Ce alegi pentru dezvoltarea personală: psiholog, psihoterapeut sau psihiatru? 

Medical 15 Decembrie 2022

Apa este principalul constituent al organismului, reprezintă aproximativ 60% din greutatea corporală a unui bărbat adult și 55% din greutatea corporală a unei femei. Consumul de lichide, alături de o activitate fizică regulată, pot produce o stare de bine semnificativă și o bună funcționare a organismului uman. Ce înseamnă hidratarea? Hidratarea este vitală pentru funcțiile de bază ale organismului, precum reglarea temperaturii corpului, buna funcționare a celulelor nervoase, menținerea unei tensiuni arteriale stabile, susținerea digestiei, eliminarea toxinelor. Aproximativ fiecare celulă din corp conține o cantitate importantă de lichide. Creierul funcționează în parametri normali atunci când este hidratat, neuronii sunt alimentați cu nutrienți și sânge oxigenat. Deshidratarea poate afecta capacitatea de concentrare, prelucrare a informației, reținerea lucrurilor pentru o lungă perioadă. Este recomandat să se consume minim 2 litri de apă pe zi, menținerea unui volum adecvat de fluide pot îmbunătăți procesul digestiv, evitând constipația și asigurând o bună funcționare a rinichilor ajutând la eliminarea deșeurilor. Apa acționează ca un lubrifiant pentru muşchi şi articulaţii, ajută la formarea lichidului articular şi prezervă activitatea normală a muşchilor.  Ce beneficii aduce hidratarea? Mai multă energie și productivitate. Deshidratarea poate cauza oboseală și reduce semnificativ buna funcționare a creierului. Dacă simți că aptitudinile tale cognitive nu funcționează corespunzător, s-ar putea să ai nevoie de apă. Performanța fizică îmbunătățită. Activitatea fizică este responsabilă pentru pierderea unei cantități semnificative de fluide din organism. Apa te ajută să îți menții nivelul de performanță atunci când practici exerciții fizice sau ești activ, fără a te simți epuizat. Scăderea în greutate. De multe ori, atunci când crezi că ți-e foame, îți este, de fapt, sete. Consumul de apă este un mod eficient de a controla caloriile pe care le consumi în fiecare zi. Prin urmare, atunci când îți va fi foame, încearcă să bei, mai întâi, un pahar de apă. Buna dispoziție. Atunci când corpul tău este hidratat, acesta funcționează la capacitate maximă, ceea ce te ajută să fii bine dispus. Dacă observi ca ești prost dispus, consumul de apă te poate ajuta. Prevenirea migrenelor. Migrenele sunt adesea cauzate de deshidratare, ceea ce înseamnă ca pot fi ameliorate prin consumul de apă. Este esențial să îți păstrezi corpul hidratat pentru a preveni durerile de cap și migrenele. Cât de importantă este activitatea fizică? Organizația Mondială a Sănătății (OMS) definește activitatea fizică drept orice mișcare a corpului produsă de mușchii scheletici care necesită un consum de energie. Este recomandat minim 10 minute de mișcare în fiecare zi. Activitatea fizică regulată, cum ar fi mersul pe jos, mersul cu bicicleta, practicarea sportului sau recreerea activă, oferă beneficii semnificative pentru sănătate. Devenind mai activi pe tot parcursul zilei în moduri relativ simple, oamenii pot atinge cu ușurință și fără costuri o viață activă. Activitatea fizică regulată ajută la prevenirea și gestionarea bolilor, cum ar fi bolile de inimă, accidentul vascular cerebral, diabetul și unele tipuri de cancer. De asemenea, ajută la prevenirea hipertensiunii arteriale, la menținerea unei greutăți corporale sănătoase și poate îmbunătăți sănătatea mintală, calitatea vieții și bunăstarea. Mai mult, exercițiile fizice stimulează circulația sanguină și oxigenarea organismului, eliminând astfel senzația de oboseală și slăbiciune, care apare deseori atunci când creierul nu primește o cantitate suficientă de oxigen. Mișcarea, alături de o bună hidratare, este o activitate de nelipsit din viața oricărei persoane care dorește să își mențină în stare cât mai bună sănătatea fizică și psihică. Înțelege-ți corpul și oferă-i hidratare și mișcare în fiecare zi!

