Când entuziasmul devine o problemă - Episodul maniacal și dilemele sale 

Episodul maniacal este o stare patologică extrem de intensă și periculoasă, care poate afecta orice persoană, indiferent de vârstă, sex sau stare de sănătate mintală. Este o boală înșelătoare pentru că naște iluzia unei stări benefice, de euforie, motiv pentru care persoana în cauză nu caută consiliere de specialitate. Mai mult, se împotrivește vehement oricărei sugestii de a schimba această stare, indiferent de persoana cu care vorbește sau de modalitatea de abordare.

Mania este un episod distinct de boală mintală 

Aceasta poate să apară în cadrul mai multor tulburări precum:

• tulburarea afectivă bipolară, tulburarea ciclotimică, tulburarea schizoafectivă

• sindroamele cauzate de consumul nociv de substanțe psihoactive;

• tratamentul cu corticosteroizi, ca efect advers 

• boli somatice (tulburări neurologice, tiroidiene sau infecțioase);

• un prim episod, la o persoană perfect sănătoasă până în acel moment;

Cum se manifestă episodul maniacal?

Persoanele care suferă de această boală pot avea o multitudine de simptome și experiențe subiective ce variază în funcție de individ și de severitatea patologiei și care inițial pot fi resimțite ca plăcute sau chiar de dorit. 

Una dintre caracteristicile principale este o creștere a nivelului de energie și activitate, cu scăderea concomitentă a necesarului de somn, fapt ce oferă impresia de productivitate ridicată. În același timp atenția începe să se împrăștie pe tot mai mulți stimuli, iar capacitatea de concentrare pe un singur subiect diminuă.

Bolnavul poate simți că este într-o stare de euforie sau fericire maximă, adesea fără un motiv clar. Discursul devine accelerat și apare dorința de a aborda oameni și activități noi. Unele persoane pot experimenta o percepție intensă a realității și o conexiune profundă cu lumea din jurul lor. Cu toate acestea, simptomele maniacale sunt dificil de gestionat, putând duce la un sentiment de dezechilibru. Toleranța la evenimente stresante scade, individul devine după un timp, iritabil, agitat iar la cele mai mici inconveniente, poate deveni agresiv verbal și fizic față de persoanele din jur. 

Pot apărea, de asemenea, gânduri și debit verbal rapid, idei noi și senzația de a fi ,,băgat în priză”, ceea ce poate face persoana să se simtă creativă și într-o stare de inspirație grozavă. Pe măsură ce patologia evoluează, gândurile devin confuze, dezorganizate și bolnavul poate să simtă că este incapabil de a-și controla propria minte. Apar probleme cu impulsivitatea și hiperactivitatea, astfel că începe progresiv să ia decizii imprudente sau periculoase, ducând la comportamente riscante sau autodistructive. 

Episodul maniacal este deosebit de periculos când afectează capacitatea de judecată, ceea ce conduce la cheltuieli financiare excesive, consum de alcool și droguri, comportamente sexuale riscante sau violență fizică. Consecințele pot fi grave în sfera socio-educațională, de la dificultăți în relațiile cu apropiații la pierderea locului de muncă și probleme financiare sau juridice semnificative. 

 În lipsa unui tratament corect, simptomele maniacale devin mai severe, persoanele pot dezvolta o percepție distorsionată a realității, inclusiv deliruri și halucinații. Pot avea senzația că li se întâmplă evenimente fantastice sau că au puteri și capacități supranaturale.

Cum se tratează această tulburare?

Din păcate, mulți pacienți nu primesc tratamentul adecvat pentru tulburarea afectivă bipolară sau nu iau măsuri pentru a preveni un episod maniacal. În parte, motivul pentru care un bolnav care trece printr-un episod maniacal, nu se adresează unui specialist este pentru că, percepția asupra mediului înconjurător îi este modificată. Nu realizează că ceea ce i se întâmplă este nociv, dimpotrivă, se poate simți mai bine ca niciodată în anumite momente. În aceste cazuri, bolnavul poate să creadă că cei care vor să îl ajute, căutând sprijin medical, vor de fapt să îi facă rău, pentru că îl privează de această stare bună.

