MedAtlas Logo
    Schimbă orașul
Medical, Psihologie

Trăirea autentică a emoțiilor pentru împlinire

Autenticitatea nu vine din iluzia perfecțiunii. Nimeni nu este doar bun sau frumos; în fiecare dintre noi există o dualitate profundă de emoții, dorințe și contradicții. A trăi autentic înseamnă să acceptăm atât lumina cât și umbra din noi înșine. Doar prin integrarea ambelor părți putem acționa în acord cu cine suntem cu adevărat. Echilibrul interior vine din această acceptare a ființei noastre integrale.

Această autenticitate nu este un rezultat imediat sau un premiu care se obține ușor. Este mai degrabă o călătorie constantă de conștientizare, de reflectare și, cel mai adesea, de confruntare a fricilor noastre. Pentru a ne trăi viața cu adevărat autentică, trebuie să acceptăm complexitatea existenței noastre și să îmbrățișăm fiecare parte a ființei noastre. 

Fără această abordare, riscăm să trăim fragmentați, cu fiecare gând și impuls ce se ascunde sub forma unor compulsii sau ruminații interne, în timp ce gândurile negative automate ne domină. Împlinirea vine dintr-o integrare conștientă a sinelui, unde mintea nu mai este un câmp de luptă între fragmentele sale, ci un spațiu unde toate componentele se contopesc armonios într-o stare de echilibru și claritate aflată în corelație cu realitatea obiectivă.

Emoționalitatea este adesea înțeleasă de mulți drept spiritualitate asta deoarece experiențele spirituale sunt în principal trăiri din spectrul emoțiilor și sentimentelor percepute într-o formă metaforică care tind să îmbrace realitatea. În această viziune, spiritualitatea nu este doar o chestiune de doctrine sau credințe formale, ci și o trăire strâns legată de modul în care individul percepe și simte lumea din jurul său, relația sa cu divinitatea, natura sau sinele.

Umbra interioară și autodescoperirea

Când suntem copleșiți de frustrare sau trecem prin crize, barierele cad, iar emoțiile noastre se dezlănțuie. În aceste momente, ne confruntăm cu adevărata noastră natură. Procesul este dureros, dar esențial pentru autodescoperire. Autenticitatea nu poate exista fără integrarea umbrei. Fără această conștientizare și echilibrare a luminii și a întunericului, ne vom lupta constant cu unilateralitatea percepției mentale și o identitate fragmentată de tip disociativ.

Este important să înțelegem că umbra noastră nu este neapărat negativă. Ea reprezintă acele părți din noi pe care le-am reprimat, fie din cauza normelor sociale, fie din frica de a fi judecați. Umbra noastră cuprinde atât emoții și gânduri considerate „întunecate”, cât și talente și dorințe neexplorate sau incompatibile cu realitatea. În crize, când emoțiile sunt dezlănțuite, ne vedem pe noi înșine fără mască și fără iluzia controlului. Acele momente de vulnerabilitate extremă ne oferă o oportunitate unică de a ne reconecta cu adevărata noastră esență. Doar prin integrarea acestor aspecte putem accesa un nivel mai profund de autocunoaștere și maturitate.

intelegerea-emotiilor.jpg

Provocările înțelegerii emoțiilor

De ce ne este atât de greu să ne înțelegem emoțiile? Gândurile și emoțiile noastre sunt adesea condiționate de experiențele din copilărie și de mecanismele de adaptare pe care le-am dezvoltat ulterior. Frica de abandon, nevoia de validare, atașamentele nesigure și teama de respingere ne determină să ne autosabotăm. În loc să ne ascultăm emoțiile, acționăm în funcție de așteptările altora, pierzându-ne autenticitatea în acest proces. Acest tip de validare externă este fragilă și ne lasă vulnerabili la influențe externe care ne pot distruge echilibrul interior.

Când ne uităm la copilăria noastră, descoperim că multe dintre reacțiile noastre emoționale actuale sunt rezultatul unor traume, tipare sau influențe din acea perioadă. De exemplu, un copil care a învățat că iubirea părinților vine condiționat de comportament „bun” va crește încercând să se conformeze așteptărilor celor din jur pentru a obține acceptare. În acest context, emoțiile devin o povară, iar individul dezvoltă un reflex de a le reprima sau nega. În plus, societatea modernă pune o presiune enormă asupra performanței și succesului exterior, determinându-ne să ignorăm nevoile emoționale în favoarea așteptărilor sociale. Ne pierdem în goana după aprobarea celorlalți și ajungem să trăim conform unui scenariu care nu reflectă cine suntem și care este rolul nostru cu adevărat. 

Împlinirea, sensul și echilibrul adevărat nu vin din rolurile care ne sunt atribuite de alții, ci din cele pe care le câștigăm prin propriile noastre acțiuni și alegeri. Rolul asignat poate fi un cadru impus de societate sau circumstanțe, dar rolul câștigat este cel care reflectă esența noastră autentică, realizările noastre și devotamentul nostru pentru a deveni mai mult decât ceea ce ni s-a dat.

Înțelegerea celorlalți

Pe lângă dificultățile de a ne înțelege pe noi înșine, ne este greu să-i înțelegem pe ceilalți. Suntem captivi în propria noastră perspectivă, iar nevoile și fricile noastre ne împiedică să vedem situațiile dincolo de ego-ul personal. În relații, responsabilitatea este întotdeauna reciprocă. În orice interacțiune, este esențial să ne străduim să vedem și perspectiva celuilalt, pentru a putea trăi în armonie cu cei din jur.

Unul dintre principalele obstacole în a înțelege gândurile și emoțiile altora este faptul că ne interpretăm mereu experiențele prin prisma propriilor noastre filtre emoționale. Ne este greu să ne detașăm de fricile și dorințele noastre pentru a ne conecta cu celălalt. În mod natural, tindem să ne protejăm pe noi înșine, chiar dacă acest lucru înseamnă să ignorăm durerea sau nevoile celor din jur. În plus, în multe cazuri, suntem învățați să vedem relațiile ca pe o competiție. În loc să căutăm înțelegerea reciprocă, căutăm să câștigăm argumentele sau să demonstrăm că avem dreptate. Aceasta ne împiedică să construim relații bazate pe empatie și respect.

Echilibrul fin dintre ceea ce percepem noi, ceea ce percep ceilalți și adevărul care le unește pe toate este esențial în călătoria noastră. Percepțiile noastre ne modelează lumea, dar sunt limitate de vederea noastră subiectivă; doar prin intersecția cu percepțiile celorlalți și cu realitatea obiectivă putem descoperi acea lumină ascunsă a înțelegerii comune.

Vina, validarea și frica

Teama de respingere și nevoia de validare ne conduc pe căi care ne îndepărtează de sinele autentic și potențialul dezvoltării personale calitative. Când acționăm doar pentru a împlini așteptările altora, ignorând echilibrul dintre propriile emoții și raționalizări, precum și ale celorlalți și realitatea obiectivă, ne îndepărtăm de cine suntem cu adevărat. Pentru a rupe acest cerc vicios, trebuie să avem curajul să fim autentici și să ne asumăm responsabilitatea pentru propriile emoții, gânduri și acțiuni.

Validarea pe care o căutăm în afara noastră este ca un drog: ne oferă o mulțumire temporară, dar odată ce aceasta dispare, golul rămâne. De ce? Pentru că adevărata validare nu poate veni decât din interior. De fiecare dată când ne sacrificăm valorile sau ne reprimăm emoțiile pentru a fi acceptați de ceilalți, adâncim și mai mult prăpastia dintre sinele nostru autentic și imaginea pe care o afișăm lumii. Această ruptură interioară creează anxietate, frustrare și, în cele din urmă, ne face să ne pierdem echilibrul. Soluția? Să ne întoarcem la noi înșine, să ne acceptăm vulnerabilitățile și să ne oferim noi înșine acea validare pe care o căutăm de la ceilalți.