Medical 15 Decembrie 2022

ADHD este un subiect din ce în ce mai des întâlnit, însă prea puțin luat în serios de către public. Se estimează că 9.6% din copiii școlari și peste 13% dintre adolescenți suferă de această tulburare la nivel global, însă numerele pot fi mult mai mari datorită unei tendințe de a minimiza simptomele și a diagnostica greșit aceste persoane.  Cea mai eficientă linie de tratament pentru această tulburare este cea medicamentoasă, însă substanțele prescrise în acest sens sunt controlate de stat, deci vin la pachet cu o oarecare stigmă socială.  Este vital, totuși, ca persoanele cu ADHD sau părinții acestora să fie bine informați privind aceste substanțe, întrucât la momentul actual nu există tratamente care să beneficieze de același grad de eficacitate.  Ce este ADHD? Tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenție (eng. Attention Deficit Hyperactivity Disorder) este o tulburare de neurodezvoltare, una dintre cele mai comune în rândul copiilor. Simptomele ADHD sunt complexe și sunt, de multe ori, atribuite fie vârstei precoce, fie altor tulburări mentale.  Aceste simptome includ, dar nu se rezumă doar la: dificultăți de concentrare și menținere a atenției pe perioade prelungite; dificultăți în a trece de la o sarcină la alta; impulsivitate și inabilitatea de a controla reacții la diverși stimuli; hiperactivitate sau mișcare excesivă care nu se potrivește contextului; incapacitatea de a începe sau termina sarcini care nu aduc o răsplată imediată; incapacitatea de a aștepta sau întârzia gratificarea pentru anumite activități. Pentru ca un diagnostic de ADHD să fie valid, simptomele trebuie să fi apărut în copilărie și să afecteze viața persoanei respective într-o manieră notabilă. Auzim de multe ori că “toată lumea e un pic ADHD” sau că “toți copiii sunt mai zvăpăiați.” Această psihologie populară este, însă, dăunătoare.  ADHD este o tulburare cronică gravă, considerată dizabilitantă, în unele instanțe. Împotriva ideii generale, această tulburare nu dispare sau nu se vindecă o dată cu trecerea timpului. Copiii cu ADHD pot învăța diverse modalități de a se adapta condiției lor, însă, în funcție de severitatea simptomelor, această tulburare poate cauza probleme semnificative și la o vârstă matură. Ce variante de tratament există pentru ADHD?  Părerile în ceea ce privește această tulburare sunt împărțite, chiar și în rândul terapeuților. Deoarece ADHD nu este o tulburare comportamentală, ci una neurologică, este important ca un diagnostic formal să fie eliberat doar de un medic psihiatru. Recomandăm acest articol despre diferența între medicul psihiatru și psiholog, dacă ai nelămuriri.  Prima linie de tratament pentru ADHD este întotdeauna cea medicamentoasă. Medicii vor recomanda ferm terapia comportamentală ca însoțitor, însă în cele mai multe cazuri, cura medicamentoasă este cea mai eficientă.  Deoarece medicamentele cu care este tratat, în general, ADHD, sunt parte din regimul II (se eliberează pe rețetă galbenă), acest tratament vine la pachet cu o oarecare stigmă. Doctorii sunt precauți în a prescrie astfel de medicamente, iar părinții sunt, deseori sceptici.  Cum funcționează medicamentele pentru ADHD? Cauzele ADHD sunt încă dezbătute de comunitatea științifică, însă unul din efectele studiate ale acestei tulburări îl reprezintă un dezechilibru chimic. Creierele persoanelor cu ADHD folosesc dopamina la o rată mult mai ridicată decât creierele neurotipice (adică ale celor dezvoltate într-un mod normal). Dopamina este principalul neurotransmițător implicat în regularea motivației și atenției.  Când în creierele noastre există un deficit de dopamină, ne simțim letargici, pierduți, plictisiți. Nimic nu ne mulțumește, nu mai avem dorință sau energie să facem nimic. În cazul persoanelor cu ADHD, acest deficit este unul cronic. Dacă dezechilibrul nu este compensat în mod medicamentos, terapia comportamentală are șanse foarte mici să fie eficientă.  Medicamentele stimulante prescrise pentru ADHD funcționează ca o “frână” în procesul de folosire al dopaminei de către creierul pacientului. Ele nu produc mai mult din acest neurotransmițător, însă împiedică receptorii neuronali să consume prea multă dopamină, prea repede.  Astfel, persoana tratată rămâne cu rezerve mai mari de dopamină pe parcursul zilei și reușește să mențină atenția asupra sarcinilor complexe, solicitante, sau plictisitoare. De asemenea, persoana tratată nu mai simte nevoia să suplinească deficitul de dopamină cu mișcare excesivă (un fel de a stimula creierul plictisit) sau comportamente riscante. Îi este mai ușor să își planifice timpul și să ducă la bun sfârșit sarcinile începute.  Este important de știut că medicamentele pentru ADHD se iau pe termen lung. Cum această tulburare nu poate fi vindecată, este comun ca pacienții să urmeze tratamentul medicamentos până simt că pot manageria simptomele de ADHD de unii singuri. Acest proces poate dura chiar ani, însă combinat cu terapia cognitiv comportamentală și sisteme de sprijin exterior, simptomele acestei tulburări pot fi mult diminuate.  Cu toate acestea, trebuie să luăm în considerare faptul că unii pacienți cu simptome severe vor avea nevoie de tratament pe toată durata vieții.  