Transplantul de rinichi privit din experiența mea

Mă numesc Mihai și acum aproape un an am trecut printr-un transplant renal. De-a lungul timpului am întâlnit mulți pacienți care erau pe lista de așteptare a unui organ salvator. În afară de asta, am întâlnit diverși angajatori care se mirau cât de activă poate fi o persoană cu transplant. Aceștia și-au făcut o părere eronată, deoarece se așteptau să vadă altceva.

Ca urmare, m-am decis sa fac o destăinuire, vouă cititorilor, pe parcursul articolului despre ce înseamnă viața unei persoane care a trecut printr-o asemenea intervenție chirurgicală. Vă voi răspunde unei serii de întrebări, iar pentru început o să vă vorbesc despre experiența mea înainte și după transplant, atingând detalii despre cum s-a ajuns aici.

Cum am descoperit bolile de care sufăr

Totul a început la șase luni când mama m-a dus la un control medical, deoarece nu luam în greutate. Nici bine nu a început examinarea medicală și doar uitându-se la mine, doamna doctor a zis că sufăr de probleme cu rinichii și inima. La acel control a participat și bunica mea, iar amândouă au rămas uimite, pentru că niciun doctor nu a specificat de astfel de lucruri. Bunica mea, s-a simțit revoltă, deoarece la controalele precedente nu a zis nimic despre asta. Doctorul a recomandat o formulă pe bază de lapte care era decontată de stat.

N-a trecut mult timp, maxim vreo săptămână, de la aceasta și în urma unei ecografii au descoperit că am Defect Septal Atrial și un rinichi mai mic decât celălalt. În afară de asta, la un control oftalmologic și-au dat seama că la ochiul stâng am colobom retinian.

La vârsta de 2 ani au descoperit că am Reflux vezico-ureteral deoarece ureterele erau prea lungi, iar urina se întorcea din vezică înapoi în rinichi. Ca urmare, au fost nevoiți să mă opereze, iar doctorul a zis că va lăsa rinichiul mai mic în organism, existând șanse de 50% fie să își revină sau să se usuce. Cam așa am pierdut primul rinichi, iar celălalt s-a mărit și a preluat funcția lui.

Genetic, mi s-a transmis de la mama o alergie la medicamente și anestezice, iar asta s-au observat în urma unor teste.

Posibilele cauze care determină aceste boli

Nici până în prezent cauzele nu se cunosc întocmai. Există mai multe variante care au adus aici, iar acestea sunt următoarele:

• cea mai plauzibilă cauză este cea genetică, deoarece sunt multiple organe afectate, însă în urma unor teste genetice nu s-a descoperit nimic. În România nu se fac teste atât de amănunțite, din păcate; 
• faptul că m-am născut prematur, iar organele nu s-au dezvoltat foarte bine;
• probabil există și alte motive care nu au fost încă descoperite.

Transplant renal și înscrierea pe lista de așteptare

Creatinina a continuat să crească și era deseori între 3,5 și a ajuns la 4.1. Așa că am ajuns pentru transplant renal în luna februarie și am continuat să fac și analizele lunar până în luna septembrie când s-a decis să fac operația de transplant.

Primul pas a fost ca în luna februarie 2021 să fac testul de compatibilitate să aflăm dacă suntem compatibili și tot atunci am fost și înscris pe lista de așteptare, pentru a fi evitat stresul pentru mama mea. Testul a fost un succes, dar a venit în luna iunie. 

Prima tentativă de transplant

În luna septembrie am fost internat în spital și au început procedurile atât pentru mine, cât și pentru mama fiind donator, care au constat în:

• analize de sânge;
• urină și coprocultură;
• ecografie în zona abdominală, iar la sugestia doctorului, mama s-a programat pe la un CT pentru mai multe investigații;
• ecografie mamară, la femei
• radiografie la plămâni, au descoperit ceva ce părea TBC, dar după investigații mai amănunțite precum spută au descoperit că am candida și stafilococ auriu. În cazul în care nu se găsește nimic la spută, se face bronhoscopie.
• ecografie la inimă, urmată de EKG, și posibil test de efort în unele cazuri.

Conform investigațiilor, sunt poli-alergic la medicamente și anestezice și pentru a mi se prescrie un tratament, a fost necesar să fac analize de alergie, pentru a constata dacă se înroșește zona. 

Pe 2 octombrie eram acasă, primisem tratamentul pe care urma să-l iau timp de două săptămâni. În a treia am făcut pauză, iar doctorul pneumolog a observat că m-am vindecat.