Calea către autenticitate

Autenticitatea necesită curaj și o asumare completă a imperfecțiunilor. Evoluția personală începe prin conștientizarea problemelor noastre, dar progresul real vine atunci când ne înconjurăm de oameni care ne oferă critici constructive și nu încearcă să ne manipuleze. Validarea autentică este cea pe care ți-o oferi tu însuți având însă coerență și concordanță cu realitatea obiectivă. O viață bazată pe compromiterea valorilor proprii pentru a obține aprobarea externă nu va aduce niciodată împlinire.

Calea către autenticitate este presărată cu momente de introspecție profundă, dar și de confruntare cu frici adânc înrădăcinate. Fiecare pas spre sinele autentic implică să renunțăm la măști și să fim dispuși să ne expunem vulnerabilitățile. Este o alegere riscantă, pentru că ne face să ne simțim expuși și, uneori, neînțeleși. Totuși, fără această deschidere totală față de sine și față de ceilalți, nu putem ajunge la acea stare de pace interioară care vine din congruență între cine suntem și cum trăim. Acesta este un proces continuu, iar pe măsură ce avansăm, devine mai puțin importantă imaginea în ochii celorlalți și devine prioritar adevărul și corelarea gândurilor, emoțiilor și a dialogului interior cu realitatea obiectivă.

Autenticitatea în relații

Adevărații „oameni ai noștri” sunt cei care împărtășesc bucuria și durerea noastră în mod sincer și sinceritatea de a ne semnala greșelile. Aceștia nu au nevoie de cuvinte mari pentru a ne arăta sprijinul lor; simpla lor prezență și empatie profundă sunt suficiente. Bunătatea autentică nu necesită proclamare. Oamenii cu adevărat buni trăiesc în armonie cu sinele lor și oferă această liniște celor din jur.

Relațiile autentice se construiesc pe baza unei comunicări deschise și a unei acceptări profunde a imperfecțiunilor fiecărei părți. Este esențial să ne susținem unii pe alții în momentele dificile, dar și să sărbătorim succesele și bucuriile fiecăruia. Aceste relații nu sunt doar despre a oferi sau a primi sprijin, ci despre a crea un spațiu în care fiecare individ se simte valorizat și acceptat. Aceasta se întâmplă atunci când ne împărtășim adevărul despre cine suntem, inclusiv vulnerabilitățile și greșelile noastre, ceea ce contribuie la crearea unor relații mai profunde și mai semnificative.

Drumul personal și respectul față de ceilalți

Urmarea unui drum, fie că este al cuiva sau al tău, trebuie să fie o alegere conștientă și liberă. Când cineva te urmează, acest lucru trebuie să vină dintr-o rezonanță autentică, nu din presiune sau teamă de dezamăgire. A impune direcția ta asupra altora creează alienare și distruge autenticitatea relațiilor.

Fiecare individ are propriul său parcurs, plin de învățături, provocări și victorii. Când încercăm să îi ghidăm pe ceilalți pe baza propriilor noastre experiențe, putem să ignorăm faptul că fiecare persoană este unică și are nevoie de propriul său timp pentru a învăța și a crește. Respectul față de drumul fiecăruia înseamnă a oferi libertatea de a explora, de a greși și de a se adapta la propriile nevoi și dorințe. Aceasta nu înseamnă să renunți la dorința de a ajuta, ci mai degrabă să înveți să fii susținător în loc de dirijor.

Când respectăm parcursul celorlalți, contribuim la crearea unui mediu în care fiecare individ se simte în siguranță să exploreze și să evolueze. În acest fel, ne oferim sprijinul necesar fără a pune presiune sau a judeca alegerile altora. Acest tip de respect reciproc cultivă o comunitate de susținere și încredere, unde fiecare persoană se simte liberă să își exprime adevărata natură.

Nu este vorba despre a renunța la dorința de a ajuta, ci de a învăța să fim susținători în loc de a conduce. Când ne respectăm reciproc parcursul și suntem atenți la modul în care percepțiile noastre se intersectează cu realitatea, contribuim la crearea unui mediu sigur și echilibrat, în care fiecare se simte liber să exploreze și să evolueze. Această înțelegere a echilibrului dintre percepții și realitatea obiectivă ne permite să fim sprijin fără a judeca, construind astfel o comunitate bazată pe adevăr și respect.

Sprijinul autentic

Sprijinul adevărat oferă celuilalt libertatea de a se dezvolta conform propriilor nevoi, nu așteptărilor noastre. A sprijini pe cineva nu înseamnă a controla sau a manipula, ci a oferi un spațiu de creștere liber și necondiționat. Adevărata iubire se manifestă prin sprijinul oferit pentru ca celălalt să devină cea mai bună versiune a sa, indiferent de compatibilitatea cu dorințele noastre.

Acest tip de sprijin vine dintr-un loc de empatie profundă. Este esențial să ascultăm activ și să ne arătăm deschiși față de nevoile și dorințele celuilalt, chiar și atunci când acestea nu coincid cu ale noastre. Prin crearea unui spațiu sigur, în care ceilalți pot explora și exprima cine sunt cu adevărat, contribuim la crearea unei atmosfere de încredere și acceptare. Astfel, sprijinul devine un catalizator pentru creștere personală, nu o povară sau o așteptare.

Granițele personale și respectul reciproc

Autenticitatea vine din respectul granițelor proprii și ale celorlalți. Fiecare are dreptul și responsabilitatea de a-și trăi viața în conformitate cu limitele sale. Depășirea acestora pentru a satisface așteptările altora compromite sinele și echilibrul interior.

Stabilirea granițelor este esențială pentru a ne proteja integritatea emoțională și fizică. Fie că este vorba de a spune „nu” când suntem copleșiți sau de a ne exprima nevoile într-o relație, aceste granițe ne ajută să ne menținem sănătatea mentală și emoțională. Este crucial să comunicăm clar limitele noastre celor din jur, nu doar pentru a ne proteja, ci și pentru a-i învăța pe ceilalți să respecte spațiul nostru personal. În acest fel, nu doar că ne apărăm pe noi înșine, dar contribuim și la construirea unei culturi de respect și înțelegere reciprocă.

Când stabilim granițe sănătoase, ne protejăm atât de stresul emoțional, cât și de posibilele conflicte cu ceilalți. Aceste granițe nu sunt un semn de egoism, ci mai degrabă un instrument necesar pentru a ne menține integritatea și a ne respecta pe noi înșine și pe ceilalți. A trasa limite clare ne permite să ne îngrijim de bunăstarea noastră fără a compromite relațiile interumane.

Armonia interioară ca fundament al relațiilor

Armonia cu lumea exterioară începe cu armonia interioară. Trăirea în autenticitate, respectarea granițelor și oferirea unui sprijin autentic sunt cheia echilibrului în relațiile noastre și în viața noastră. Atunci când ne aflăm în armonie cu noi înșine, suntem capabili să răspundem la provocările externe, având claritate și compasiune. În acest context, nu mai căutăm aprobarea celorlalți, ci ne susținem unii pe alții în căutarea autentică a sinelui.

Acest tip de interacțiune nu doar că ne îmbunătățește relațiile, dar ne oferă și o bază solidă pentru a naviga prin complexitatea vieții cu grație și integritate. Armonia interioară nu este un scop final, ci o stare continuă de căutare și creștere, care se reflectă în tot ceea ce facem. Această armonie nu se manifestă doar în modul în care ne raportăm la noi înșine, ci și în interacțiunile noastre cu ceilalți. Când suntem împăcați cu noi înșine, suntem mai capabili să dăruim iubire, compasiune și sprijin celor din jur. Acest cerc virtuos de sprijin reciproc contribuie la crearea unei comunități autentice și vibrante, în care fiecare individ se simte valorizat și respectat.