Care este statutul regulatoriu al medicamentelor pentru ADHD în România?  Pe teritoriul Europei, regulamentele vis-a-vis de medicamentele stimulante diferă. De-a lungul timpului, a existat impresia că ADHD este o tulburare strict pediatrică și că nu poate afecta persoanele adulte. Această părere începe să fie părăsită de comunitatea științifică, odată cu apariția a din ce în ce mai multe studii care arată opusul.  Legislația privind tratamentul medicamentos, însă, a rămas neschimbată. În România, medicii pot prescrie medicamente stimulante copiilor și adolescenților, până la vârsta de 18 ani. Dacă un diagnostic formal a fost pus înainte de această vârstă, iar simptomele persistă și post adolescență, tratamentul medicamentos poate continua, la discreția medicului psihiatru.  Totuși, dacă un diagnostic formal nu a fost obținut de pacient înaintea vârstei de 18 ani, legea nu permite prescrierea acestor medicamente, chiar dacă simptomele au fost prezente și în copilărie. Acest statut legislativ este împărțit cu Bulgaria, Grecia, Cehia, Slovacia, Slovenia, Croația, Franța, Estonia, Letonia și Lituania.  În Italia, medicamentele stimulante nu pot fi prescrise adulților, indiferent de vârsta la care aceștia au fost diagnosticați. La polul opus, cu aprobare pentru medicamentele stimulante la vârsta adultă, chiar și cu un diagnostic târziu se află Norvegia, Suedia, Finlanda, Islanda, Germania, Spania, Portugalia, Austria și Ungaria.  În Statele Unite, psihiatrii pot prescrie copiilor, cât și adulților, medicamente pe bază de metilfenidat sau amfetamină. În Europa, medicamentele pe bază de amfetamină (eg. Adderall) sunt complet interzise.  Ce medicamente sunt prescrise pentru ADHD?  Principalul tratament pentru ADHD prescris în România este cel pe bază de metilfenidat. Substanța este comercializată sub numele de Concerta în Europa, sau Ritalin în Statele Unite.  În România, Concerta poate fi prescris în trei dozaje diferite – 18mg, 36mg sau 54mg. Medicul psihiatru va începe tratamentul cu cel mai mic dozaj, urmând să titreze medicamentul în funcție de rezultatele pacientului.  Deoarece simptomele ADHD pot fi ușor confundate, iar medicamentele stimulante pot avea diverse efecte adverse neplăcute, medicul psihiatru poate încerca alte linii de tratament în stadiul inițial.  De multe ori, se încearcă tratamentul cu medicamente antidepresive, cum ar fi Coaxil sau Cipralex. Unii doctori prescriu medicamente din familia racetamelor, care sunt folosite pentru a trata degenerarea cognitivă la persoanelor vârstnice, însă acestea sunt mai mult un bandaj decât un tratament, întrucât nu adresează cauza tulburării, ci doar maschează efectele acesteia. Un astfel de medicament este Pramistar.  Un medicament care se poate dovedi eficient atunci când stimulantele nu sunt o soluție este atomoxetina (sub numele Strattera). Acesta îmbunătățește simptomele de neatenție și memorie, însă fără a impune un dezechilibru chimic marcant asupra sistemului nervos.  Deși nu este la fel de eficient ca psihostimulantele, Strattera a fost testat extensiv cu rezultate promițătoare și nu se este o substanță controlată (deci o prescripție medicală pentru acesta poate fi obținută destul de ușor).  Efectele secundare ale medicamentelor stimulante Efectele adverse asociate uneori tratamentului cu medicamente stimulante reprezintă motive pentru care medicii, pacienții sau părinții încearcă să le evite. Deși tratamentul cu aceste substanțe într-un mediu controlat (adică cu supravegherea medicului psihiatru) este în general sigur, unii pacienți experimentează reacții precum: scăderea apetitului: insomnii sau dificultăți în a adormi conform unui program; nervozitate sau agitație; amețeală; dureri de cap sau stomac; creșterea frecvenței cardiace; schimbarea tonului afectiv; anxietate. Medicul psihiatru poate recomanda diverse medicamente în paralel cu tratamentul pentru ADHD, cele mai comune fiind antidepresivele și anxioliticele (medicamente pentru scăderea stărilor de anxietate). În unele instanțe, aceștia pot recomanda și antipsihotice pentru tratarea agitației sau agresivității.  *** Referințe: Centers for Disease Control and Prevention. (2022, August 9). What is ADHD? Centers for Disease Control and Prevention. Retrieved December 9, 2022, from https://www.cdc.gov/ncbddd/adhd/facts.html#:~:text=ADHD%20is%20one%20of%20the,)%2C%20or%20be%20overly%20active.  Centers for Disease Control and Prevention. (2022, August 9). Data and statistics about ADHD. Centers for Disease Control and Prevention. Retrieved December 9, 2022, from https://www.cdc.gov/ncbddd/adhd/data.html  Chappuy, M., Boulanger, A., Nourredine, M., Fourneret, P., & Rolland, B. (2020, January 1). Disparate regulatory status of methylphenidate for adults with ADHD across Europe. The Lancet Psychiatry. Retrieved December 9, 2022, from https://www.thelancet.com/journals/lanpsy/article/PIIS2215-0366(19)30482-1/fulltext  Concerta: Uses, dosage & side effects. Drugs.com. (n.d.). Retrieved December 9, 2022, from https://www.drugs.com/concerta.html 

Medical 03 August 2023

