Ce este teoria minții și cum percepem relațiile

Data publicării: 27.02.2023 / Categorie: Medical

Se spune că omul este o ființă socială, iar acest lucru înseamnă, printre altele, că avem capacitatea de a ne înțelege experiențele și comportamentul. 

Teoria minții (din engleză „Theory of Mind” – ToM) se referă întocmai la această dezvoltare a instinctului social, la măsura în care ne putem raporta la noi înșine și la ceilalți drept persoane cu experiențe și vieți diferite.

Dezvoltarea copilului în raport cu relațiile umane

         „Teoria minții” este un concept care a plecat de la premisa că omul își dezvoltă o înțelegere a felului în care alte persoane au propriile intenții, credințe și percepții.

         În principiu, Teoria minții implică capacitatea de a recunoaște că alte persoane au convingeri, puncte de vedere și emoții diferite de ale noastre.

         Atunci când un copil are o bună stăpânire asupra Teoriei Minții, acesta poate simți empatie față de ceilalți și poate înțelege modul în care aceștia ar putea să perceapă sau să se simtă în raport cu un anumit eveniment.

         Această capacitate se formează treptat la copii și semnifică un rol esențial în progresul lor social și emoțional. Pe măsură ce copiii își dezvoltă ToM, ei învață să interpreteze repere sociale precum expresiile faciale și gesturile corporale, ceea ce îi ajută să dezvolte relații mai bune cu ceilalți

         Teoria minții în cazul copiilor poate contribui la gestionarea conflictelor cu prietenii lor în mai multe moduri. De exemplu, reușesc să înțeleagă punctul de vedere al colegilor lor și să răspundă cu empatie. Pot să-și țină sub control propriile emoții, pentru a preveni agravarea unui conflict și a găsi soluții creative, care să fie în beneficiul tuturor celor afectați.

         Pe de altă parte, copiii care au o capacitate deficitară în ceea ce privește teoria minții, pot întâmpina dificultăți în navigarea situațiilor sociale și în construirea unor relații adecvate.

Teoria minții și persoanele cu autism

Problemele legate de socializare sunt o trăsătură definitorie pentru TSA, iar deficitele contribuie deseori în ceea ce privește Teoria Minții. Acest lucru presupune dificultăți în a înțelege gândurile, sentimentele și intențiile celorlalți.

Din cauza caracterului general al dificultăților, acestea sunt întâlnite și în cazul altor tulburări, precum ADHD, tulburările de limbaj sau schizofrenie.

Unele persoane care se încadrează pe spectrul autist, pot totuși să-și dezvolte capacități specifice Teoriei Minții, cu toate că vor avea în continuare unele probleme în interpretarea discursului nonliterar, cum ar fi sarcasmul. Spre exemplu, copiii autiști care, altfel au răspuns în mod normal la teste anterioare pentru măsurarea Teoriei Minții, tind totuși să interpreteze greșit stările mentale mai nuanțate.

Persoanele autiste înțeleg limbajul pragmatic și nonverbal

         Cu toate acestea, persoanele autiste, prin intermediul stăpânirii limbajului uzual și al înțelegerii Teoriei Minții, pot ajunge să înțeleagă atât limbajul pragmatic cât și pe cel nonverbal.

 Înțelegerea limbajului pragmatic se referă la acele forme de limbaj folosite din considerente culturale, la metafore, precum și în general la subînțelesuri.

Prin urmare:

  • autismul implică deficite în ceea ce privește dezvoltarea abilităților sociale;
  • deficitele la nivelul teoriei minții afectează severitatea acestor abilități;
  • deficitele sociale au impact asupra vieții de zi cu zi.

         Caracterul neuniform al Tulburării de Spectru Autist obscurează totuși concluziile trase de diferitele studii. Acest lucru înseamnă că, deși unele probleme sunt mai comune în cazul persoanelor cu TSA, severitatea acestora poate fi foarte diferită la nivel interindividual.

Mai multe despre cum Teoria Minții (ToM) se leagă de TSA puteți afla aici

Neuroștiința teoriei minții și mecanismele creierului

Teoria minții (ToM) nu este o abilitate unică sau unitară. Ea este mai degrabă o combinație de capacități mintale diferite, care împreună permit înțelegerea vieții sociale.

În studiile neuroștiințifice, se constată o perturbare a modului în care diferite zone ale creierului comunică între ele. În mod specific, vorbim de rețelele responsabile de procesarea socială și emoțională, cum ar fi Rețeaua Default. Aceste perturbări pot sta la baza dificultăților sociale și de comunicare caracteristice tulburărilor din spectrul autist.

         Cercetările arată că indivizii cu deficite de Teoria Minții prezintă o activare redusă și în sfera rețelei de control executiv. Această rețea joacă un rol în gestionarea resurselor cognitive. Spre exemplu, prin analizarea și interpretarea lumii în care trăim. Aceste modele mentale, precum și inhibarea impulsurilor, stau în responsabilitatea rețelei de control executiv.

Indivizii cu TSA și alte tulburări pot avea dificultăți cu aceste abilități, în interacțiunile sociale și la dezvoltarea rigidității cognitive.

Rețeaua Salience este crucială pentru comutarea și integrarea informațiilor din diferite rețele. Persoanele cu deficite de ToM prezintă o conectivitate funcțională redusă în cadrul rețelei Salience. Acest lucru le afectează capacitatea de a trece de la o stare mentală la alta și de a integra informațiile sociale și emoționale de la ceilalți.