Concluzie

Evoluția noastră este un organism viu, care nu poate fi forțat să crească prin constrângere sau presiune. Ea înflorește atunci când încetăm să ne mai agățăm de ideea unui „sine perfect” și acceptăm că fiecare dintre noi este o ființă imperfectă, dar perfectibilă. Așa cum valurile nu se opresc să contemple natura apei, la fel și noi ar trebui să ne permitem să curgem prin existență, fără frică de greșeli sau imperfecțiuni.

Pentru evoluția personală putem apela și la specialiști din domenii, să căutăm terapeuți sau specialiști pe calea dezvoltării personale, care ne pot îndruma să găsim răspunsuri utile pentru a evolua.

Prin procesul de autodescoperire, ne confruntăm cu acea „umbră” a noastră, acele aspecte ascunse și adesea înfricoșătoare pe care le evităm. Însă, adevărata magie a ființei umane constă în capacitatea de a îmbrățișa tot ceea ce este, în loc să încerce să își modeleze viața după idealuri externe. Când încetăm să ne mai divizăm între ce credem că „ar trebui” să fim și cine suntem cu adevărat, atingem un nivel de claritate și echilibru interior.

În final, autenticitatea este precum sunetul unei melodii pe care nu o poți auzi până când nu lași toate zgomotele de fundal să dispară. Asta înseamnă să ne eliberăm de nevoia de aprobare, să acceptăm fragilitatea umană și să trăim cu înțelepciunea că nu există un sine „greșit” – ci doar sinele din acest moment, exact așa cum este.


Andrei Eugen Drăguț
Andrei Eugen Drăguț

Mă numesc Andrei Eugen Drăguț - gândurile, educația și experiența de viață îmi conturează evoluția personală. Am o pasiune pentru cunoaștere, știință, antreprenoriat, social media și spiritualitate, domenii în care am studiat și contribuit. Ghidat de un bine superior, trăiesc cu bucurie și armonie, promovând schimbul de cunoștințe, cooperarea și grija față de tot ce ne înconjoară.

Îți doresc o călătorie plină de împliniri în viață!

Vezi autorul
Scrie un comentariu

Alte articole din aceeași categorie

Ce minune fac minim 2 litri de apă și 10 minute de mișcare în fiecare zi?
Ce minune fac minim 2 litri de apă și 10 minute de mișcare în fiecare zi?

Medical 15 Decembrie 2022

Apa este principalul constituent al organismului, reprezintă aproximativ 60% din greutatea corporală a unui bărbat adult și 55% din greutatea corporală a unei femei. Consumul de lichide, alături de o activitate fizică regulată, pot produce o stare de bine semnificativă și o bună funcționare a organismului uman. Ce înseamnă hidratarea? Hidratarea este vitală pentru funcțiile de bază ale organismului, precum reglarea temperaturii corpului, buna funcționare a celulelor nervoase, menținerea unei tensiuni arteriale stabile, susținerea digestiei, eliminarea toxinelor. Aproximativ fiecare celulă din corp conține o cantitate importantă de lichide. Creierul funcționează în parametri normali atunci când este hidratat, neuronii sunt alimentați cu nutrienți și sânge oxigenat. Deshidratarea poate afecta capacitatea de concentrare, prelucrare a informației, reținerea lucrurilor pentru o lungă perioadă. Este recomandat să se consume minim 2 litri de apă pe zi, menținerea unui volum adecvat de fluide pot îmbunătăți procesul digestiv, evitând constipația și asigurând o bună funcționare a rinichilor ajutând la eliminarea deșeurilor. Apa acționează ca un lubrifiant pentru muşchi şi articulaţii, ajută la formarea lichidului articular şi prezervă activitatea normală a muşchilor.  Ce beneficii aduce hidratarea? Mai multă energie și productivitate. Deshidratarea poate cauza oboseală și reduce semnificativ buna funcționare a creierului. Dacă simți că aptitudinile tale cognitive nu funcționează corespunzător, s-ar putea să ai nevoie de apă. Performanța fizică îmbunătățită. Activitatea fizică este responsabilă pentru pierderea unei cantități semnificative de fluide din organism. Apa te ajută să îți menții nivelul de performanță atunci când practici exerciții fizice sau ești activ, fără a te simți epuizat. Scăderea în greutate. De multe ori, atunci când crezi că ți-e foame, îți este, de fapt, sete. Consumul de apă este un mod eficient de a controla caloriile pe care le consumi în fiecare zi. Prin urmare, atunci când îți va fi foame, încearcă să bei, mai întâi, un pahar de apă. Buna dispoziție. Atunci când corpul tău este hidratat, acesta funcționează la capacitate maximă, ceea ce te ajută să fii bine dispus. Dacă observi ca ești prost dispus, consumul de apă te poate ajuta. Prevenirea migrenelor. Migrenele sunt adesea cauzate de deshidratare, ceea ce înseamnă ca pot fi ameliorate prin consumul de apă. Este esențial să îți păstrezi corpul hidratat pentru a preveni durerile de cap și migrenele. Cât de importantă este activitatea fizică? Organizația Mondială a Sănătății (OMS) definește activitatea fizică drept orice mișcare a corpului produsă de mușchii scheletici care necesită un consum de energie. Este recomandat minim 10 minute de mișcare în fiecare zi. Activitatea fizică regulată, cum ar fi mersul pe jos, mersul cu bicicleta, practicarea sportului sau recreerea activă, oferă beneficii semnificative pentru sănătate. Devenind mai activi pe tot parcursul zilei în moduri relativ simple, oamenii pot atinge cu ușurință și fără costuri o viață activă. Activitatea fizică regulată ajută la prevenirea și gestionarea bolilor, cum ar fi bolile de inimă, accidentul vascular cerebral, diabetul și unele tipuri de cancer. De asemenea, ajută la prevenirea hipertensiunii arteriale, la menținerea unei greutăți corporale sănătoase și poate îmbunătăți sănătatea mintală, calitatea vieții și bunăstarea. Mai mult, exercițiile fizice stimulează circulația sanguină și oxigenarea organismului, eliminând astfel senzația de oboseală și slăbiciune, care apare deseori atunci când creierul nu primește o cantitate suficientă de oxigen. Mișcarea, alături de o bună hidratare, este o activitate de nelipsit din viața oricărei persoane care dorește să își mențină în stare cât mai bună sănătatea fizică și psihică. Înțelege-ți corpul și oferă-i hidratare și mișcare în fiecare zi!