  1. Ce este scapula? Ce este humerusul? Scapula - este un os lat, pereche, situat în partea postero-superioară a toracelui. Intră în componența centurii scapulare. Humerusul - este un os lung, pereche, denumit și “osul brațului”.   2. Ce este luxația scapulo-humerală? Luxația reprezintă momentul în care porțiunea superioară a humerusului pierde contactul cu cavitatea glenoidă a scapulei. Acest fapt se poate datora unui traumatism violent la nivelul umărului. Luxația scapulo-humerală este mult mai întâlnită la adulți, comparativ cu copii. Adesea, ea este însoțită și de fracturi la nivelul extremității proximale a humerusului sau la nivelul gleznei.   3. Cât de întâlnită este Luxatia scapulo-humerală? În cazul pacienților tineri, 20-30 ani, aceasta este mult mai întâlnită în cazul persoanelor de sex masculin. La grupa de vârstă 60-80 ani, luxația  este prezentă la femei mai mult, comparativ cu bărbații. 4. Cauze  Accidentele de circulație, traumatismele prin cădere, traumatismele sportive sunt unele dintre cele mai întâlnite cauze pentru producerea luxației scapulo-humerale.  5. Simptomatologie Principalele simptome identificate sunt: durerea la nivelul umărului; cracmente (trosnituri); imposibilitatea realizării mișcărilor la nivelul umărului afectat; furnicături, senzație de amorțeală; deformare vizibilă la nivelul umărului. 6. Diagnostic Diagnosticul se stabilește în urma unui examen clinic amănunțit, precum și prin metode radiologice (radiografia umărului). 7. Tratament În cazul luxațiilor scapulo-humerală, tratamentul este de urgență, este necesară reducerea luxației de la nivelul umărului afectat, prin manevre specifice de reducere închisă și analgo-sedare.  După reducerea luxației, membrul superior afectat va fi imobilizat timp de 3 săptămâni într-un bandaj sau orteză. În momentul în care, luxația de umăr nu se poate reduce în camera de gardă, este necesară intervenția chirurgicală de urgență pentru reducerea deschisă a acesteia, astfel prevenind ulterioare leziuni la nivelul capului humeral. În cazul luxațiilor recidivante, reducerea închisă nu va mai fi suficientă, astfel, va fi nevoie și de o intervenție chirurgicală, pentru a reface structurile articulare afectate. 8. Recuperarea dupa luxatia scapulo-humerală Recuperarea începe imediat după reducerea și imobilizarea membrului superior afectat. Pacientul în aproximativ 6-12 săptămâni își reia mișcările aproximativ complete la nivelul umărului, cu un program de kinetoterapie adecvat anterior. În aproximativ 12-24 de săptămâni, pacienții își pot relua activitățile sportive pe care le practicau anterior traumatismului, evident cu un program de recuperare bine stabilit anterior.  

Medical 12 Iulie 2023

1. Ce este radiusul ? Ce înseamnă fractura epifizei distale a radiusului ?  Radiusul (cubitus) reprezintă unul dintre cele 2 oase ce intră în componența antebrațului. Radiusul este osul cel mai lung al antebratului. În momentul în care apare o fractură (ruptură) în partea distală a radiusulu i(în regiunea încheieturii mâinii), atunci înseamnă că avem o fractură a epifizei distale a radiusului.  2. Cât de întâlnită este FEDR ?  Conform unui studiu realizat în anul 2020, FEDR apar mai frecvent la persoanele de sex feminin, în grupa de varsta 50-89 ani. Evident, persoanele de sex masculin sunt la fel de vulnerabile, însă, incidența este mult mai redusă.  3. Cauzele  În cazul persoanelor tinere, cauzele sunt traumatismele de intensitate ridicată (căderi de pe scări, bicicletă, accidente de circulație). Pentru persoanele vârstnice, mai ales de sex feminin (fiind osteoporotice), traumatismele pot fi de intensitate mult mai redusă.  4. Simptomatologie  Durerea intensă la nivelul articulației mâinii, este unul dintre principalele simptome. De asemenea, poate să apară:  A. edemul (umflătura) articulației;  B. deformarea articulației în mod specific (în funcție de tipul fracturii - a se consulta medicul);  C. furnicături, senzație de amorțeală;  D. imposibilitatea realizării mișcărilor mâinii.  5. Diagnostic Întotdeauna diagnosticul unei fracturi se face prin intermediul examenelor radiologice (radiografie pumn F+P) și prin examenul clinic. Dacă suspectați o astfel de fractură, nu ezitați să mergeți la medic. 6. Tratament  În cazul FEDR există posibilitatea tratamentului chirurgical/ortopedicv (nechirurgical).  Tratamentul ortopedic  - este necesară reducerea închisă a fracturii(poziționarea corectă a oaselor) prin manevre de tracțiune  - membrul superior fiind imobilizat într-un aparat gipsat pentru aproximativ 6 săptămâni.  Tratamentul chirurgical  - în momentul în care prin reducerea închisă a fracturii, nu se poate corecta poziția vicioasă a osului, se recurge la intervenția chirurgicală. - osteosinteza cu placă și șuruburi, broșe  - în cazul unei fracturi deschise este necesară osteosinteza cu fixator extern.  7. Recuperarea după FEDR  Kinetoterapia și fizioterapia sunt 2 elemente foarte importante în recuperarea după o astfel de fractură. Indiferent de modalitatea de tratament, pacientul trebuie sa inițieze un program de kinetoterapie în vederea redobândirii activității complete musculare și articulare a membrului superior. 

