Virusul BKV se poate activa în timpul tratamentului imunosupresiv

Ce este virusul BKV?

Virusul BKV este un virus ADN dublu catenar care afectează de la 60% până la aproape 90% din adulții la nivelul globului pământesc, cel mai frecvent la cei care au sistemul imunitar slăbit. 

Acest virus cunoscut sub numele de polyomavirus BKV, face parte din familia de virusuri polyomaviridae, iar principalele lor gazde sunt păsările și mamiferele. Familia acestui virus are 77 de tipuri descoperite care se grupează în patru grupe. Din aceștia, doar 13 tulpini afectează omul. Virusul BKV fie se activează în copilărie sub forma unei infecții, uneori în urma unui transplant renal sau de măduvă osoasă. Mai sunt cazuri, în care virusul BKV se declanșează în urma tratamentelor cu chimioterapie, bolilor autoimune, când sistemul imunitar este slăbit. În aceste cazuri, virusul poate cauza probleme grave de sănătate, cum ar fi infecții ale tractului urinar sau ale plămânilor.

Care este manifestarea acestui virus?

La copii și adulți, acest virus nu prezintă simptome aproape deloc în stadii incipiente. Singurele simptome care apar sunt creșterea creatininei în mod progresiv și doar în stadii avansate sunt febră, scăderea volumului de urină între 500 și 100 de mililitri și  hematurie. În cazul transplantului, acesta se activează din cauza tratamentului imunosupresiv. Este important să fie descoperit la timp, deoarece poate provoca cistita hemoragică, stenoza și nefropatie renală, sau chiar pierderea grefei. 

Care sunt principalii factori de risc al virusului BKV?

În urma măsurătorilor, s-a demonstrat că virusul BKV rămâne în tractul urinar după perioada copilăriei. Nivelul de viremie  care este responsabil pentru activarea virusului este de 5%-10%, iar cei care folosesc imunosupresive este între 20%-60% și poate crește mai mult, apărând ulterior în urină. Este important să se acorde atenție acestui aspect și să se ia măsuri de prevenție pentru a evita apariția unor complicații.

Alți factori de risc sunt:

• vârsta bărbaților de peste 50 de ani sunt mai susceptibili la această infecție;

• un donator care este infectat cu virusul poate transmite acest virus primitorului, mai ales în cazul în care există o incompatibilitate HLA între cei doi;

• leziuni ischemice sau care țin de imunitate;

• capacitate de multiplicare;

• viruși latenți care se află în organism și se pot activa după o perioadă lungă de timp;

Cum se depistează BKV

Există mai multe metode prin care se poate investiga această afecțiune, cum ar fi biopsia renală, screening-ul din sânge și urină care funcționează ca un test PCR. La pacienții suferinzi de această afecțiune, virusul BKV apare în urină și sânge la început. După un timp trece în interstițiu, iar în final cauzează viremie, deoarece trece în capilare.

Biopsia renală este o metodă invazivă de investigare a afecțiunii, care implică prelevarea unei mostre de țesut renal pentru analiză. Această metodă poate fi utilă în cazurile în care alte metode de diagnostic nu sunt suficient de precise sau când se suspectează o afecțiune renală gravă.

Screening-ul din sânge și urină este o metodă mai puțin invazivă de investigare a afecțiunii. Această metodă se bazează pe detectarea materialului genetic al virusului BKV în sânge sau urină, utilizând tehnologia PCR. Această metodă poate fi utilă în cazurile în care se suspectează o infecție cu virusul BKV, dar nu există simptome evidente.

În cazul celor care au făcut transplant medular, testul BKV previne cistita hemoragică, care se tratează cu ajutorul medicamentelor antivirale. În cazul  transplantului de rinichi, se reduce imunosupresia, sau se face perfuzie cu imunoglobuline. Scopul este să prevină pierderea grefei.

În ambele cazuri, este important să se facă testul lunar, de la o lună până la 6 luni, iar de la 6 luni până la 2 ani, la fiecare 3 luni. În locurile unde nu este făcut BKV, între 50%-100% există riscul ca grefa să se piardă după o perioadă, până la doi ani după transplant. 

Tratamentul pentru virusul BKV și monitorizarea acestuia

Virusul BKV poate fi o problemă majoră pentru pacienții care au suferit un transplant renal. 

Din fericire, există câteva opțiuni de tratament disponibile pentru a ajuta la combaterea acestui virus: 

• reducerea sau stoparea anumitor medicamente imunosupresive pe care trebuie să o ia transplantatul, în așa fel să nu facă reject rinichiul sau cistita hedmoragica;

• schimbarea medicamentelor imunosupresive la recomandarea medicului curant;

• tratament intravenos cu imunoglobulina, în cazul în care nu scade suficient de repede din sânge deoarece această terapie implică administrarea de anticorpi care ajută la combaterea virusului.

Este important de menționat că principala cauză a declanșării virusului BKV sunt dozele mari de tacrolimus și micofenolat de mofetil, care sunt medicamente imunosupresive. De asemenea, corpul uman poate reacționa diferit la tratamentul imunosupresiv, ceea ce poate duce la apariția virusului BKV. De exemplu, transplantatul ia doza recomandată, dar corpul acestuia percepe o doză dublă. 

În cazul transplantului medular poate fi dificil și poate implica o combinație de medicamente antivirale și imunomodulatoare. Medicamentele antivirale, cum ar fi cidofovirul și leflunomida, pot fi utilizate pentru a trata infecția cu virusul BKV. Aceste medicamente pot ajuta la reducerea nivelului de virus din organism și la prevenirea complicațiilor grave. În plus, imunomodulatoarele, cum ar fi interferonul și rituximabul, pot fi utilizate pentru a stimula sistemul imunitar și a ajuta la combaterea infecției cu virusul BKV.

Tratamentul infecției cu BKV în transplantul medular depinde de severitatea infecției și de starea generală de sănătate a pacientului. În general, tratamentul poate include administrarea de antivirale, precum cidofovir sau leflunomidă, sau de imunoglobuline specifice împotriva virusului BK. În plus, este important ca pacientul să primească o îngrijire medicală adecvată și să fie supravegheat cu atenție pentru a preveni apariția altor complicații.

Metode de prevenție

Singura metodă de prevenție a virusului BKV la nivelul actual este monitorizarea acestuia prin test PCR de urină sau sânge. În plus, există o nouă metodă în dezvoltare care implică utilizarea unui antibiotic numit brincidofovir. Acesta este format dintr-o formulă lipidică orală a cidofovirului și poate fi utilizat pentru a preveni apariția virusului BKV și pentru a proteja grefa.

În concluzie, virusul BKV, trebuie descoperit și tratat cât mai repede posibil ca să nu avanseze și să pericliteze sănătatea rinichiului transplantat. În calitate de persoană care a trecut printr-un transplant renal, am învățat cât de important este să fiu atent la sănătatea mea și să urmez recomandările medicului meu. Testele PCR și alte metode de prevenție pot ajuta la prevenirea complicațiilor și la menținerea sănătății rinichiului transplantat.