Tratamentul medicamentos pentru tulburarea cu deficit de atenție (ADHD)
Tratamentul medicamentos pentru tulburarea cu deficit de atenție (ADHD)

Medical 15 Decembrie 2022

ADHD este un subiect din ce în ce mai des întâlnit, însă prea puțin luat în serios de către public. Se estimează că 9.6% din copiii școlari și peste 13% dintre adolescenți suferă de această tulburare la nivel global, însă numerele pot fi mult mai mari datorită unei tendințe de a minimiza simptomele și a diagnostica greșit aceste persoane.  Cea mai eficientă linie de tratament pentru această tulburare este cea medicamentoasă, însă substanțele prescrise în acest sens sunt controlate de stat, deci vin la pachet cu o oarecare stigmă socială.  Este vital, totuși, ca persoanele cu ADHD sau părinții acestora să fie bine informați privind aceste substanțe, întrucât la momentul actual nu există tratamente care să beneficieze de același grad de eficacitate.  Ce este ADHD? Tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenție (eng. Attention Deficit Hyperactivity Disorder) este o tulburare de neurodezvoltare, una dintre cele mai comune în rândul copiilor. Simptomele ADHD sunt complexe și sunt, de multe ori, atribuite fie vârstei precoce, fie altor tulburări mentale.  Aceste simptome includ, dar nu se rezumă doar la: dificultăți de concentrare și menținere a atenției pe perioade prelungite; dificultăți în a trece de la o sarcină la alta; impulsivitate și inabilitatea de a controla reacții la diverși stimuli; hiperactivitate sau mișcare excesivă care nu se potrivește contextului; incapacitatea de a începe sau termina sarcini care nu aduc o răsplată imediată; incapacitatea de a aștepta sau întârzia gratificarea pentru anumite activități. Pentru ca un diagnostic de ADHD să fie valid, simptomele trebuie să fi apărut în copilărie și să afecteze viața persoanei respective într-o manieră notabilă. Auzim de multe ori că “toată lumea e un pic ADHD” sau că “toți copiii sunt mai zvăpăiați.” Această psihologie populară este, însă, dăunătoare.  ADHD este o tulburare cronică gravă, considerată dizabilitantă, în unele instanțe. Împotriva ideii generale, această tulburare nu dispare sau nu se vindecă o dată cu trecerea timpului. Copiii cu ADHD pot învăța diverse modalități de a se adapta condiției lor, însă, în funcție de severitatea simptomelor, această tulburare poate cauza probleme semnificative și la o vârstă matură. Ce variante de tratament există pentru ADHD?  Părerile în ceea ce privește această tulburare sunt împărțite, chiar și în rândul terapeuților. Deoarece ADHD nu este o tulburare comportamentală, ci una neurologică, este important ca un diagnostic formal să fie eliberat doar de un medic psihiatru. Recomandăm acest articol despre diferența între medicul psihiatru și psiholog, dacă ai nelămuriri.  Prima linie de tratament pentru ADHD este întotdeauna cea medicamentoasă. Medicii vor recomanda ferm terapia comportamentală ca însoțitor, însă în cele mai multe cazuri, cura medicamentoasă este cea mai eficientă.  Deoarece medicamentele cu care este tratat, în general, ADHD, sunt parte din regimul II (se eliberează pe rețetă galbenă), acest tratament vine la pachet cu o oarecare stigmă. Doctorii sunt precauți în a prescrie astfel de medicamente, iar părinții sunt, deseori sceptici.  Cum funcționează medicamentele pentru ADHD? Cauzele ADHD sunt încă dezbătute de comunitatea științifică, însă unul din efectele studiate ale acestei tulburări îl reprezintă un dezechilibru chimic. Creierele persoanelor cu ADHD folosesc dopamina la o rată mult mai ridicată decât creierele neurotipice (adică ale celor dezvoltate într-un mod normal). Dopamina este principalul neurotransmițător implicat în regularea motivației și atenției.  Când în creierele noastre există un deficit de dopamină, ne simțim letargici, pierduți, plictisiți. Nimic nu ne mulțumește, nu mai avem dorință sau energie să facem nimic. În cazul persoanelor cu ADHD, acest deficit este unul cronic. Dacă dezechilibrul nu este compensat în mod medicamentos, terapia comportamentală are șanse foarte mici să fie eficientă.  Medicamentele stimulante prescrise pentru ADHD funcționează ca o “frână” în procesul de folosire al dopaminei de către creierul pacientului. Ele nu produc mai mult din acest neurotransmițător, însă împiedică receptorii neuronali să consume prea multă dopamină, prea repede.  Astfel, persoana tratată rămâne cu rezerve mai mari de dopamină pe parcursul zilei și reușește să mențină atenția asupra sarcinilor complexe, solicitante, sau plictisitoare. De asemenea, persoana tratată nu mai simte nevoia să suplinească deficitul de dopamină cu mișcare excesivă (un fel de a stimula creierul plictisit) sau comportamente riscante. Îi este mai ușor să își planifice timpul și să ducă la bun sfârșit sarcinile începute.  Este important de știut că medicamentele pentru ADHD se iau pe termen lung. Cum această tulburare nu poate fi vindecată, este comun ca pacienții să urmeze tratamentul medicamentos până simt că pot manageria simptomele de ADHD de unii singuri. Acest proces poate dura chiar ani, însă combinat cu terapia cognitiv comportamentală și sisteme de sprijin exterior, simptomele acestei tulburări pot fi mult diminuate.  Cu toate acestea, trebuie să luăm în considerare faptul că unii pacienți cu simptome severe vor avea nevoie de tratament pe toată durata vieții.  Care este statutul regulatoriu al medicamentelor pentru ADHD în România?  Pe teritoriul Europei, regulamentele vis-a-vis de medicamentele stimulante diferă. De-a lungul timpului, a existat impresia că ADHD este o tulburare strict pediatrică și că nu poate afecta persoanele adulte. Această părere începe să fie părăsită de comunitatea științifică, odată cu apariția a din ce în ce mai multe studii care arată opusul.  Legislația privind tratamentul medicamentos, însă, a rămas neschimbată. În România, medicii pot prescrie medicamente stimulante copiilor și adolescenților, până la vârsta de 18 ani. Dacă un diagnostic formal a fost pus înainte de această vârstă, iar simptomele persistă și post adolescență, tratamentul medicamentos poate continua, la discreția medicului psihiatru.  Totuși, dacă un diagnostic formal nu a fost obținut de pacient înaintea vârstei de 18 ani, legea nu permite prescrierea acestor medicamente, chiar dacă simptomele au fost prezente și în copilărie. Acest statut legislativ este împărțit cu Bulgaria, Grecia, Cehia, Slovacia, Slovenia, Croația, Franța, Estonia, Letonia și Lituania.  În Italia, medicamentele stimulante nu pot fi prescrise adulților, indiferent de vârsta la care aceștia au fost diagnosticați. La polul opus, cu aprobare pentru medicamentele stimulante la vârsta adultă, chiar și cu un diagnostic târziu se află Norvegia, Suedia, Finlanda, Islanda, Germania, Spania, Portugalia, Austria și Ungaria.  În Statele Unite, psihiatrii pot prescrie copiilor, cât și adulților, medicamente pe bază de metilfenidat sau amfetamină. În Europa, medicamentele pe bază de amfetamină (eg. Adderall) sunt complet interzise.  Ce medicamente sunt prescrise pentru ADHD?  Principalul tratament pentru ADHD prescris în România este cel pe bază de metilfenidat. Substanța este comercializată sub numele de Concerta în Europa, sau Ritalin în Statele Unite.  În România, Concerta poate fi prescris în trei dozaje diferite – 18mg, 36mg sau 54mg. Medicul psihiatru va începe tratamentul cu cel mai mic dozaj, urmând să titreze medicamentul în funcție de rezultatele pacientului.  Deoarece simptomele ADHD pot fi ușor confundate, iar medicamentele stimulante pot avea diverse efecte adverse neplăcute, medicul psihiatru poate încerca alte linii de tratament în stadiul inițial.  De multe ori, se încearcă tratamentul cu medicamente antidepresive, cum ar fi Coaxil sau Cipralex. Unii doctori prescriu medicamente din familia racetamelor, care sunt folosite pentru a trata degenerarea cognitivă la persoanelor vârstnice, însă acestea sunt mai mult un bandaj decât un tratament, întrucât nu adresează cauza tulburării, ci doar maschează efectele acesteia. Un astfel de medicament este Pramistar.  Un medicament care se poate dovedi eficient atunci când stimulantele nu sunt o soluție este atomoxetina (sub numele Strattera). Acesta îmbunătățește simptomele de neatenție și memorie, însă fără a impune un dezechilibru chimic marcant asupra sistemului nervos.  Deși nu este la fel de eficient ca psihostimulantele, Strattera a fost testat extensiv cu rezultate promițătoare și nu se este o substanță controlată (deci o prescripție medicală pentru acesta poate fi obținută destul de ușor).  Efectele secundare ale medicamentelor stimulante Efectele adverse asociate uneori tratamentului cu medicamente stimulante reprezintă motive pentru care medicii, pacienții sau părinții încearcă să le evite. Deși tratamentul cu aceste substanțe într-un mediu controlat (adică cu supravegherea medicului psihiatru) este în general sigur, unii pacienți experimentează reacții precum: scăderea apetitului: insomnii sau dificultăți în a adormi conform unui program; nervozitate sau agitație; amețeală; dureri de cap sau stomac; creșterea frecvenței cardiace; schimbarea tonului afectiv; anxietate. Medicul psihiatru poate recomanda diverse medicamente în paralel cu tratamentul pentru ADHD, cele mai comune fiind antidepresivele și anxioliticele (medicamente pentru scăderea stărilor de anxietate). În unele instanțe, aceștia pot recomanda și antipsihotice pentru tratarea agitației sau agresivității.  *** Referințe: Centers for Disease Control and Prevention. (2022, August 9). What is ADHD? Centers for Disease Control and Prevention. Retrieved December 9, 2022, from https://www.cdc.gov/ncbddd/adhd/facts.html#:~:text=ADHD%20is%20one%20of%20the,)%2C%20or%20be%20overly%20active.  Centers for Disease Control and Prevention. (2022, August 9). Data and statistics about ADHD. Centers for Disease Control and Prevention. Retrieved December 9, 2022, from https://www.cdc.gov/ncbddd/adhd/data.html  Chappuy, M., Boulanger, A., Nourredine, M., Fourneret, P., & Rolland, B. (2020, January 1). Disparate regulatory status of methylphenidate for adults with ADHD across Europe. The Lancet Psychiatry. Retrieved December 9, 2022, from https://www.thelancet.com/journals/lanpsy/article/PIIS2215-0366(19)30482-1/fulltext  Concerta: Uses, dosage & side effects. Drugs.com. (n.d.). Retrieved December 9, 2022, from https://www.drugs.com/concerta.html 