Medical 10 August 2023

Inflamația reprezintă un factor de risc la nivel global, care declanșează boli cardiovasculare, sau poate să le agraveze pe cele existente. Bolile cardiovasculare reprezintă principala cauză de deces la nivel mondial, cu un procent de peste 30%, inclusiv în România. România ocupă locul 2 la rată mică de speranță de viață Starea de sănătate a românilor este una dintre cele mai afectate din Uniunea Europeană. Țara noastră este pe locul doi, cu cea mai mică speranță de viață din UE, după Bulgaria, cu vârsta medie de aproximativ 74 ani, față de media europeană de aproximativ 80 ani (Coronary Heart Disease in Romania, 2020). Aproximativ 1 din 2 români au hipertensiune arterială, 1 din 2 sunt supraponderali (10% obezi), iar 1 din 4 sunt fumători (Coronary Heart Disease in Romania, 2020; Romania - Obesity Prevalence, 2019; Romania Smoking Rate 2000-2023, 2019; Popa et al., 2016). Pe de altă parte, un articol din 2021 arată că 70% din ameliorarea stării de sănătate a românilor ar veni din urma intervențiilor de prevenție (medicamentoase) și a celor legate de stilul de viață, precum reducerea fumatului și a consumului de alcool. La fel de important ar fi un stil de viață, care include activitatea fizică și controlul greutății (Bujor et al., 2021). Inflamația joacă un rol important pentru sănătatea și starea de spirit. Inflamația este răspunsul natural al organismului la diferite răni, infecții sau stres. Aceasta constă în activarea sistemului imunitar și eliberarea mai multor substanțe chimice care ajută la combaterea agenților dăunători și promovează vindecarea. Cu toate acestea, atunci când inflamația devine cronică sau excesivă, poate avea efecte negative asupra organismului. Cum afectează inflamația, sănătatea mintală Alterarea activității neurotransmițătorilor, cum ar fi serotonina, dopamina sau  glutamat (Schmidt, 2021). Contribuirea la atrofierea creierului și la deficiențe cognitive. Afectarea receptorilor de cortizol, determinând o supraactivare a axei hipotalamo-hipofizo-suprarenală – determinant semnificativ pentru tulburări afective și cardiovasculare (Iob et al., 2020; Jokinen & Nordström, 2009; Panagiotou et al., 2021; Tafet & Nemeroff, 2020) Serotonina și dopamina joacă un rol în reglarea emoțională, în pofta de mâncare, în somn și memorie. Dopamina ne ajută să ne mișcăm, să rămânem motivați și să ne simțim recompensați. Legătura dintre serotonină și depresie Pentru mult timp, încă din anii 60’, comunitatea științifică a considerat că depresia este cauzată de un nivel scăzut al serotoninei, însă acest lucru s-a dovedit a nu fi adevărat (Moncrieff et al., 2022). În alte cuvinte, nu există o relație concretă între nivelul de serotonină și depresie, iar oricare ar fi beneficiile oferite de antidepresive, acestea nu au o legătură directă cu un nivel scăzut de serotonină. Inflamația, în schimb, are o astfel de legătură cu simptomele de depresie (Dantzer et al., 2008; Iob et al., 2020; Penninx et al., 2022).      Inflamația, în special cea cronică, reprezintă deci un factor de risc pentru sănătatea mintală și cardiovasculară, contribuind la o slabă capacitate de reglare emoțională și o degradare la nivel cerebral. Principalele cauze comune ale inflamației Cauze comune ale inflamației includ (Kraybill, 2019; Ma et al., 2022; Schmidt, 2021): Expunere de lungă durată la stres; Consum excesiv de zahăr (doza recomandată este de aproximativ 5-10% din cantitatea totală de calorii, care poate însemna 25-50g de zahăr); Consum de grăsimi procesate (ex. cele din prăjeli); Boli autoimune, infecții virale/bacteriene, sau alergii; Expunere la toxine și poluanți (care includ pesticidele, mucegaiul, amoniacul, monoxidul de carbon, oxidele de azot, și altele); Subnutriția (lipsa de micro sau macronutrienți, de la vitamine și minerale, la carbohidrați, proteine și grăsimi). Pentru a minimiza riscurile inflamației, trebuie să luăm în considerare cauzele menționate mai sus și în plus, sunt recomandate: Somnul calitativ: încercați să dormiți cel puțin șapte ore de somn pe noapte și urmați bune practici de igienă a somnului, Evitarea fumatului: fumatul poate provoca stres oxidativ și inflamații în organism și în creier; Gestionarea stresului: activitatea fizică și tehnici de reducere a stresului pot reduce stresul și inflamația Inflamația și conexiunea cu tulburările psihiatrice Inflamația nu este legată numai de depresie, ci și de alte tulburări psihiatrice, precum tulburarea bipolară, tulburările de anxietate, cele de personalitate și chiar și de schizofrenie (Andrew H. Miller, 2018). Inflamația și declanșarea depresiei  Inflamația este ca o alarmă de incendiu care se declanșează atunci când există un pericol în casă, cum ar fi fumul sau flăcările. Când alarma de incendiu se declanșează, vă spune să faceți ceva pentru a stinge focul și a vă proteja. Acest lucru este bun, deoarece vă ajută să supraviețuiți. Dar, uneori, alarma de incendiu se poate declanșa chiar și atunci când nu există foc sau fum în casă. Acest lucru este rău, pentru că vă face vă simțiți stresați și speriați fără motiv. Depresia este ca atunci când alarma de incendiu se declanșează atât de des, încât nu mai știi ce ar trebui să faci. Deși te stresează, nu o poți opri. Stresul devine