Prin urmare, adresarea către un serviciu de specialitate se întâmplă adesea târziu și nu din proprie inițiativă, ci implicând o terță parte, precum familia îngrijorată, prietenii sau Poliția. Consecințele sunt importante, nu numai pentru pacienții în cauză, ci și pentru familiile și persoanele din jurul lor. Acest lucru poate duce la reducerea calității vieții, la stigmatizare și izolare socială. Un astfel de comportament devine greu de suportat pentru persoanele din jurul bolnavului, chiar și pentru cercul de oameni apropiați ai acestuia.

Deși unele persoane pot simți că simptomele maniacale sunt plăcute sau utile, este important să se înțeleagă că acestea pot duce la comportamente nesănătoase și riscante, precum și la probleme personale, sociale și legale majore.

Un subiect esențial este recunoașterea semnelor unui episod maniacal pentru a putea căuta asistență medicală imediat. De mare ajutor este să ne asigurăm că există o mai mare conștientizare și sensibilizare cu privire la această afecțiune în rândul populației generale și că există resurse adecvate disponibile pentru pacienți și familiile lor, inclusiv sprijin social și terapie.

Măsuri ce le poate lua un pacient acasă

Dintre măsurile pe care le poate lua un pacient acasă amintim:

• respectarea somnului: ora de culcare înainte de 11-12 noaptea, 8 ore de somn în total, fără utilizarea ecranelor cu o oră înainte de culcare (în special cu lumină albastră); temperatura ambientală din dormitor cu câteva grade mai mică decât în timpul zilei (sistemul nervos se reface mai greu și mai puțin eficient dacă este prea cald în timpul somnului); pe cât posibil fără nici o sursă de lumină sau sunete în dormitor; aerisirea camerei înainte de culcare și produse de calitate, ergonomice, în componența patului (perne, pilotă, saltea);

• evitarea stresului excesiv sau nenecesar: deși sună mai degrabă improbabil, există decizii active care pot fi luate pentru a reduce stresul în perioadele de viață, în care nevoia de liniște este mai mare (amânarea evenimentelor sociale suprasolicitante pentru unele mai relaxate, stabilirea unei vacanțe într-un loc liniștitor, temporizarea deciziilor majore de viață, ieșirea din relații interpersonale conflictuale, reorientarea spre un hobby nou, de preferat unul care să includă lucrul cu mâinile - ateliere de creație, confecții etc.);

• evitarea substanțelor cu acțiune potentă asupra sistemului nervos central, cum sunt cofeina, băuturile energizante, alcoolul și substanțele psihoactive ilicite;

• respectarea tratamentului medicamentos care i-a fost prescris de către medic;

• exerciții fizice (oricât de puține, dar făcute constant)

• dietă pe cât posibil fără alimente procesate (conservate, congelate, refrigerate etc.);

Tratamentul de specialitate pentru episodul maniacal este împărțit în 2 tipuri: 

• tratamentul episodului acut: psihofarmacologic (medicamentos) cu acțiune rapidă; 

• tratamentul de întreținere: medicatie și psihoterapie pentru prevenirea apariției unor noi episoade;

Medicamentele folosite pentru tratarea simptomelor acute (agitație psihomotorie, heteroagresivitate, comportament bizar sau imprevizibil, incoerență ideo-verbală, ideație delirantă de persecuție, de prejudiciu etc.) pot fi: 

• litiu (din păcate este marele absent de pe piața din România, dar se poate administra în măsura în care este achiziționat dintr-o altă țară);

• carbamazepină, valproat, gabapentină (medicamente timo-stabilizatoare, utilizate într-o altă formă de administrare și în tratamentul crizelor epileptice) ;

• agenți blocanți ai transmisiei sinaptice în receptorii dopaminergici D2 din căile mezo-limbic, mezo-cortical și nigro-striatal din creier (risperidonă, lurasidonă, quetiapină, olanzapină, aripiprazol etc.);

• benzodiazepine cu acțiune rapidă (diazepam, lorazepam, alprazolam etc.);

Pentru tratamentul de lungă durată, clasele farmaceutice folosite sunt aceleași (cu excepția benzodiazepinelor), însă diferă substanțele și/sau formele de administrare utilizate. Sunt alese medicamente care se eliberează controlat în organism, lent, astfel încât doza care ajunge în sânge să fie suficient de mare cât să prevină declanșarea unui nou episod maniacal, dar suficient de mică încât eventualele efectele adverse să fie nesemnificative sau inexistente.

