Tulburările de personalitate și călătoria de la sinele fals la sinele autentic

Tulburările de personalitate creează un joc subtil al minții, în care realitatea se deformează în favoarea unui sine fals. Acest ‘fals eu’ nu apare întâmplător, ci este rezultatul unor răni adânci care, la un moment dat, au devenit insuportabile. În încercarea de a se proteja de durerea abandonului, a respingerii sau a traumei, mintea construiește ziduri, măști – identități care par reale, dar care, în esență, sunt doar o proiecție a fricilor și insecurităților noastre. 

Motive pentru tulburările de personalitate

„Ne naștem autentici, dar supraviețuim ca umbre.”

Un copil abandonat învață devreme că nevoile sale nu sunt importante. Învață să nu mai ceară, să nu mai simtă. La fiecare respingere sau indiferență, o nouă bucată din sine este ascunsă. Iar în locul acestei pierderi, crește un sine fals, unul care poate supraviețui. Însă acest sine fals, în ciuda aparenței sale de putere, este fragil. Se hrănește cu aprobarea celorlalți, dar se teme de respingere. Așa începe căutarea validării din afară, care devine o dependență subtilă, o fugă constantă de sinele autentic.

Abuzul și tăcerea

„Tăcerea este arma abuzului. Adevărul, cel mai mare dușman al său.”

Abuzul – fie fizic, emoțional sau sexual – lasă urme profunde, silențioase. Aici, explorăm cum abuzul devine o forță distructivă care rupe complet legătura dintre sinele autentic și falsul eu. Persoana care a suferit un abuz începe să își nege emoțiile și să-și construiască o identitate care să fie invulnerabilă.

Această disociere devine o formă de supraviețuire. Abuzul lasă persoana cu o povară de rușine și vinovăție care alimentează dependențele ulterioare – fie de substanțe, fie de comportamente distructive. Falsul eu devine un refugiu, dar unul care ascunde adevărata durere. Vindecarea necesită reconectarea cu sinele autentic, un proces dificil, dar necesar pentru eliberare.

Adevărul este la intersecția dintre rațiune și intuiție, fiind o combinație între datele pe care le colectăm din experiențe și cele pe care le purtăm în noi de la început ajunse în echilibru. Găsești adevărul atunci când poți reconcilia ce se află în conștientul tău cu ce este în lume, într-un fel de acord subtil, dar puternic.

Abandonul emoțional sau fizic

• Descriere: Abandonul în copilărie, fie că este emoțional (lipsa afecțiunii, neglijare) sau fizic (absența unui părinte sau îngrijitor), poate duce la dezvoltarea unui fals eu. Copilul începe să creadă că trebuie să-și mascheze nevoile și sentimentele pentru a fi iubit sau acceptat.

• Cum contribuie la falsul eu: Persoana poate începe să dezvolte un comportament de tip „plăcut altora” (people-pleasing), să adopte o personalitate care să fie acceptabilă pentru ceilalți, ascunzându-și adevăratele emoții și nevoi.

• Legătura cu dependența: Persoana poate deveni dependentă de aprobarea altora, întrucât aceasta este singura sursă externă care îi oferă validare și un sentiment temporar de securitate. De asemenea, abandonul poate duce la dezvoltarea unei dependențe de substanțe sau alte comportamente pentru a umple golul emoțional.

Critica excesivă și standarde nerealiste

• Descriere: Creșterea într-un mediu în care părinții sau persoanele de îngrijire au așteptări nerealist de mari și care transmit constant critici poate duce la dezvoltarea unui fals eu. Copilul învață să se adapteze pentru a fi pe placul celorlalți și pentru a evita pedeapsa sau dezaprobarea.

• Cum contribuie la falsul eu: Persoana începe să își construiască o imagine „perfectă”, ascunzându-și vulnerabilitățile și sentimentele de inadecvare. Acest lucru o împiedică să fie autentică și să își accepte propriile defecte și slăbiciuni.

• Legătura cu dependența: Pentru a face față presiunii constante de a fi perfect, persoana poate dezvolta dependențe pentru a scăpa de stres sau anxietate. De asemenea, dependența de succes sau de recunoaștere socială poate deveni o formă de fugă din fața fricii de eșec.

Traume legate de respingere sau umilință

• Descriere: Experiențele de respingere puternică, fie în copilărie, fie mai târziu în viață, pot lăsa răni emoționale adânci. Umilința publică, bullying-ul, criticile aspre sau respingerea din partea grupului social pot genera sentimentul că persoana nu este suficient de bună așa cum este.

• Cum contribuie la falsul eu: Pentru a evita respingerea sau umilința în viitor, persoana poate adopta un fals eu, o mască care să pară „acceptabilă” pentru ceilalți, ascunzând aspectele care i-au adus suferință în trecut. Aceasta poate include adoptarea unei personalități care nu este în concordanță cu sinele autentic.

• Legătura cu dependența: Persoana poate dezvolta o dependență emoțională față de cei care oferă aprobare sau validare, temându-se constant de respingere. De asemenea, poate recurge la dependențe (alcool, droguri, jocuri de noroc) pentru a amorți durerea respingerii trecute.

Traume de abuz fizic, emoțional sau sexual

• Descriere: Abuzurile, fie ele fizice, emoționale sau sexuale, provoacă traume severe și afectează modul în care persoana se percepe pe sine și pe ceilalți. Abuzul de orice fel creează rușine, frică și neîncredere profundă, ceea ce poate duce la disocierea de sine și la formarea unui fals eu pentru a supraviețui.

• Cum contribuie la falsul eu: Pentru a se proteja de rușinea și vinovăția rezultate din abuz, persoana poate începe să își nege emoțiile, să creeze un sine fals care nu reflectă suferința și traumele trăite. Aceasta poate duce la o separare între sinele autentic și cel fals, persoana devenind incapabilă să se conecteze la propriile emoții reale.