normal. Vestea bună este că există modalități de a opri alarma, sau de a o face mai puțin zgomotoasă. Metoda Wim Hof ajută la sănătatea mintală Metoda Wim Hof ar putea fi o astfel de modalitate, care ajută și ameliorează inflamația. Ea este o tehnică care îmbină exerciții de respirație și expunere graduală, controlată la frig, pentru a ajuta la îmbunătățirea sănătății fizice și mintale. Aceasta a fost dezvoltată de Wim Hof, un atlet olandez, cunoscut și sub numele de "The Iceman" pentru capacitatea sa de a rezista la temperaturi extrem de scăzute. Trebuie menționat faptul că această metodă este în continuă cercetare și că trebuie abordată cu atenție. Mecanismele Metodei Wim Hof (MWH) au de-a face cu felul în care corpul uman reacționează la expunerea intermitentă la stres. Practic, MWH are la bază doi stresori fundamentali: alcaloza respiratorie & hipoxia (creșterea, respectiv scăderea nivelului de oxigen din corp), prin expunerea la frig. În astfel de condiții, corpul eliberează adrenalină, care facilitează la rândul său eliberarea temporară de proteine cu rol de protecție. În 2014, un studiu experimental a arătat că este posibil ca respirația de tip Wim Hof, prin mecanismul adrenergic menționat mai sus, să combată în mod semnificativ simptomele raportate ale bacteriei E. Coli. Printre beneficiile metodei Wim Hof pentru sănătate se numără (Kopplin & Rosenthal, 2022; Kox et al., 2014; Muzik et al., 2018; Zwaag et al., 2020): reducerea inflamației prin scăderea nivelului de citokine pro-inflamatorii (substanțe chimice care favorizează inflamația) și creșterea nivelului de citokine antiinflamatorii (substanțe chimice care reduc inflamația); îmbunătățirea stării de spirit prin creșterea nivelurilor de endorfine și dopamină; îmbunătățirea cogniției prin creșterea fluxului sanguin și a livrării de oxigen către creier; stimularea sistemului imunitar și facilitarea reglării sistemului nervos. Metoda Wim Hof este o modalitate relativ nouă și alternativă pentru îmbunătățirea sănătății. Necesită angajament și expunere graduală. Pentru cei interesați să încerce, instructori români organizează ocazional evenimente dedicate exersării acestei metode, precum Bogdan Bănculescu, Ștefan Chihaia, sau Lucia - Andreea Haidău. Pentru persoanele în vârstă, sau cele cu probleme cardiovasculare, ar fi strict recomandat, ca încercarea unei astfel de experiențe să fie acompaniată de astfel de instructori și de aprobarea medicului, întrucât specificul metodei implică momente de puls și tensiune arterială ridicate (Citherlet et al., 2021; Hallenberg, 2022). Astfel de persoane pot căuta în continuare să participe, însă sub atenția unui instructor și cu aprobarea medicului. Procedura metodei Wim Hof Metoda Wim Hof însumează în principiu două tipuri de activitate: Exercițiile de respirație; Expunerea la frig; Acestea sunt fundamentate pe un principiu de angajament, răbdare și determinare. Cele două tipuri de activitate pot contribui la îmbunătățirea sănătății și a dispoziției. Exercițiile de respirație au ca scop o activare alternantă a subsistemelor nervoase vegetative, a celui simpatic și a celui parasimpatic. Sistemul nervos simpatic este responsabil de răspunsul simpato-adrenal, de luptă, prin care se activează secreția de adrenalină și noradrenalină. Cel parasimpatic favorizează reacția opusă, de relaxare și regenerare a organismului după stres. Cum se fac exercițiile de respirație  Structura exercițiilor de respirație este următoarea: 30-40 de inhalări complete, urmate de exhalări parțiale (activarea sistemului simpatic). Exhalare completă urmată de o perioadă de ținere a respirației (activarea sistemului parasimpatic). Inhalare completă, menținută pentru 15 secunde înainte de exhalare. În timpul acesta, pot apărea schimbări fiziologice temporare precum furnicături, amețeală, sau chiar și pierderi temporare a conștiinței, datorită schimbărilor nivelului de oxigen din corp. Acestea sunt în mod normal inofensive și dispar după terminarea exercițiului de respirație. Cu toate acestea, unele persoane le pot găsi inconfortabile sau neplăcute și pot indica o exagerare sau o afecțiune medicală, care face ca tehnica aceasta să fie nepotrivită pentru ele. Expunerea la frig poate lua mai multe forme. Cea mai populară și accesibilă este dușul rece. Persoanele care ajung să practice metoda, încep cu un duș Scoțian, adică un duș normal, încheiat cu 10-30 de secunde de expunere la apă rece. Andrew Huberman, un cercetător american în neuroștiințe, indică faptul că beneficiile expunerii la frig sunt obținute atunci când acestea însumează într-o săptămână 11 minute. Temperatura apei trebuie să fie inconfortabilă, dar tolerabilă. Expuneri mai intense sau de mai lungă durată se pot face, însă dovezile din cercetare indică durata optimă de expunere, cea de 11 minute.    De reținut Inflamația reprezintă un răspuns biologic complex, prin care organismul luptă împotriva factorilor patogeni. Inflamația cronică sau excesivă este un factor ce contribuie la o stare de sănătate precară la nivel global. Un stil de viață axat pe ameliorarea inflamației ar aduce beneficii foarte mari. Expunerea graduală la frig reprezintă o posibilitate nemedicamentoasă de a reduce inflamația și de a îmbunătăți în general propria sănătate. Metoda Wim Hof reprezintă o formă de angajament într-un stil de viață sănătos, care include expunere la frig și exerciții de respirație.   