Dat fiind că în noiembrie mama a descoperit în urma unui CT, urmat de RMN că are o piatră la rinichiul care ar fi trebuit să fie transferat către mine, perioada de așteptare a fost prelungită până când doctorii au reușit să o elimine cu ajutorul unui sonde cuc. 

Pe la jumătatea lunii ianuarie, au verificat evoluția și au stabilit următoarea lună pentru vindecare. În tot acest timp am mers să fac analize la două săptămâni din septembrie până în ianuarie, iar din ianuarie până în februarie, am făcut analize săptămânal deoarece creatinina continua să crească și ajunsese la 6. Totuși, pentru că nu existau alte probleme, nu a fost nevoie să fac dializă.

A doua tentativă de transplant, de această dată reușită

La data de 15 martie am fost internat. Toate analizele erau făcute, lipsind numai crossmatch, un alt test de compatibilitate și ulterior operația. Din păcate, alte două săptămâni au mai durat până să aibă loc operația. Principalele motive ar putea fi: 

• Existența altor cazuri înainte;
• dacă sunt donatori în moarte cerebrală, un număr de 5 persoane de pe lista de așteptare care sunt compatibile datorită grupei de sânge cu decedatul, sunt chemate la București și trebuie să ajungă acolo în 4 ore. În urma testului de compatibilitate, este ales cel care are compatibilitatea cea mai mare.
• Anumite programări ale unor pacienți cu rinichi polichistici care trebuie eliminați, iar transplantul sau prezența pe lista de așteptare se face la aproximativ 6 luni, pentru a se vindeca.
• Spațiul limitat pentru patru cazuri pe secția de transplant. Acel spațiu este dotat cu aparatura de la secția de reanimare.
• Precum în cazul meu, apariția unor complicații. Cu o zi înainte de operație, a fost necesar ca medicul anestezist să hotărască anestezicele și calmantele post-operatorii, ținând seamă de faptul că sunt poli-alergic și a amânat operația cu cinci zile.
• Sângele folosit la transfuzie nu este suficient și se amână operația până se primește de la centru sau familie și apropiați

Pregătirea pentru operație: și perioada până la externare

Cu o zi înainte de operație, pacienții nu mai au voie să mănânce după ora 15:00 și le este permis să bea apă până seara. La ora 21:00, primitorul va primi pastile de imunosupresie care conțin substanța denumită tacrolimus în funcție de greutatea lui. La ora 22:00, primitorul mai primește o doză de imunosupresoare, iar donatorul, este băgat la perfuzii pentru a se pregăti corpul pentru intervenția de a doua zi. După aceasta, se face o clismă pentru evacuarea din intestine, iar procedura se mai repetă dimineața.

Operația și perioada până la externare:

Întâi este așteptat donatorul, iar către finalul intervenției este chemat și primitorul. Ambii sunt transferați într-un salon la reanimare, unde sunt supravegheați permanent de cadrele medicale. Donatorul este adus la câteva ore de la intervenție în salonul special menționat mai sus, iar primitorul este adus ziua următoare, dacă nu apar complicații.

În cazul în care apar complicații, se stă atât timp cât este nevoie. Eu de exemplu, am mai stat încă o zi pe motiv că am urinat vreo 16 litri în vreo 12 ore și încă 7 litri în următoarele ore de la operație, iar creatinina a scăzut brusc de la 8.20 la 1.4, ceea ce au provocat câteva dereglări în organism. Mai sunt și situații în care rinichiul nu pornește și trebuie scos și după transplantat, încercându-se repornirea acestuia. În cazul în care nu pornește, primitorul va face dializă. Minune sau noroc, am aflat că rinichiul unei paciente a pornit după o lună de la transplant.

Donatorul va avea sondă urinară care va fi scoasă după trei zile și două tuburi de dren, care vor fi scoase în termen de o săptămână. La finalul acestei perioade, donatorul va pleca acasă. Primitorul va avea sondă urinară care poate fi simplă sau cu splinter, în cazul în care mai merge rinichiul primitorului, cateter la gât pentru administrarea tratamentului și recoltarea de sânge și două tuburi de dren. Primitorul va pleca la o săptămână după donator, dar va purta sondă o săptămână în cazul celei simple, iar două în cazul sondei cu splinter.

Tratament și control periodic

În fiecare dimineață va veni chirurgul care va inspecta rana să vadă cât de bine se vindecă. Un alt aspect important va fi tratamentul pe care trebuie să-l respecte primitorul. 