Luxația scapulo-humerală
Luxația scapulo-humerală

Medical 03 August 2023

  1. Ce este scapula? Ce este humerusul? Scapula - este un os lat, pereche, situat în partea postero-superioară a toracelui. Intră în componența centurii scapulare. Humerusul - este un os lung, pereche, denumit și “osul brațului”.   2. Ce este luxația scapulo-humerală? Luxația reprezintă momentul în care porțiunea superioară a humerusului pierde contactul cu cavitatea glenoidă a scapulei. Acest fapt se poate datora unui traumatism violent la nivelul umărului. Luxația scapulo-humerală este mult mai întâlnită la adulți, comparativ cu copii. Adesea, ea este însoțită și de fracturi la nivelul extremității proximale a humerusului sau la nivelul gleznei.   3. Cât de întâlnită este Luxatia scapulo-humerală? În cazul pacienților tineri, 20-30 ani, aceasta este mult mai întâlnită în cazul persoanelor de sex masculin. La grupa de vârstă 60-80 ani, luxația  este prezentă la femei mai mult, comparativ cu bărbații. 4. Cauze  Accidentele de circulație, traumatismele prin cădere, traumatismele sportive sunt unele dintre cele mai întâlnite cauze pentru producerea luxației scapulo-humerale.  5. Simptomatologie Principalele simptome identificate sunt: durerea la nivelul umărului; cracmente (trosnituri); imposibilitatea realizării mișcărilor la nivelul umărului afectat; furnicături, senzație de amorțeală; deformare vizibilă la nivelul umărului. 6. Diagnostic Diagnosticul se stabilește în urma unui examen clinic amănunțit, precum și prin metode radiologice (radiografia umărului). 7. Tratament În cazul luxațiilor scapulo-humerală, tratamentul este de urgență, este necesară reducerea luxației de la nivelul umărului afectat, prin manevre specifice de reducere închisă și analgo-sedare.  După reducerea luxației, membrul superior afectat va fi imobilizat timp de 3 săptămâni într-un bandaj sau orteză. În momentul în care, luxația de umăr nu se poate reduce în camera de gardă, este necesară intervenția chirurgicală de urgență pentru reducerea deschisă a acesteia, astfel prevenind ulterioare leziuni la nivelul capului humeral. În cazul luxațiilor recidivante, reducerea închisă nu va mai fi suficientă, astfel, va fi nevoie și de o intervenție chirurgicală, pentru a reface structurile articulare afectate. 8. Recuperarea dupa luxatia scapulo-humerală Recuperarea începe imediat după reducerea și imobilizarea membrului superior afectat. Pacientul în aproximativ 6-12 săptămâni își reia mișcările aproximativ complete la nivelul umărului, cu un program de kinetoterapie adecvat anterior. În aproximativ 12-24 de săptămâni, pacienții își pot relua activitățile sportive pe care le practicau anterior traumatismului, evident cu un program de recuperare bine stabilit anterior.  

Fractura epifizei distale a radiusului 
Fractura epifizei distale a radiusului 

Medical 12 Iulie 2023

1. Ce este radiusul ? Ce înseamnă fractura epifizei distale a radiusului ?  Radiusul (cubitus) reprezintă unul dintre cele 2 oase ce intră în componența antebrațului. Radiusul este osul cel mai lung al antebratului. În momentul în care apare o fractură (ruptură) în partea distală a radiusulu i(în regiunea încheieturii mâinii), atunci înseamnă că avem o fractură a epifizei distale a radiusului.  2. Cât de întâlnită este FEDR ?  Conform unui studiu realizat în anul 2020, FEDR apar mai frecvent la persoanele de sex feminin, în grupa de varsta 50-89 ani. Evident, persoanele de sex masculin sunt la fel de vulnerabile, însă, incidența este mult mai redusă.  3. Cauzele  În cazul persoanelor tinere, cauzele sunt traumatismele de intensitate ridicată (căderi de pe scări, bicicletă, accidente de circulație). Pentru persoanele vârstnice, mai ales de sex feminin (fiind osteoporotice), traumatismele pot fi de intensitate mult mai redusă.  4. Simptomatologie  Durerea intensă la nivelul articulației mâinii, este unul dintre principalele simptome. De asemenea, poate să apară:  A. edemul (umflătura) articulației;  B. deformarea articulației în mod specific (în funcție de tipul fracturii - a se consulta medicul);  C. furnicături, senzație de amorțeală;  D. imposibilitatea realizării mișcărilor mâinii.  5. Diagnostic Întotdeauna diagnosticul unei fracturi se face prin intermediul examenelor radiologice (radiografie pumn F+P) și prin examenul clinic. Dacă suspectați o astfel de fractură, nu ezitați să mergeți la medic. 6. Tratament  În cazul FEDR există posibilitatea tratamentului chirurgical/ortopedicv (nechirurgical).  Tratamentul ortopedic  - este necesară reducerea închisă a fracturii(poziționarea corectă a oaselor) prin manevre de tracțiune  - membrul superior fiind imobilizat într-un aparat gipsat pentru aproximativ 6 săptămâni.  Tratamentul chirurgical  - în momentul în care prin reducerea închisă a fracturii, nu se poate corecta poziția vicioasă a osului, se recurge la intervenția chirurgicală. - osteosinteza cu placă și șuruburi, broșe  - în cazul unei fracturi deschise este necesară osteosinteza cu fixator extern.  7. Recuperarea după FEDR  Kinetoterapia și fizioterapia sunt 2 elemente foarte importante în recuperarea după o astfel de fractură. Indiferent de modalitatea de tratament, pacientul trebuie sa inițieze un program de kinetoterapie în vederea redobândirii activității complete musculare și articulare a membrului superior. 

