Totul despre Ou și beneficiile lui

Oul în alimentația noastră și-a făcut apariția cu mult înainte să îi fie recunoscute proprietățile. Preluate de la animale sălbatice iar mai apoi de la animale domestice, era o comoară nutritivă ce putea fi gătit în jar sau în mușchi de copac umed. Omul nu este singurul care și-a dat seama de lucrurile acestea, animalele având și ele o înclinație spre consumul de ouă. Mamiferele au inclus în alimentație acest super aliment, de la vulpi și ratoni până la primate.

Micronutrienți și macronutrienți în ou

     Macronutrienții în domeniul nutriției se referă la cele trei categorii regăsite în natură, pe care medicina le-a studiat de-a lungul timpului. Ele sunt fundația a tot ce este consumabil în lumea noastră și sunt reprezentate de proteine, carbohidrați și lipide (grăsimi). Le putem converti cu ușurință în calorii, ținând cont de faptul că 1 gram de grăsime = 9 calorii, 1 gram de proteine = 4 calorii și 1 gram de carbohidrați = 4 calorii. Din punct de vedere al macronutrienților, oul obișnuit are la bază 5 grame de grăsime și 6 grame de proteină, lipsit fiind de carbohidrați. Aceste valori pot varia în funcție de mărimea oului.

Micronutrienții reprezintă atât aportul de vitamine, cât și minerale al unui aliment consumabil. Aceștia, deși nu sunt calculabili din punct de vedere caloric, sunt indispensabili sănătății omului, iar majoritatea nu pot fi produși de organism. Metoda sigură de a ne face rost de micronutrienții necesari pentru bunăstare și dezvoltare este prin alimentație. Oul are în compoziția gălbenușului vitamina A, K2, B, E, B12, acid folic(ajută împotriva degenerării ADN-ului) și calciu. De asemenea, se regăsesc și anticorpi care sprijină stomacul și intestinul gros. Albușul oului are la bază magneziu, potasiu, B2 și B. În aceeași măsură, ajută împotriva căderii părului și a problemelor de piele.

Problema colesterolului din gălbenușul unui ou

     Colesterolul se regăsește în gălbenușul oului, însă el nu reprezintă un hazard de sănătate pentru organism. Asociat gălbenușului este colesterolul de tip HDL, numit și „colesterol bun” care nu crește nivelul total de colesterol decât în situații de consum extrem. Se diferențiază prin această trăsătură de LDL, numit și „colesterol rău” care este asociat cu infarctul miocardic și nu numai.

Consumul de ouă protejează împotriva celorlalte surse care generează LDL, printre care grăsimile trans (grăsimi artificiale realizate prin metode moderne de procesare) și grăsimile saturate (prăjituri, cârnați, ulei de palmier, slănină, în principiu părțile grase din carne și produse gătite în baie de ulei). HDL-ul regăsit în ouă s-a dovedit că ajută creierul, sistemul nervos, previne cortizolul și sprijină metabolismul. 

În cazul colesterolului regăsit în ouă, el poate să fie gestionat de către ficatul uman. Persoanele care au la bază un stil de viață vegetarian, deși mâncarea pe baza de plante este lipsită de colesterol, corpul o să producă de la sine cantitatea necesară pentru a supraviețui și a se regenera. În cazul unui exces de colesterol tip HDL, ficatul nu o să mai producă de la sine la fel de mult, astfel încât să existe un echilibru în organism.

Tipuri de ouă și efectul lor asupra organismului

Medicina nu s-a limitat strict la oul de găină, când vine vorba de o analiză în detaliu și efectele lor asupra organismului.

Oul de struț este recunoscut ca fiind cel mai mare din lume, în cadrul aviarelor. Cu o greutate de aproximativ 1 kilogram, acesta este echivalentul a 22 ouă de găină domestică. Distribuția macronutrienților, ca și procent, este de 48% grăsime și 45% proteine, restul până la procentul maxim fiind constituit de coajă, care nu este consumat. El are în jur de 2000 de calorii și este o sursă bună de fier și magneziu, împărtășind astfel micronutrienții oului de găină, doar că într-o cantitate mult mai mare.

Oul de rață pare să fie o variantă îmbunătățită a oului de găină din toate punctele de vedere. El are un gălbenuș mai mare, un albuș mai consistent și oferă ceva mai mult din punct de vedere al micronutrienților. Cu 140 de calorii, are în jur de 10 grame proteină și 9 de grăsime, fiind astfel aproape dublu față de oul de găină domestică. Bineînțeles, mărimile oului pot varia și, astfel, densitatea nutrienților se poate schimba.  

Oul de prepeliță este considerat un adjuvant împotriva alergiilor în lumea asiatică și intră la categoria de delicatese. Bogat în vitamina A și vitamina C, este cunoscut și pentru îmbunătățirea metabolismului. Din păcate, are sub 1 gram de grăsime și proteină. Este o opțiune bună pentru cei cu diferite alergii la ouălele de găină sau interdicții, fiind considerat un aliment mai ușor.

Oul de gâscă are aproape 300 de calorii, 20 grame de grăsime și 20 de proteină. Conține un echilibru perfect la capitolul macronutrienți, vitamine și mineralele. Este bogat în vitamina A, B și E, cu doze bune de seleniu, zinc și fier.

Oul de pescăruș este o raritate care se remarcă printr-un ușor gust de pește după ce a fost gătit. Este o combinație între oul de prepeliță și cel de găină din punct de vedere al informațiilor nutriționale. El poate fi cules strict cu autorizație și doar într-un anumit moment al anului. Este bogat în vitamina D și fosfor, iar ca și macronutrienți, are la bază 9 grame de grăsime și 11 de proteină.

Oul, proteina perfectă

     În termeni de calitate, oul oferă un tip de proteină superioară față de celelalte tipuri regăsite în natură din punct de vedere al constituției anabolice. Putem traduce, în acest context, cuvântul „anabolic” cu o capacitate subtilă a alimentului de a produce fibre musculare și regenerarea articulațiilor. Pe o scară descrescătoare, unde discutăm despre calitatea proteică, laptele matern s-ar încadra pe locul I, oul pe locul II împreună cu derivatele din zer fermentate, carnea macră regăsită în natură, care include peștele și derivatele acestuia, pe locul III. Ultima categorie, pe locul IV, este rezervată proteinei din soia.