate, iar profesionalismul le va da încredere.
• Când vorbiți mențineti contactul vizual pentru a înțelege că sunteți deschisi, cinstiți și îi priviți fără superioritate.
• Ascultați cu atenție și așteptați să termine, iar dacă este necesar, clarificați ceea ce a spus pacientul.
• Fiți răbdători, flexibili și susținători, încercați să le validați sentimentele și să le înțelegeți suferința. Este important ca ei să știe că vă pasă cum se simt.
• Cereți clarificări, dacă este nevoie pentru a evita neînțelegerile și rugați pacienții să repete.
• Respectați spațiul personal al pacienților. Explicați mai întâi procedura/tratamentul care urmează, câștigați-le încrederea și apoi cereți confirmarea de a vă apropia.
• Răspundeți cu empatie. Empatia îi va ajuta pe pacienți să depășească anumite situații și să rămână calmi.
• Fiți conștienți de limbajul corpului. De preferat să mențineți o postură bună, spatele drept, brațele pe lângă corp, expresie facială neutră sau zâmbet prietenos.
• Evitați atingerea dacă nu este necesară. Atingeți pacienții doar dacă aveți permisiunea sau este necesar pentru tratament, deoarece pot deveni anxioși sau supărați atunci când sunt atinși.
• Nu faceți amenințări. Este ineficient să le spuneți pacienților că lucrurile se pot agrava și de cele mai multe ori devin mai agresivi.
• Nu mințiți pacienții pentru a obține conformitatea. Minciuna poate produce opoziție puternică, ca urmare a neîncrederii.
• implicați aparținătorii, dacă este necesar  deoarece unii pacienți pot avea răspuns pozitiv la tratament în prezența rudelor.

Atribuțiile asistentului medical

Principalele caracteristici ale rolului asistentului medical:

• evaluează valorile și experiențe de viață personală ale pacientului
• stabilește și menține un mediu de îngrijire corespunzător
• foloseste o serie de abilități de comunicare, atât verbale cât și non-verbale (ce includ empatie, ascultare, observare)
• face diferența dintre relațiile profesionale și sociale
• mobilizează toate resursele necesare creșterii accesului pacientului la servicii de sănătate mintală
• înțelege și răspunde la reacțiile pacienților, cum ar fi: furie, anxietate, frică, durere, neputință, disperare.
• oferă susținere aparținătorilor pacienților.

Sanătatea mintală reprezintă un deziderat general, însă în dobândirea și menținerea acesteia survin variate chestiuni ce necesită o analiză atentă: ce înseamnă, în viața de zi cu zi, acest concept? Cum poate fi definit cât mai concret? Unde este limita dintre sănătatea mintală și tulburarea psihică? Acestea sunt doar câteva dintre motivele pentru care psihiatria prezentului oferă controverse.

Normalitatea este o noțiune ambiguă și, deseori, legată de judecăți de valoare, în mod special, de valori culturale și de valori ale societății. Chiar și în cadrul aceleiași culturi, conceptele de sănătate mintală pot evolua în timp, pe măsură ce valorile societății se schimbă.