Cum reducem inflamația prin metoda Wim Hof
Cum reducem inflamația prin metoda Wim Hof

Medical 10 August 2023

Inflamația reprezintă un factor de risc la nivel global, care declanșează boli cardiovasculare, sau poate să le agraveze pe cele existente. Bolile cardiovasculare reprezintă principala cauză de deces la nivel mondial, cu un procent de peste 30%, inclusiv în România. România ocupă locul 2 la rată mică de speranță de viață Starea de sănătate a românilor este una dintre cele mai afectate din Uniunea Europeană. Țara noastră este pe locul doi, cu cea mai mică speranță de viață din UE, după Bulgaria, cu vârsta medie de aproximativ 74 ani, față de media europeană de aproximativ 80 ani (Coronary Heart Disease in Romania, 2020). Aproximativ 1 din 2 români au hipertensiune arterială, 1 din 2 sunt supraponderali (10% obezi), iar 1 din 4 sunt fumători (Coronary Heart Disease in Romania, 2020; Romania - Obesity Prevalence, 2019; Romania Smoking Rate 2000-2023, 2019; Popa et al., 2016). Pe de altă parte, un articol din 2021 arată că 70% din ameliorarea stării de sănătate a românilor ar veni din urma intervențiilor de prevenție (medicamentoase) și a celor legate de stilul de viață, precum reducerea fumatului și a consumului de alcool. La fel de important ar fi un stil de viață, care include activitatea fizică și controlul greutății (Bujor et al., 2021). Inflamația joacă un rol important pentru sănătatea și starea de spirit. Inflamația este răspunsul natural al organismului la diferite răni, infecții sau stres. Aceasta constă în activarea sistemului imunitar și eliberarea mai multor substanțe chimice care ajută la combaterea agenților dăunători și promovează vindecarea. Cu toate acestea, atunci când inflamația devine cronică sau excesivă, poate avea efecte negative asupra organismului. Cum afectează inflamația, sănătatea mintală Alterarea activității neurotransmițătorilor, cum ar fi serotonina, dopamina sau  glutamat (Schmidt, 2021). Contribuirea la atrofierea creierului și la deficiențe cognitive. Afectarea receptorilor de cortizol, determinând o supraactivare a axei hipotalamo-hipofizo-suprarenală – determinant semnificativ pentru tulburări afective și cardiovasculare (Iob et al., 2020; Jokinen & Nordström, 2009; Panagiotou et al., 2021; Tafet & Nemeroff, 2020) Serotonina și dopamina joacă un rol în reglarea emoțională, în pofta de mâncare, în somn și memorie. Dopamina ne ajută să ne mișcăm, să rămânem motivați și să ne simțim recompensați. Legătura dintre serotonină și depresie Pentru mult timp, încă din anii 60’, comunitatea științifică a considerat că depresia este cauzată de un nivel scăzut al serotoninei, însă acest lucru s-a dovedit a nu fi adevărat (Moncrieff et al., 2022). În alte cuvinte, nu există o relație concretă între nivelul de serotonină și depresie, iar oricare ar fi beneficiile oferite de antidepresive, acestea nu au o legătură directă cu un nivel scăzut de serotonină. Inflamația, în schimb, are o astfel de legătură cu simptomele de depresie (Dantzer et al., 2008; Iob et al., 2020; Penninx et al., 2022).      Inflamația, în special cea cronică, reprezintă deci un factor de risc pentru sănătatea mintală și cardiovasculară, contribuind la o slabă capacitate de reglare emoțională și o degradare la nivel cerebral. Principalele cauze comune ale inflamației Cauze comune ale inflamației includ (Kraybill, 2019; Ma et al., 2022; Schmidt, 2021): Expunere de lungă durată la stres; Consum excesiv de zahăr (doza recomandată este de aproximativ 5-10% din cantitatea totală de calorii, care poate însemna 25-50g de zahăr); Consum de grăsimi procesate (ex. cele din prăjeli); Boli autoimune, infecții virale/bacteriene, sau alergii; Expunere la toxine și poluanți (care includ pesticidele, mucegaiul, amoniacul, monoxidul de carbon, oxidele de azot, și altele); Subnutriția (lipsa de micro sau macronutrienți, de la vitamine și minerale, la carbohidrați, proteine și grăsimi). Pentru a minimiza riscurile inflamației, trebuie să luăm în considerare cauzele menționate mai sus și în plus, sunt recomandate: Somnul calitativ: încercați să dormiți cel puțin șapte ore de somn pe noapte și urmați bune practici de igienă a somnului, Evitarea fumatului: fumatul poate provoca stres oxidativ și inflamații în organism și în creier; Gestionarea stresului: activitatea fizică și tehnici de reducere a stresului pot reduce stresul și inflamația Inflamația și conexiunea cu tulburările psihiatrice Inflamația nu este legată numai de depresie, ci și de alte tulburări psihiatrice, precum tulburarea bipolară, tulburările de anxietate, cele de personalitate și chiar și de schizofrenie (Andrew H. Miller, 2018). Inflamația și declanșarea depresiei  Inflamația este ca o alarmă de incendiu care se declanșează atunci când există un pericol în casă, cum ar fi fumul sau flăcările. Când alarma de incendiu se declanșează, vă spune să faceți ceva pentru a stinge focul și a vă proteja. Acest lucru este bun, deoarece vă ajută să supraviețuiți. Dar, uneori, alarma de incendiu se poate declanșa chiar și atunci când nu există foc sau fum în casă. Acest lucru este rău, pentru că vă face vă simțiți stresați și speriați fără motiv. Depresia este ca atunci când alarma de incendiu se declanșează atât de des, încât nu mai știi ce ar trebui să faci. Deși te stresează, nu o poți opri. Stresul devine normal. Vestea bună este că există modalități de a opri alarma, sau de a o face mai puțin zgomotoasă. Metoda Wim Hof ajută la sănătatea mintală Metoda Wim Hof ar putea fi o astfel de modalitate, care ajută și ameliorează inflamația. Ea este o tehnică care îmbină exerciții de respirație și expunere graduală, controlată la frig, pentru a ajuta la îmbunătățirea sănătății fizice și mintale. Aceasta a fost dezvoltată de Wim Hof, un atlet olandez, cunoscut și sub numele de "The Iceman" pentru capacitatea sa de a rezista la temperaturi extrem de scăzute. Trebuie menționat faptul că această metodă este în continuă cercetare și că trebuie abordată cu atenție. Mecanismele Metodei Wim Hof (MWH) au de-a face cu felul în care corpul uman reacționează la expunerea intermitentă la stres. Practic, MWH are la bază doi stresori fundamentali: alcaloza respiratorie & hipoxia (creșterea, respectiv scăderea nivelului de oxigen din corp), prin expunerea la frig. În astfel de condiții, corpul eliberează adrenalină, care facilitează la rândul său eliberarea temporară de proteine cu rol de protecție. În 2014, un studiu experimental a arătat că este posibil ca respirația de tip Wim Hof, prin mecanismul adrenergic menționat mai sus, să combată în mod semnificativ simptomele raportate ale bacteriei E. Coli. Printre beneficiile metodei Wim Hof pentru sănătate se numără (Kopplin & Rosenthal, 2022; Kox et al., 2014; Muzik et al., 2018; Zwaag et al., 2020): reducerea inflamației prin scăderea nivelului de citokine pro-inflamatorii (substanțe chimice care favorizează inflamația) și creșterea nivelului de citokine antiinflamatorii (substanțe chimice care reduc inflamația); îmbunătățirea stării de spirit prin creșterea nivelurilor de endorfine și dopamină; îmbunătățirea cogniției prin creșterea fluxului sanguin și a livrării de oxigen către creier; stimularea sistemului imunitar și facilitarea reglării sistemului nervos. Metoda Wim Hof este o modalitate relativ nouă și alternativă pentru îmbunătățirea sănătății. Necesită angajament și expunere graduală. Pentru cei interesați să încerce, instructori români organizează ocazional evenimente dedicate exersării acestei metode, precum Bogdan Bănculescu, Ștefan Chihaia, sau Lucia - Andreea Haidău. Pentru persoanele în vârstă, sau cele cu probleme cardiovasculare, ar fi strict recomandat, ca încercarea unei astfel de experiențe să fie acompaniată de astfel de instructori și de aprobarea medicului, întrucât specificul metodei implică momente de puls și tensiune arterială ridicate (Citherlet et al., 2021; Hallenberg, 2022). Astfel de persoane pot căuta în continuare să participe, însă sub atenția unui instructor