Ca urmare a externării, primitorul va merge la control săptămânal până la o lună, lunar până la un an, la două luni după împlinirea celui de al doilea an, iar în final la trei luni după împlinirea celui de al treilea an. La control primitorul va face analize, va afla doza de pastille, și la fiecare la 6 luni, primește o hârtie care oferă posibilitatea medicului de familie să dea rețetă.

Analizele cele mai importante se solicită la o zi după recoltare și se fac pentru a vedea nivelul imunosupresiei din sânge și în funcție de rezultat, va scădea sau crește doza ori mai există posibilitatea să schimbe medicamentul. 

Cealaltă analiză se numește BKV care identifică virusul BKV și nefiind găsit la timp, acesta poate să distrugă grefa. Dacă acest virus se găsește, fie se scade imunosupresia, se stopează luarea unor medicamente ori se face perfuzie cu imunoglobulina. Această analiză se face din sânge și urină, iar rezultatul vine într-o săptămână de la recoltare. Eu am fost detectat la timp cu acest virus și am primit tratament prin perfuzie, deoarece nu a scăzut suficient de repede, iar transplantul este proaspăt.

Alte detalii importante despre primitor:

• În prima lună primitorului îi este interzis să mănânce sărat, dar după poate avea un regim hiposodat. Ca sfat, ați putea alege să mâncați alimente care au gramaj mare, dar conținut de sare redus.

• Primitorul poate să mănânce zahăr, dar să se aplice regula menționată mai sus. Mai există și alternativa cu alimentele pentru diabetici cu îndulcitori alternativi, precum este stevia

• Primitorul nu mai are voie să mănânce picant sau iute. Alte alimente interzise sunt ceaiul de sunătoare, rodie, grefă și alte fructe care sunt încrucișări, cum ar fi pomelo.

• Carnea care este recomandată a fi consumată de primitor este de pasăre, vită, pește. Este interzis consumul de carne de porc și carnea provenită de la purine sau vietăți bătrâne. Motivul principal este faptul că au mulți conservanți, hormoni, iar acidul uric poate crește.

• Primitorului îi este interzis consumul de prăjeli, dar există multe alternative. În cazul în care vă este dificil să renunțați la prăjeli, vă recomand să apelați la varianta unei friteuze cu aer cald.
• În urma transplantului, corpul nu mai produce destulă melamină, iar primitorul trebuie să folosească o cremă solară cu factor 50 de protecție. O altă recomandare, este să poarte haine cu mânecă lungă. Este recomandat să fie evitate temperaturile extreme
• Este interzis ca familia să dețină animale exotice cum ar fi șerpi, șopârle, țestoase sau păsări ținute în colivie. Cele mai sigure animale pentru persoanele transplantate sunt peștii, hamsterii, pisicile. Se recomandă ca altcineva să le îngrijească în primele trei luni. Distanța față de animal și atenția spre o igienă corespunzătoare, sunt factori pe care ar trebui să îi aveți în vedere în primele trei luni.
• Nu este permis pentru primitor a se consuma băuturi acidulate sau care conțin alcool, deoarece nu este sănătos, iar pastilele afectează ficatul

Alte detalii importante despre donator:

• Donatorul nu are restricție la alimente și poate să mănânce sau să bea orice.

• Primitorul, la fel ca și donatorul, nu au voie să ridice mai mult de 2 kilograme.

• După transplant, primitorul se încadrează la handicap grav și poate să primească un certificat care atestă acest lucru. La un an trebuie să revină la evaluare cu ieșirea din spital și alte acte. Donatorul va avea și el dreptul doar dacă rinichiul rămas are probleme

• În primele trei luni după transplant, se recomandă sporturi ușoare cum ar fi înnotul sau plimbările. După aceea, se pot încerca și alte sporturi în afară de cele de contact. Această recomandare e valabilă pentru primitor și donator.

• Deoarece imunitatea este slăbită se recomandă vaccinarea antigripală la primitor și donator.
• Un alt lucru la care trebuie să se renunțe este fumatul, întrucât primitorul fiind mult mai susceptibil la bolile cardiovasculare, va fi afectat și mai mult. La fel se recomandă și la donator deoarece șocul este mai mare asupra organismului donatorului decât al primitorului.
• În primele trei luni după transplant este important ca primitorul să poarte mască afară și să evite aglomerația. Acest lucru este valabil și pentru donator deoarece se află în perioada de covaleșțență.

Importanța transplantului:

Transplantul oferă posibilitatea de a trăi o viață normală fără a fi dependent de un aparat . Un alt aspect pozitiv este evoluția tehnologiei, care oferă posibilitatea de a se transplanta organe făcute în laborator sau de la animale. În articolul viitor voi împărtăși experiența legată de operația mea de Defect Septal Atrial.