Referințe: Andrew H. Miller, M. (2018). Five Things to Know About Inflammation and Depression (Vol. 35). MJH Life Sciences. https://www.psychiatrictimes.com/view/five-things-know-about-inflammation-and-depression Bujor, M., Cierkowska, A., Dorling, G., Dragan, R., Filip, A., Remes, J., & Vukojevic, M. (2021). How prioritizing health can be a prescription for Romania’s prosperity. November. Citherlet, T., Crettaz von Roten, F., Kayser, B., & Guex, K. (2021). Acute Effects of the Wim Hof Breathing Method on Repeated Sprint Ability: A Pilot Study. Frontiers in Sports and Active Living, 3, 700757. https://doi.org/10.3389/FSPOR.2021.700757 Coronary Heart Disease in Romania. (2020). World Health Organization. https://www.worldlifeexpectancy.com/romania-coronary-heart-disease Dantzer, R., O’Connor, J. C., Freund, G. G., Johnson, R. W., & Kelley, K. W. (2008). From inflammation to sickness and depression: When the immune system subjugates the brain. Nature Reviews Neuroscience, 9(1), 46–56. https://doi.org/10.1038/nrn2297 Hallenberg, K. (2022). The Wim Hof Methods Effect on Heart Rate Variability and Subjective Well-Being. http://urn.kb.se/resolve?urn=urn:nbn:se:his:diva-21610 Iob, E., Kirschbaum, C., & Steptoe, A. (2020). Persistent depressive symptoms, HPA-axis hyperactivity, and inflammation: the role of cognitive-affective and somatic symptoms. Molecular Psychiatry, 25(5), 1130–1140. https://doi.org/10.1038/s41380-019-0501-6 Jokinen, J., & Nordström, P. (2009). HPA axis hyperactivity and cardiovascular mortality in mood disorder inpatients. Journal of Affective Disorders, 116(1–2), 88–92. https://doi.org/10.1016/J.JAD.2008.10.025 Kopplin, C. S., & Rosenthal, L. (2022). The positive effects of combined breathing techniques and cold exposure on perceived stress: a randomised trial. Current Psychology. https://doi.org/10.1007/s12144-022-03739-y Kox, M., Van Eijk, L. T., Zwaag, J., Van Den Wildenberg, J., Sweep, F. C. G. J., Van Der Hoeven, J. G., & Pickkers, P. (2014). Voluntary activation of the sympathetic nervous system and attenuation of the innate immune response in humans. Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America, 111(20), 7379–7384. https://doi.org/10.1073/PNAS.1322174111/-/DCSUPPLEMENTAL/PNAS.1322174111.SM02.AVI Kraybill, O. G. (2019). Inflammation and Mental Health Symptoms. Psychology Today. https://www.psychologytoday.com/us/blog/expressive-trauma-integration/201905/inflammation-and-mental-health-symptoms Ma, X., Nan, F., Liang, H., Shu, P., Fan, X., Song, X., Hou, Y., & Zhang, D. (2022). Excessive intake of sugar: An accomplice of inflammation. Frontiers in Immunology, 13(August), 1–12. https://doi.org/10.3389/fimmu.2022.988481 Moncrieff, J., Cooper, R. E., Stockmann, T., Amendola, S., Hengartner, M. P., & Horowitz, M. A. (2022). The serotonin theory of depression: a systematic umbrella review of the evidence. Molecular Psychiatry, May, 1–14. https://doi.org/10.1038/s41380-022-01661-0 Muzik, O., Reilly, K. T., & Diwadkar, V. A. (2018). “Brain over body”–A study on the willful regulation of autonomic function during cold exposure. NeuroImage, 172, 632–641. https://doi.org/10.1016/J.NEUROIMAGE.2018.01.067 Panagiotou, C., Lambadiari, V., Maratou, E., Geromeriati, C., Artemiadis, A., Dimitriadis, G., & Moutsatsou, P. (2021). Insufficient glucocorticoid receptor signaling and flattened salivary cortisol profile are associated with metabolic and inflammatory indices in type 2 diabetes. Journal of Endocrinological Investigation, 44(1), 37–48. https://doi.org/10.1007/S40618-020-01260-2/METRICS Penninx, B. W. J. H., Benros, M. E., Klein, R. S., & Vinkers, C. H. (2022). How COVID-19 shaped mental health: from infection to pandemic effects. Nature Medicine 2022 28:10, 28(10), 2027–2037. https://doi.org/10.1038/s41591-022-02028-2 Popa, S., Moţa, M., Popa, A., Moţa, E., Serafinceanu, C., Guja, C., Catrinoiu, D., Hâncu, N., Lichiardopol, R., Bala, C., Popa, A., Roman, G., Radulian, G., Timar, R., & Mihai, B. (2016). Prevalence of overweight/obesity, abdominal obesity and metabolic syndrome and atypical cardiometabolic phenotypes in the adult Romanian population: PREDATORR study. Journal of Endocrinological Investigation, 39(9), 1045–1053. https://doi.org/10.1007/S40618-016-0470-4 Romania - obesity prevalence. (2019). World Obesity Federation Global Obesity Observatory. https://data.worldobesity.org/country/romania-178/#data_prevalence Romania Smoking Rate 2000-2023. (2019). Macrotrends. https://www.macrotrends.net/countries/ROU/romania/smoking-rate-statistics Schmidt, C. (2021). Inflammation and Brain Health. Harvard Medicine Magazine. https://magazine.hms.harvard.edu/articles/inflammation-and-brain-health Tafet, G. E., & Nemeroff, C. B. (2020). Pharmacological Treatment of Anxiety Disorders: The Role of the HPA Axis. Frontiers in Psychiatry, 11(May), 1–11. https://doi.org/10.3389/fpsyt.2020.00443 Zwaag, J., Horst, R., Blaženovic, I., Stoessel, D., Ratter, J., Worseck, J. M., Schauer, N., Stienstra, R., Netea, M. G., Jahn, D., Pickkers, P., & Kox, M. (2020). Involvement of Lactate and Pyruvate in the Anti-Inflammatory Effects Exerted by Voluntary Activation of the Sympathetic Nervous System. Metabolites, 10(4). https://doi.org/10.3390/METABO10040148  