și cu aprobarea medicului. Procedura metodei Wim Hof Metoda Wim Hof însumează în principiu două tipuri de activitate: Exercițiile de respirație; Expunerea la frig; Acestea sunt fundamentate pe un principiu de angajament, răbdare și determinare. Cele două tipuri de activitate pot contribui la îmbunătățirea sănătății și a dispoziției. Exercițiile de respirație au ca scop o activare alternantă a subsistemelor nervoase vegetative, a celui simpatic și a celui parasimpatic. Sistemul nervos simpatic este responsabil de răspunsul simpato-adrenal, de luptă, prin care se activează secreția de adrenalină și noradrenalină. Cel parasimpatic favorizează reacția opusă, de relaxare și regenerare a organismului după stres. Cum se fac exercițiile de respirație  Structura exercițiilor de respirație este următoarea: 30-40 de inhalări complete, urmate de exhalări parțiale (activarea sistemului simpatic). Exhalare completă urmată de o perioadă de ținere a respirației (activarea sistemului parasimpatic). Inhalare completă, menținută pentru 15 secunde înainte de exhalare. În timpul acesta, pot apărea schimbări fiziologice temporare precum furnicături, amețeală, sau chiar și pierderi temporare a conștiinței, datorită schimbărilor nivelului de oxigen din corp. Acestea sunt în mod normal inofensive și dispar după terminarea exercițiului de respirație. Cu toate acestea, unele persoane le pot găsi inconfortabile sau neplăcute și pot indica o exagerare sau o afecțiune medicală, care face ca tehnica aceasta să fie nepotrivită pentru ele. Expunerea la frig poate lua mai multe forme. Cea mai populară și accesibilă este dușul rece. Persoanele care ajung să practice metoda, încep cu un duș Scoțian, adică un duș normal, încheiat cu 10-30 de secunde de expunere la apă rece. Andrew Huberman, un cercetător american în neuroștiințe, indică faptul că beneficiile expunerii la frig sunt obținute atunci când acestea însumează într-o săptămână 11 minute. Temperatura apei trebuie să fie inconfortabilă, dar tolerabilă. Expuneri mai intense sau de mai lungă durată se pot face, însă dovezile din cercetare indică durata optimă de expunere, cea de 11 minute.    De reținut Inflamația reprezintă un răspuns biologic complex, prin care organismul luptă împotriva factorilor patogeni. Inflamația cronică sau excesivă este un factor ce contribuie la o stare de sănătate precară la nivel global. Un stil de viață axat pe ameliorarea inflamației ar aduce beneficii foarte mari. Expunerea graduală la frig reprezintă o posibilitate nemedicamentoasă de a reduce inflamația și de a îmbunătăți în general propria sănătate. Metoda Wim Hof reprezintă o formă de angajament într-un stil de viață sănătos, care include expunere la frig și exerciții de respirație.   Referințe: Andrew H. Miller, M. (2018). Five Things to Know About Inflammation and Depression (Vol. 35). MJH Life Sciences. https://www.psychiatrictimes.com/view/five-things-know-about-inflammation-and-depression Bujor, M., Cierkowska, A., Dorling, G., Dragan, R., Filip, A., Remes, J., & Vukojevic, M. (2021). How prioritizing health can be a prescription for Romania’s prosperity. November. Citherlet, T., Crettaz von Roten, F., Kayser, B., & Guex, K. (2021). Acute Effects of the Wim Hof Breathing Method on Repeated Sprint Ability: A Pilot Study. Frontiers in Sports and Active Living, 3, 700757. https://doi.org/10.3389/FSPOR.2021.700757 Coronary Heart Disease in Romania. (2020). World Health Organization. https://www.worldlifeexpectancy.com/romania-coronary-heart-disease Dantzer, R., O’Connor, J. C., Freund, G. G., Johnson, R. W., & Kelley, K. W. (2008). From inflammation to sickness and depression: When the immune system subjugates the brain. Nature Reviews Neuroscience, 9(1), 46–56. https://doi.org/10.1038/nrn2297 Hallenberg, K. (2022). The Wim Hof Methods Effect on Heart Rate Variability and Subjective Well-Being. http://urn.kb.se/resolve?urn=urn:nbn:se:his:diva-21610 Iob, E., Kirschbaum, C., & Steptoe, A. (2020). Persistent depressive symptoms, HPA-axis hyperactivity, and inflammation: the role of cognitive-affective and somatic symptoms. Molecular Psychiatry, 25(5), 1130–1140. https://doi.org/10.1038/s41380-019-0501-6 Jokinen, J., & Nordström, P. (2009). HPA axis hyperactivity and cardiovascular mortality in mood disorder inpatients. Journal of Affective Disorders, 116(1–2), 88–92. https://doi.org/10.1016/J.JAD.2008.10.025 Kopplin, C. S., & Rosenthal, L. (2022). The positive effects of combined breathing techniques and cold exposure on perceived stress: a randomised trial. Current Psychology. https://doi.org/10.1007/s12144-022-03739-y Kox, M., Van Eijk, L. T., Zwaag, J., Van Den Wildenberg, J., Sweep, F. C. G. J., Van Der Hoeven, J. G., & Pickkers, P. (2014). Voluntary activation of the sympathetic nervous system and attenuation of the innate immune response in humans. Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America, 111(20), 7379–7384. https://doi.org/10.1073/PNAS.1322174111/-/DCSUPPLEMENTAL/PNAS.1322174111.SM02.AVI Kraybill, O. G. (2019). Inflammation and Mental Health Symptoms. Psychology Today. https://www.psychologytoday.com/us/blog/expressive-trauma-integration/201905/inflammation-and-mental-health-symptoms Ma, X., Nan, F., Liang, H., Shu, P., Fan, X., Song, X., Hou, Y., & Zhang, D. (2022). Excessive intake of sugar: An accomplice of inflammation. Frontiers in Immunology, 13(August), 1–12. https://doi.org/10.3389/fimmu.2022.988481 Moncrieff, J., Cooper, R. E., Stockmann, T., Amendola, S., Hengartner, M. P., & Horowitz, M. A. (2022). The serotonin theory of depression: a systematic umbrella review of the evidence. Molecular Psychiatry, May, 1–14. https://doi.org/10.1038/s41380-022-01661-0 Muzik, O., Reilly, K. T., & Diwadkar, V. A. (2018). “Brain over body”–A study on the willful regulation of autonomic function during cold exposure. NeuroImage, 172, 632–641. https://doi.org/10.1016/J.NEUROIMAGE.2018.01.067 Panagiotou, C., Lambadiari, V., Maratou, E., Geromeriati, C., Artemiadis, A., Dimitriadis, G., & Moutsatsou, P. (2021). Insufficient glucocorticoid receptor signaling and flattened salivary cortisol profile are associated with metabolic and inflammatory indices in type 2 diabetes. Journal of Endocrinological Investigation, 44(1), 37–48. https://doi.org/10.1007/S40618-020-01260-2/METRICS Penninx, B. W. J. H., Benros, M. E., Klein, R. S., & Vinkers, C. H. (2022). How COVID-19 shaped mental health: from infection to pandemic effects. Nature Medicine 2022 28:10, 28(10), 2027–2037. https://doi.org/10.1038/s41591-022-02028-2 Popa, S., Moţa, M., Popa, A., Moţa, E., Serafinceanu, C., Guja, C., Catrinoiu, D., Hâncu, N., Lichiardopol, R., Bala, C., Popa, A., Roman, G., Radulian, G., Timar, R., & Mihai, B. (2016). Prevalence of overweight/obesity, abdominal obesity and metabolic syndrome and atypical cardiometabolic phenotypes in the adult Romanian population: PREDATORR study. Journal of Endocrinological Investigation, 39(9), 1045–1053. https://doi.org/10.1007/S40618-016-0470-4 Romania - obesity prevalence. (2019). World Obesity Federation Global Obesity Observatory. https://data.worldobesity.org/country/romania-178/#data_prevalence Romania Smoking Rate 2000-2023. (2019). Macrotrends. https://www.macrotrends.net/countries/ROU/romania/smoking-rate-statistics Schmidt, C. (2021). Inflammation and Brain Health. Harvard Medicine Magazine. https://magazine.hms.harvard.edu/articles/inflammation-and-brain-health Tafet, G. E., & Nemeroff, C. B. (2020). Pharmacological Treatment of Anxiety Disorders: The Role of the HPA Axis. Frontiers in Psychiatry, 11(May), 1–11. https://doi.org/10.3389/fpsyt.2020.00443 Zwaag, J., Horst, R., Blaženovic, I., Stoessel, D., Ratter, J., Worseck, J. M., Schauer, N., Stienstra, R., Netea, M. G., Jahn, D., Pickkers, P., & Kox, M. (2020). Involvement of Lactate and Pyruvate in the Anti-Inflammatory Effects Exerted by Voluntary Activation of the Sympathetic Nervous System. Metabolites, 10(4). https://doi.org/10.3390/METABO10040148  