Psihoterapia este indicată în tratamentul pe termen lung și are acțiune complementară celui farmacologic. Este foarte utilă pentru pacient în a-l ajuta să gestioneze stresul și alți ,,triggeri” (evenimente declanșatoare ale bolii) în viața de zi cu zi. 

Dintre formele de psihoterapie, cea cognitiv-comportamentală ajută la identificarea și înlocuirea gândurilor și comportamentelor negative, precum și la dezvoltarea de strategii personalizate de gestionare a situațiilor dificile.

Un alt mare beneficiu al psihoterapiei este educarea pacientului despre semnele care pot indica apariția unui nou episod. În acest mod, persoana trece de la a fi nevoită să se trateze de simptome când acestea apar, la întâmpinarea și prevenirea unei decompensări de boală, până ca aceasta să devină evidentă. Practic, pacientului îi este redat controlul asupra propriei vieți, fiind capabil să reacționeze înainte ca boala să preia comanda vieții sale.

Ce e de făcut când un om are manifestări maniacale?

În cazul în care persoana afectată prezintă un episod maniacal sau se simte pe cale să dezvolte un astfel de episod, este important să solicite un medic imediat. Cu cât durata bolii este mai mare sau numărul de episoade crește, cu atât devine mai greu de tratat și prognosticul bolii devine mai puțin bun. 

O intervenție promptă și adecvată poate preveni consecințe serioase și debilitante pe termen lung.

În concluzie, un episod maniacal poate fi o experiență complexă și dificilă pentru persoanele afectate și cei din jurul lor. Dacă aveți simptome similare sau observați că o persoană apropiată se confruntă cu astfel de simptome, este important să cereți ajutor medical rapid. Acesta poate fi la cabinetul unui medic psihiatru, la un spital care dispune de servicii de psihiatrie, sau în camera de gardă a unui astfel de serviciu. 

Nu ezitați să chemați Ambulanța atunci când simțiți că situația vă depășește! În astfel de circumstanțe, care implică sănătatea mintală, a dumneavoastră sau a celor dragi este mai bine să fiți prea precauți decât să rămâneți ignoranți.

În final, este important să înțelegem că episodul maniacal nu este o problemă de voință sau de caracter! Este o afecțiune medicală serioasă care necesită tratament adecvat, supraveghere medicală continuă și susținere din partea familiei și a prietenilor.

Bibliografie:

1. Dubovsky SL. Mania. Continuum (Minneap Minn). 2015 Jun;21(3 Behavioral Neurology and Neuropsychiatry):737-55. doi: 10.1212/01.CON.0000466663.28026.6f. PMID: 26039851.

2. Cotovio G, Oliveira-Maia AJ. Functional neuroanatomy of mania. Transl Psychiatry. 2022 Jan 24;12(1):29. doi: 10.1038/s41398-022-01786-4. PMID: 35075120; PMCID: PMC8786958.

3. Kishi T, Ikuta T, Matsuda Y, Sakuma K, Okuya M, Nomura I, Hatano M, Iwata N. Pharmacological treatment for bipolar mania: a systematic review and network meta-analysis of double-blind randomized controlled trials. Mol Psychiatry. 2022 Feb;27(2):1136-1144. doi: 10.1038/s41380-021-01334-4. Epub 2021 Oct 12. PMID: 34642461; PMCID: PMC9054678.

4. Fountoulakis KN, Tohen M, Zarate CA Jr. Lithium treatment of Bipolar disorder in adults: A systematic review of randomized trials and meta-analyses. Eur Neuropsychopharmacol. 2022 Jan;54:100-115. doi: 10.1016/j.euroneuro.2021.10.003. PMID: 34980362; PMCID: PMC8808297.

5. Mansell W, Pedley R. The ascent into mania: a review of psychological processes associated with the development of manic symptoms. Clin Psychol Rev. 2008 Mar;28(3):494-520. doi: 10.1016/j.cpr.2007.07.010. Epub 2007 Jul 27. PMID: 17825463.

6. Stahl, S. M. (2013). Stahl's essential psychopharmacology: Neuroscientific basis and practical applications (4th ed.). Cambridge University Press.

7. David M. Taylor, Thomas R. E. Barnes, Allan H. Young (2021). The Maudsley prescribing guidelines in psychiatry (14th ed.). Wiley-Blackwell.