Medical 04 August 2023

În ultimii ani, terapiile alternative au câștigat popularitate ca abordări complementare ale medicinei convenționale, în promovarea bunăstării generale și tratarea diferitelor afecțiuni de sănătate. Aceste terapii cuprind o gamă diversă de practici, adesea înrădăcinate în tradiții antice și filozofii holistice. Atunci când sunt combinate cu un stil de viață sănătos, terapiile alternative pot avea un impact profund asupra sănătății fizice, mentale și emoționale. Înțelegerea terapiilor alternative Terapiile alternative sunt practici neconvenționale, care urmăresc să îmbunătățească sănătatea prin abordarea dezechilibrelor de bază, care pot duce la îmbolnăvire. Aceste terapii adoptă adesea o perspectivă holistică, luând în considerare interconexiunea minții, corpului și spiritului. Unele terapii alternative comune includ acupunctura, medicina pe bază de plante, yoga, meditația, îngrijirea chiropractică, aromaterapia și terapia prin masaj, printre altele. În timp ce dovezile științifice care susțin unele dintre aceste practici variază, mulți oameni oferă rezultate și experiențe pozitive cu aceste terapii. Beneficiile terapiilor alternative a. Abordare holistică: terapiile alternative se concentrează pe tratarea întregii persoane, mai degrabă decât doar pe simptome. Prin abordarea cauzelor fundamentale ale problemelor de sănătate, aceste terapii promovează vindecarea pe termen lung și încurajează echilibrul general. b. Efecte secundare reduse: spre deosebire de unele tratamente medicale convenționale, terapiile alternative au adesea efecte secundare minime, ceea ce le face opțiuni atractive pentru cei care caută intervenții blânde și lipsite de durere. c. Conștientizare de sine îmbunătățită: practici precum meditația și yoga pot duce la creșterea conștientizării sinelui, ajutând oamenii să-și înțeleagă mai bine emoțiile, gândurile și senzațiile fizice. d. Reducerea stresului: multe terapii alternative, cum ar fi terapia prin masaj și aromaterapia, sunt eficiente în reducerea nivelului de stres și în promovarea relaxării. e. Calitatea vieții îmbunătățită: terapiile alternative pot îmbunătăți calitatea generală a vieții prin sprijinirea sănătății fizice, reducerea durerii și ameliorarea bunăstării emoționale. Sinergia cu un stil de viață sănătos a. Sănătatea fizică: un stil de viață sănătos include activitate fizică regulată, o dietă echilibrată și un somn adecvat. Atunci când sunt combinați cu terapii alternative, acești factori ai stilului de  viață pot funcționa sinergic pentru a îmbunătăți sănătatea fizică și pentru a stimula mecanismele naturale de vindecare ale organismului. b. Bunăstare mentală și emoțională: Meditația, practicile de mindfulness și yoga sunt cunoscute pentru un impact pozitiv asupra sănătății mentale și emoționale. Atunci când sunt integrate într-un stil de viață sănătos, pot reduce anxietatea, depresia și pot îmbunătăți bunăstarea mentală generală. c. Managementul bolilor cronice: terapiile alternative pot completa tratamentele medicale convenționale în gestionarea bolilor cronice precum diabetul, hipertensiunea arterială și artrita. Prin adoptarea unui stil de viață sănătos și încorporarea acestor terapii, pacienții pot experimenta simptome reduse. d. Abordare preventivă: atât terapiile alternative, cât și un stil de viață sănătos pun accentul pe prevenție și nu doar pe tratarea problemelor de sănătate existente.  e. Împuternicirea personală: angajarea în terapii alternative și adoptarea unui stil de viață sănătos oferă pacienților putere să își asume un rol activ în bunăstarea lor. Acest sentiment de control asupra sănătății cuiva poate duce la creșterea motivației și a dăruirii, pentru menținerea unui stil de viață sănătos. Integrarea terapiilor alternative în viața de zi cu zi a. Practici minte-corp: meditația, yoga, tai chi și qigong în rutina zilnică promovează relaxarea, reducerea stresului și stabilirea clarității mentale. b. Medicina pe bază de plante: se poate practica prin utilizarea suplimentelor din plante și a ceaiurilor cunoscute pentru proprietățile lor vindecătoare, dar este necesară consultarea adecvată cu un specialist în plante medicinale sau cu un furnizor de servicii medicale. c. Terapii fizice: din acestea fac parte terapia prin masaj sau îngrijirea chiropractică, pentru a atenua disconfortul fizic, a îmbunătăți circulația și a menține sănătatea musculoscheletică. d. Nutriție: terapiile alternative implică o dietă echilibrată, bogată în fructe, legume, cereale integrale, proteine slabe și grăsimi sănătoase pentru a oferi nutrienți esențiali, pentru sănătatea generală. În concluzie, terapiile alternative oferă o completare valoroasă medicinei convenționale, promovând o abordare holistică a sănătății și bunăstării. Atunci când sunt integrate cu un stil de viață sănătos care include activitate fizică, alimentație adecvată și bunăstare mentală, aceste terapii ne pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții. Cu ajutorul terapiilor alternative și al unui stil de viață sănătos, ne putem angaja într-o călătorie către o viață mai echilibrată și mai împlinită.