 De reținut ce este Teoria Minții

 Teoria Minții (ToM) este:

·   o îmbinare complexă de diferite capacități mentale, care ne permit să înțelegem viața socială;

·   este crucială pentru interpretarea reperelor sociale și pentru dezvoltarea unor relații mai bune cu ceilalți;

·   deficitele în ToM sunt frecvente la persoanele cu tulburări din spectrul autist și alte afecțiuni;

·   aceste deficite pot rezulta din perturbări ale rețelelor cerebrale responsabile de procesarea socială și emoțională.

Limitările Teoriei Minții

    Cu toate acestea, Teoria Minții are anumite limitări, printre care:

  • o prejudecată universalistă și occidentală 
  • o capacitate inadecvată de a surprinde cogniția socială în populațiile cu ADHD sau TSA.

 

 

 

Referințe:

Ce este teoria minții

Teoria Minții și Autismul:

  • Abell, F., Happé, F., & Frith, U. (2000). Do triangles play tricks? Attribution of mental states to animated shapes in normal and abnormal development. Cognitive Development, 15(1), 1–16. https://doi.org/10.1016/S0885-2014(00)00014-9
  • Askham, A. V. (2022). ‘Theory of mind’ in autism: A research field reborn. Spectrum. https://doi.org/10.53053/GXNC7576
  • Bora, E., & Pantelis, C. (2016). Meta-analysis of social cognition in attention-deficit/hyperactivity disorder (ADHD): comparison with healthy controls and autistic spectrum disorder. Psychological Medicine, 46(4), 699–716. https://doi.org/10.1017/S0033291715002573
  • Harrington, L., Siegert, R. J., & McClure, J. (2005). Theory of mind in schizophrenia: a critical review. Cognitive Neuropsychiatry, 10(4), 249–286. https://doi.org/10.1080/13546800444000056
  • Nilsson, K. K., & de López, K. J. (2016). Theory of Mind in Children With Specific Language Impairment: A Systematic Review and Meta-Analysis. Child Development, 87(1), 143–153. https://doi.org/10.1111/CDEV.12462
  • Whyte, E. M., & Nelson, K. E. (2015). Trajectories of pragmatic and nonliteral language development in children with autism spectrum disorders. Journal of Communication Disorders, 54, 2–14. https://doi.org/10.1016/J.JCOMDIS.2015.01.001

Neuroștiința teoriei minții și mecanismele creierului:

  • Dennis, M., Simic, N., Bigler, E. D., Abildskov, T., Agostino, A., Taylor, H. G., Rubin, K., Vannatta, K., Gerhardt, C. A., Stancin, T., & Yeates, K. O. (2013). Cognitive, affective, and conative theory of mind (ToM) in children with traumatic brain injury. Developmental Cognitive Neuroscience, 5, 25–39. https://doi.org/10.1016/J.DCN.2012.11.006
  • Gökçen, E., Frederickson, N., & Petrides, K. V. (2016). Theory of Mind and Executive Control Deficits in Typically Developing Adults and Adolescents with High Levels of Autism Traits. Journal of Autism and Developmental Disorders, 46(6), 2072. https://doi.org/10.1007/S10803-016-2735-3
  • Joseph, R. M., & Tager-Flusberg, H. (2004). The relationship of theory of mind and executive functions to symptom type and severity in children with autism. Development and Psychopathology, 16(1), 137. https://doi.org/10.1017/S095457940404444X
  • Padmanabhan, A., Lynch, C. J., Schaer, M., & Menon, V. (2017). The Default Mode Network in Autism. Biological Psychiatry. Cognitive Neuroscience and Neuroimaging, 2(6), 476. https://doi.org/10.1016/J.BPSC.2017.04.004
  • Ribeiro da Costa, C., Soares, J. M., Oliveira-Silva, P., Sampaio, A., & Coutinho, J. F. (2022). Interplay Between the Salience and the Default Mode Network in a Social-Cognitive Task Toward a Close Other. Frontiers in Psychiatry, 12, 2452. https://doi.org/10.3389/FPSYT.2021.718400/BIBTEX
  • Senju, A. (2012). Spontaneous theory of mind and its absence in autism spectrum disorders. The Neuroscientist : A Review Journal Bringing Neurobiology, Neurology and Psychiatry, 18(2), 108–113. https://doi.org/10.1177/1073858410397208

Limitări culturale:

  • Kobayashi, C., Glover, G. H., & Temple, E. (2007). Cultural and linguistic effects on neural bases of ‘Theory of Mind’ in American and Japanese children. Brain Research, 1164(1), 95. https://doi.org/10.1016/J.BRAINRES.2007.06.022

Lillard, A. (1998). Ethnopsychologies: cultural variations in theories of mind. Psychological Bulletin, 123(1), 3–32. https://doi.org/10.1037/0033-2909.123.1.3

Valentin Nitu
Valentin Nitu

Eu sunt Vali. Sunt absolvent al Facultății de Psihologie. Mă interesează să înțeleg mecanismele care stau la baza diversității experienței umane, precum și modul în care bunăstarea și sănătatea oamenilor sunt interconectate cu aceasta. Sper că prin contribuțiile mele voi ajuta la ameliorarea riscurilor asociate cu deficitul educațional general și a dezinformării generată de acesta.

Abonează-te la newsletter și evenimente

Fii la curent cu noutățile Platformei MedAtlas!