Top 15 curiozități despre ochiul uman

Ochiul uman este unul dintre cele mai complexe și delicate organe ale corpului nostru. Este un organ incredibil care a evoluat de-a lungul a milioane de ani pentru a ne oferi un nivel uimitor al vederii și al detaliilor. El ne permite să percepem lumea care ne înconjoară, să ne formăm o imagine asupra acesteia și să ne orientăm corect. 

Pe cât este de delicat, pe atât este de vulnerabil la diverse afecțiuni (miopie, cataractă, glaucom, etc.), dar și la accidente.  Suntem cu toții conștienți,  mai mult sau mai puțin,  de darul neprețuit al vederii. Expresia românească populară “ca lumina ochilor” stă mărturie în acest sens.

Anatomia și funcționarea ochiului uman

Suntem obișnuiți să ne gândim la ochiul uman ca la un organ în sine. Dar el este de fapt parte a sistemului nervos, a unui ansamblu format din ochi, nervi și creier. Nervii care controlează ochiul sunt nervul optic și nervii oculomotorii. Nervul optic transmite informațiile către creier, în timp ce nervii oculomotorii ne permit să controlăm mișcarea ochiului.

Ochiul este format dintr-o multitudine de elemente care lucrează împreuna pentru a permite vederea. 

Procesul debutează cu lumina ce pătrunde în ochi printr-o membrană transparentă numită cornee.  Aceasta  se continuă cu tunica exterioară a ochiului, având rol protector, de culoare albă, numită sau sclerotică sau albul ochiului.

În spatele corneei se găsește irisul, un mic disc colorat, unic pentru fiecare individ. Între cornee și iris există un lichid, care se numește umoare apoasă.  Irisul prezintă  în centru un orificiu de culoare neagră, denumit pupilă. Pentru protecția ochiului, atunci când lumina este foarte puternică, pupila se contractă; iar atunci când este întuneric, pupila se mărește. Astfel, fluxul luminos în ochi este optimizat pentru formarea unei imagini corespunzătoare.  

În continuare, lumina traversează cristalinul care este unul dintre mediile refringente (care refractă lumina) ale ochiului, acesta funcționând ca o lentilă biconvexă. Razele de lumină captate suferă în ochi trei refracții, dintre care două în cristalin și una în cornee. 

Fluxul luminos refractat de cornee și cristalin străbate apoi substanța transparentă și gelatinoasă din interiorul ochiului, cu rol în menținerea formei acestuia, numită  umoarea sticloasă sau vitroasă. Acesta este focalizat pe retină.

Retina este un strat subțire de celule sensibile la lumină, situat în partea din spate a ochiului. Atunci când lumina lovește retina, declanșează o reacție chimică ce generează semnalele electrice care  sunt trimise la creier prin intermediul nervului optic. Creierul interpretează apoi semnalele creând imaginea vizuală pe care o vedem.

Celulele sensibile la lumină prezente pe retină,  numite și fotoreceptori, sunt: bastonașele și conurile. Bastonașele sunt situate la periferia retinei și sunt responsabile de vederea nocturnă și de detectarea mișcărilor. Conurile sunt concentrate în centrul retinei și sunt responsabile de vederea culorilor și a detaliilor.

Curiozități despre ochiul uman

Sunt multe și interesante lucruri de spus despre ochiul uman și modul în care funcționează. Este imposibil să fie cuprinse toate, deoarece cercetarea acestuia continuă să descopere noi informații și detalii despre acest organ uimitor. Iată doar câteva:

1. Ochii umani sunt unici – ei au propria amprentă unică, la fel ca și amprenta degetului. Multe persoane pot avea aceeași culoare a ochilor, însă liniile și punctele de pe iris formează un “desen” unic, precum amprentele. În fapt, irisul are 256 de caracteristici unice, în timp ce amprentele doar 40.
   •  
2. Fiecare ochi percepe informații ușor diferite în legătură cu un obiect și are propria sa imagine a acestuia. Dar, odată ajunse la creier, cele două imagini sunt combinate pentru a crea o imagine uniformă, clară și conformă cu realitatea. Acest proces se numește fuziune binoculară, în urma căreia vedem o singură imagine.
3. În afară de imaginea în sine, avem nevoie și de percepția de adâncime prin care să ne dăm seama care obiecte sunt mai apropiate față de altele. Aceasta se realizează tocmai pe baza diferențelor dintre imaginile percepute de cei doi ochi datorită poziției diferite a acestora pe cap. Creierul folosește aceste diferențe pentru a calcula adâncimea unei scene vizuale.
4. În mod curios, percepția de adâncime poate fi obținută și atunci când un observator privește o scenă cu un singur ochi, în timp ce se deplasează. Mișcarea observatorului creează diferențe în timp ale imaginii unice de pe retină și pe baza acestor diferențe creierul poate calcula și în acest caz adâncimea scenei vizuale.
5. Ochiul uman este capabil să focalizeze obiecte aflate la distanțe diferite, fără niciun efort conștient din partea omului. De această focalizare sunt responsabili mușchii oculari, controlați de nervii oculomotorii. În momentul în care privirea focalizează pe un obiect, mușchii oculari se contractă sau se relaxează, după caz, cristalinul își schimbă forma și ne permite astfel să vedem clar obiectul.
6. Mușchii oculari sunt cei mai activi din tot corpul, ei funcționând și în timpul somnului.
7. În fundul ochiului există o zonă de retină fără receptori optici pe care nu se formează imagine. Se numește “pata oarbă” și este punctul unde nervul optic părăsește globul ocular și se continuă spre creier, ocupând aproximativ 6 grade din câmpul vizual. Acest punct poate fi găsit de fiecare dintre noi prin experimentare. Închideți unul dintre ochi iar în fața celuilalt plimbați un creion sau alt obiect, la diferite distanțe. Acesta va dispărea în momentul în care imaginea sa se va forma pe pata oarbă.
8. Există și o așa-numită “pată galbenă” pe retina ochiului, numită și macula lutea, cu un diametru de aproximativ 3 mm. În această zonă se găsește cea mai mare concentrare de receptori optici, astfel că aici se realizează cea mai clară imagine, necesară activităților care cer o mare acuitate vizuală: cititul, de exemplu.
9. Conform legilor fizicii, imaginea proiectată pe retină este reală, răsturnată și mai mică decât obiectul. De aici este transmisă creierului, care o prelucrează și ne-o prezintă conformă cu realitatea.
10. Ochii prezintă un câmp vizual de aproximativ 200 de grade, compus din câmpul vizual binocular de aproximativ 120 grade (văzut de ambii ochi) și două câmpuri laterale de 40 grade pentru fiecare ochi (vederea periferică). 
11. Ochiul uman este capabil să se adapteze la diferite niveluri de lumină. Acest lucru se datorează pigmentului special din bastonașele și conurile de pe retină, care permite ochiului să se adapteze la diferite intensități ale luminii, inclusiv să perceapă imagini în întuneric.
12. Pupila ochiului se poate extinde de până la 8 ori dimensiunea sa obișnuită, astfel încât să poată absorbi mai multă lumină atunci când este nevoie (în întuneric).
13. Ochiul uman poate detecta mișcarea la o rată de 1/300 dintr-o secundă. Acest lucru înseamnă că putem vedea obiectele în mișcare aproape imediat. De asemenea, poate detecta mișcări de ordinul a 1/100 dintr-un grad.
14. Ochiul uman poate detecta schimbările de temperatură, permițându-ne să simțim când ceva este cald sau rece.
15. Corneea rechinului este foarte asemănătoare cu cea a omului, fapt ce a dus la folosirea acesteia pentru efectuarea de transplanturi de cornee.

În concluzie, ochii umani sunt o minune anatomică și ne permit să experimentăm lumea în moduri uimitoare. Aceste câteva lucruri deosebite care pot fi evidențiate în legătură cu ochiul uman nu fac decât să deschidă explorarea potențialul uimitor al acestui organ vital.