Operația pentru Defect Septal Atrial

În urma experienței mele, o să vă prezint tot ce implică operația pentru defect septal atrial în anul 2014, cât și riscurile ce implică această operație. Principalele boli cu care m-am născut posibil sunt datorate unor cauze genetice și afectează inima. 

Ce este Defectul Septal Atrial?

Inima, cunoscută sub denumirea de cord, este principalul organ al sistemului cardiovascular, deoarece se ocupă cu pomparea sângelui în organism, având scopul de a menține viața. Acest organ este localizat în cutia toracică. 

Inima este formată din 4 camere și acestea sunt:

• atriul drept;
• atriul stâng;
• ventriculul drept;
• ventriculul stâng.

Prin Defect Septal Atrial se înțelege lipsa unui perete despărțitor între camere și ca urmare, în funcție de unde este poziționată gaura, pot exista mai multe variațiuni ale compartimentelor inimii. De exemplu, în cazul meu, am avut un singur atriu și două ventricule. O altă malformație genetică la inimă a fost valva bicuspidă, la fel ca și aorta, în loc să fie tricuspidă. În momentul pompării, valva nu închide perfect și mai scapă puțin sânge.

Modalități de vindecare al defectului septal atrial

Defectul Septal Atrial se poate vindeca de la sine dacă gaura este mică, dar dacă nu se închide până la vârsta de trei ani,  atunci, va trebui să fie operat.

O altă modalitate de închidere a defectului este prin operația de cord, datorită aplicării unui “petic” peste gaură sau prin sutura peretelui lipsă.

Intervenția chirurgicală este o altă opțiune, fiind puțin invazivă și care constă în introducerea unei umbreluțe pe vena de la picior. Aceasta va fi ghidată prin organism de către un computer până la locul găurii. Când umbrela va ajunge acolo, aceasta se va deschide. Această opțiune presupune riscuri, deoarece se poate ajunge la deces. Această procedură nu este indicată, dacă forma găurii între pereții inimii are o formă ciudată.

Recomandarea operației defectului septal atrial

În următorii ani am continuat să merg la cardiolog, să îmi monitorizeze evoluția defectului septal atrial.  Înainte să împlinesc vârsta de 18 ani, mi s-a recomandat să fac o ecografie transesofagiană, drept prevenție și pregătire de operație. Această intervenție se face după anestezia generală a pacientului, prin introducerea unui tub pe gât până în stomac. La finalul tubului se află o cameră care emite vibrații și creează o imagine clară fără a fi nevoie de operație. După ce se termină această intervenție, pacientul este trezit și trebuie să stea în pat câteva ore, până își revine din anestezie. Cardiologul a precizat că sunt mai multe alternative pentru tratamente, care pot fi invazive sau mai puțin invazive. 

Simptomele tipice acestei afecțiuni sunt:

• probleme respiratorii dese sau infecții la nivelul plămânilor;
• dificultăți de respirație;
• strict pentru sugari există dificultate sau oboseală când sug;
• respirație scurtă atunci când ești activ sau faci exerciții;
• numărul de bătăi pe minut este mai mic și se aude cum bate inima tare;
• se aud sunete stranii la inimă în timpul controlului cu stetoscopul;
• umflarea picioarelor sau a zonei stomacului;
• infarct sau accident vascular cerebral;
• învinețirea buzelor;
• oboseala frecventă.

Există posibilitatea de a nu avea simptome specifice

Deci da, eu nu am avut nici un simptom specific, mai ales că mergeam zilnic pe puțin 10.000 de pași, ceea ce ar fi echivalentul la aproximativ 6.5 kilometri.  În unele ocazii, am ajuns să merg 25.000 de pași într-o zi fără să am nicio problemă. Din acest motiv mi-a fost greu să iau decizia cu privire la operația de defect septal atrial.

Prima soluție de a remedia defectul septal atrial  

Prima propunere de a rezolva acest Defect Septal Atrial a fost punerea unei umbreluțe, care nu s-a concretizat. Principala problemă a fost forma găurii între atrii, pentru că aceasta era în formă de frunză în cazul meu. După multe consultări între doctori, s-a decis să nu se pună, deoarece a mai fost un caz similar în urmă cu vreo doi ani, a unei persoane operate prin umbreluță. Băiatul respectiv a avut forma găurii similară cu a mea, dar după acea intervenție, nu a supraviețuit.

Pregătirea pentru operația pe cord deschis

Pentru că aveam probleme asociate cu inima și rinichii, mama m-a dus la diverși medici, pentru a primi mai multe opinii. La recomandarea chirurgului care m-a operat de reflux vezico-ureteral la doi ani, am ajuns la spitalul unde am avut operația de transplant. Acolo am fost supus unei verificări riguroase și un tratament adecvat pentru a scădea creatinina. Acest lucru s-a întâmplat cu ajutorul unor pastile care se dau persoanelor înainte de transplant renal. Astfel creatinina a scăzut  sub doi, și nefrologul a dat undă verde operației.

Operația de cord deschis și perioada de internare

Când am mers prima dată la spital la recomandarea unei prietene de familie, doctorii de acolo au zis că nu o să ajung pe dializă, deoarece au mai avut cazuri și cel mai important este cât de repede se mișcă. Cel mai important lucru a fost că nefrologul de acolo a precizat că rinichiul va avea o rată de funcționare de aproximativ șapte sau opt ani. Rinichiul a mai funcționat încă nouă ani și ceva.

Analizele le-am făcut aproximativ la o săptămână înainte de operație. Ele au constat în recoltare de sânge, testări de urocultură și coprocultură, chiar și o ecografie pulmonară. Ca urmare m-au chemat în spital și au început pregătirea pentru operație. După terminarea operației am fost ținut două zile la reanimare, iar înainte să mă transfere înapoi în salon, m-au decablat de toate accesoriile, mai puțin cateterul care l-a scos la vreo două zile după. La o săptămână după internare am fost trimis acasă.

Investigații după operație și transplantul de valve

Nu știu care a fost cauza exactă, dar după operația de defect septal atrial au început unele probleme medicale. Una dintre cauze poate fi schimbarea geometriei inimii, deoarece s-a obișnuit să funcționeze așa. Cert este că operația de defect septal atrial ar fi trebuit să se facă mult mai devreme, deoarece a afectat valvele inimii. 

Partea bună este că s-a stabilizat, rămânând la gradul 3, iar cardiologul mi-a spus că o să am nevoie peste câțiva ani de o operație pentru înlocuirea valvelor.

Principalele simptome de care ar trebui sa sufere cineva care are probleme cu valvele:

• dificultăți de respirație deoarece este greoaie, scurtă în timpul activității fizice;
• durere toracică;
• dureri de cap;
• oboseală;
• leșin;
• amețeală;
• creștere în greutate;
• ritm cardiac neregulat;
• umflarea picioarelor sau abdomenului;
• murmur cardiac care e cunoscut ca fiind acel sunet perceput cu ajutorul stetoscopului.

Eu nu am avut simptome specifice, dar în urma investigațiilor și a ecografelor făcute, s-a constatat că voi avea nevoie și de această operație. Partea bună este că tehnologia a evoluat și acum se pot transplanta valve făcute în laborator sau de la porc, nu doar de la om. O altă parte bună este faptul că nu mai este necesară anestezia generală, deoarece se introduce pe venă un roboțel care efectuează operația.