• Legătura cu dependența: Abuzul poate duce la dezvoltarea unei dependențe de substanțe sau comportamente ca mecanism de auto-medicație, pentru a uita sau pentru a evita sentimentele copleșitoare de durere și vinovăție. Totodată, persoana poate dezvolta o dependență emoțională de relațiile toxice, crezând că nu merită iubire adevărată.

Neglijare emoțională sau invalidare constantă

• Descriere: Când emoțiile și nevoile unei persoane sunt constant ignorate, respinse sau minimalizate de către părinți sau persoane semnificative, aceasta poate duce la neîncredere în propria valoare. Persoana învață că emoțiile sale nu contează și începe să le ascundă, crezând că pentru a fi acceptată, trebuie să fie „altfel.”

• Cum contribuie la falsul eu: Persoana începe să își reprime emoțiile autentice și să construiască o mască acceptată mai ușor de ceilalți. În loc să fie vulnerabilă sau să exprime ceea ce simte cu adevărat, începe să își schimbe comportamentul în funcție de așteptările celor din jur.

• Legătura cu dependența: Neglijarea emoțională poate duce la dependență de validare externă, precum și la căutarea constantă de afecțiune și aprobare. De asemenea, pentru a face față golului emoțional, persoana poate recurge la substanțe sau comportamente distructive care oferă o alinare temporară.

Conflicte familiale și instabilitate

• Descriere: Creșterea într-un mediu instabil, cu conflicte constante între părinți sau membri ai familiei, poate crea un sentiment de insecuritate și frică. Aceste medii toxice îi pot face pe copii să dezvolte un fals eu pentru a supraviețui emoțional.

• Cum contribuie la falsul eu: Într-un astfel de mediu, copiii pot învăța să se conformeze sau să se ascundă, în funcție de circumstanțe, pentru a reduce tensiunile sau a evita conflictele. Aceasta le afectează abilitatea de a se conecta la propriul sine autentic.
• Legătura cu dependența: Persoana poate dezvolta o dependență de relațiile toxice sau de comportamente distructive ca o modalitate de a face față stresului și anxietății provenite din mediul familial instabil. Apare frustrare și agresivitate pentru obligația de a susține masca. 

Minciuna față de sine și căutarea perfecțiunii

„Perfecțiunea este un paradis al iluziilor. Acolo, sufletul se pierde.”

Minciunile față de sine nu sunt doar simple înșelăciuni. Ele sunt scuturi, forme subtile de autoapărare, țesute din frică și rușine. Criticismul excesiv și standardele nerealiste impuse în copilărie creează o presiune insuportabilă. În încercarea de a fi pe placul celor din jur, persoana învață să își ascundă defectele, să își reprime slăbiciunile și să adopte o mască de perfecțiune.

Pe măsură ce sinele autentic este ascuns tot mai adânc, falsa perfecțiune devine o temniță. O viață trăită sub imperiul unei iluzii este destinată eșecului, pentru că, în final, adevărul personal nu poate fi ignorat la nesfârșit. 

Dependența de validare și neglijarea emoțională

„Când tăcerea devine prea zgomotoasă, căutăm validarea în vocile altora.”

Neglijarea emoțională, deși mai subtilă decât abuzul, are efecte devastatoare asupra dezvoltării emoționale. Acest articol explorează cum persoanele neglijate din punct de vedere emoțional învață să își suprime sentimentele și să trăiască pentru aprobarea celorlalți. În lipsa unui sprijin emoțional real, acestea dezvoltă o dependență de validare externă.

Vindecarea și dezvoltarea unui sine stabil implică un proces complex, care poate include următorii pași:

Conștientizarea și acceptarea problemei

• Primul pas spre vindecare este conștientizarea faptului că există un fals eu și o dificultate în a identifica un sine autentic. Acceptarea acestui fapt, fără a ne condamna, este crucială pentru deschiderea către vindecare.

• Descriere: Mulți oameni cu tulburări de personalitate trăiesc ani de zile cu un „fals eu” – o identitate construită pentru a se conforma cerințelor exterioare sau pentru a ascunde fragilități interioare. Falsul eu poate fi un mecanism de apărare împotriva durerii, rușinii sau traumei. Conștientizarea acestei realități este primul pas spre vindecare.

• Ce implică: Acest pas presupune să începi să observi discrepanțele dintre cine ești în fața altora și cine ești cu adevărat în momentele de singurătate. Această conștientizare poate veni treptat, prin auto-reflecție, observații personale sau în cadrul terapiei. Acceptarea propriilor limitări și a falsului eu este un act curajos, care deschide ușa spre schimbare.

Tratamente prin terapie

Terapia psihologică

Psihoterapia este unul dintre cele mai eficiente instrumente pentru vindecarea de la o tulburare de personalitate. Fiecare formă de terapie poate aborda problemele din unghiuri diferite, dar toate pot contribui la descoperirea sinelui autentic. Psihoterapia este esențială în procesul de dezvoltare a unui sine autentic.

Tipurile de terapie care pot fi utile includ:

• Terapia psihodinamică: Aceasta ajută la explorarea conflictelor interne și la înțelegerea modului în care experiențele timpurii au contribuit la crearea unui fals eu.

• Terapia cognitiv-comportamentală (CBT): Te ajută să identifici și să corectezi tiparele de gândire și comportamentele disfuncționale.

• Terapia dialectic-comportamentală (DBT): Utilizată adesea pentru tulburarea de personalitate borderline, ajută la gestionarea emoțiilor intense și la dezvoltarea abilităților de reglare emoțională.

Pe site-ul MedAtlas, există o varietate de cabinete de psihoterapie disponibile în diferite orașe din România.