Un stil de viață sănătos prin terapii alternative
Un stil de viață sănătos prin terapii alternative

Medical 04 August 2023

În ultimii ani, terapiile alternative au câștigat popularitate ca abordări complementare ale medicinei convenționale, în promovarea bunăstării generale și tratarea diferitelor afecțiuni de sănătate. Aceste terapii cuprind o gamă diversă de practici, adesea înrădăcinate în tradiții antice și filozofii holistice. Atunci când sunt combinate cu un stil de viață sănătos, terapiile alternative pot avea un impact profund asupra sănătății fizice, mentale și emoționale. Înțelegerea terapiilor alternative Terapiile alternative sunt practici neconvenționale, care urmăresc să îmbunătățească sănătatea prin abordarea dezechilibrelor de bază, care pot duce la îmbolnăvire. Aceste terapii adoptă adesea o perspectivă holistică, luând în considerare interconexiunea minții, corpului și spiritului. Unele terapii alternative comune includ acupunctura, medicina pe bază de plante, yoga, meditația, îngrijirea chiropractică, aromaterapia și terapia prin masaj, printre altele. În timp ce dovezile științifice care susțin unele dintre aceste practici variază, mulți oameni oferă rezultate și experiențe pozitive cu aceste terapii. Beneficiile terapiilor alternative a. Abordare holistică: terapiile alternative se concentrează pe tratarea întregii persoane, mai degrabă decât doar pe simptome. Prin abordarea cauzelor fundamentale ale problemelor de sănătate, aceste terapii promovează vindecarea pe termen lung și încurajează echilibrul general. b. Efecte secundare reduse: spre deosebire de unele tratamente medicale convenționale, terapiile alternative au adesea efecte secundare minime, ceea ce le face opțiuni atractive pentru cei care caută intervenții blânde și lipsite de durere. c. Conștientizare de sine îmbunătățită: practici precum meditația și yoga pot duce la creșterea conștientizării sinelui, ajutând oamenii să-și înțeleagă mai bine emoțiile, gândurile și senzațiile fizice. d. Reducerea stresului: multe terapii alternative, cum ar fi terapia prin masaj și aromaterapia, sunt eficiente în reducerea nivelului de stres și în promovarea relaxării. e. Calitatea vieții îmbunătățită: terapiile alternative pot îmbunătăți calitatea generală a vieții prin sprijinirea sănătății fizice, reducerea durerii și ameliorarea bunăstării emoționale. Sinergia cu un stil de viață sănătos a. Sănătatea fizică: un stil de viață sănătos include activitate fizică regulată, o dietă echilibrată și un somn adecvat. Atunci când sunt combinați cu terapii alternative, acești factori ai stilului de  viață pot funcționa sinergic pentru a îmbunătăți sănătatea fizică și pentru a stimula mecanismele naturale de vindecare ale organismului. b. Bunăstare mentală și emoțională: Meditația, practicile de mindfulness și yoga sunt cunoscute pentru un impact pozitiv asupra sănătății mentale și emoționale. Atunci când sunt integrate într-un stil de viață sănătos, pot reduce anxietatea, depresia și pot îmbunătăți bunăstarea mentală generală. c. Managementul bolilor cronice: terapiile alternative pot completa tratamentele medicale convenționale în gestionarea bolilor cronice precum diabetul, hipertensiunea arterială și artrita. Prin adoptarea unui stil de viață sănătos și încorporarea acestor terapii, pacienții pot experimenta simptome reduse. d. Abordare preventivă: atât terapiile alternative, cât și un stil de viață sănătos pun accentul pe prevenție și nu doar pe tratarea problemelor de sănătate existente.  e. Împuternicirea personală: angajarea în terapii alternative și adoptarea unui stil de viață sănătos oferă pacienților putere să își asume un rol activ în bunăstarea lor. Acest sentiment de control asupra sănătății cuiva poate duce la creșterea motivației și a dăruirii, pentru menținerea unui stil de viață sănătos. Integrarea terapiilor alternative în viața de zi cu zi a. Practici minte-corp: meditația, yoga, tai chi și qigong în rutina zilnică promovează relaxarea, reducerea stresului și stabilirea clarității mentale. b. Medicina pe bază de plante: se poate practica prin utilizarea suplimentelor din plante și a ceaiurilor cunoscute pentru proprietățile lor vindecătoare, dar este necesară consultarea adecvată cu un specialist în plante medicinale sau cu un furnizor de servicii medicale. c. Terapii fizice: din acestea fac parte terapia prin masaj sau îngrijirea chiropractică, pentru a atenua disconfortul fizic, a îmbunătăți circulația și a menține sănătatea musculoscheletică. d. Nutriție: terapiile alternative implică o dietă echilibrată, bogată în fructe, legume, cereale integrale, proteine slabe și grăsimi sănătoase pentru a oferi nutrienți esențiali, pentru sănătatea generală. În concluzie, terapiile alternative oferă o completare valoroasă medicinei convenționale, promovând o abordare holistică a sănătății și bunăstării. Atunci când sunt integrate cu un stil de viață sănătos care include activitate fizică, alimentație adecvată și bunăstare mentală, aceste terapii ne pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții. Cu ajutorul terapiilor alternative și al unui stil de viață sănătos, ne putem angaja într-o călătorie către o viață mai echilibrată și mai împlinită.

Unități Premium

Deții o unitate medicală și dorești să îți crești prezența online? Înregistrează-te GRATUIT acum

Abonează-te și rămâi informat

Abonează-te pentru a primi cele mai recente noutăți și evenimente.
Rămâi conectat la informații medicale pentru sănătatea ta!