Amigdalita: Cauze, Simptome și Tratament

Amigdalita este o inflamație a amigdalelor, glande situate în partea posterioară a gâtului care fac parte din sistemul imunitar. Aceasta afectează frecvent copiii, dar poate apărea și la adulți. Deși, în majoritatea cazurilor, amigdalita este autolimitată, poate necesita tratament specific în funcție de cauză.

Cauzele principale

Amigdalita este o afecțiune care poate apărea în orice anotimp, dar este mai frecventă în sezonul rece. Există mai mulți factori care explică de ce amigdalita este mai prevalentă în lunile reci, dar nu se limitează doar la această perioadă a anului. Iată câteva motive pentru care amigdalita este mai frecventă în sezonul rece, dar poate apărea și în alte anotimpuri.

1. Răspândirea virusurilor și bacteriilor

Sezonul rece este asociat cu o incidență crescută a infecțiilor respiratorii, cum ar fi răceala și gripa, care pot duce la amigdalită virală sau bacteriană. În timpul iernii, oamenii petrec mai mult timp în interior, într-un spațiu închis, ceea ce favorizează răspândirea germenilor.

Infecțiile respiratorii virale (cum ar fi rinovirusurile și virusurile gripale) pot inflama amigdalitele, iar în cazul amigdalitei bacteriene, streptococul de grup A (responsabil pentru faringita streptococică) este mai frecvent în sezonul rece.

2. Sistemul imunitar slăbit

În timpul sezonului rece, expunerea la frig și lipsa de lumină solară pot afecta sistemul imunitar. Deficiențele de vitamina D, care pot apărea iarna din cauza lipsei expunerii la soare, sunt legate de o capacitate mai scăzută de a combate infecțiile, inclusiv cele care pot provoca amigdalita.

De asemenea, iarna este o perioadă de stres crescut și de obiceiuri alimentare mai puțin sănătoase, ceea ce poate duce la scăderea rezistenței organismului.

3. Umiditatea scăzută și aerul uscat

Aerul uscat din încălzirea centrală sau din aerul rece poate usca gâtul și mucoasele, făcându-le mai vulnerabile la infecții. Mucoasele uscate nu mai pot capta și elimina bacteriile și virusurile la fel de eficient ca atunci când sunt umede, iar acest lucru poate favoriza dezvoltarea amigdalitei.

4. Expunerea la alți factori

În lunile reci, mai mulți oameni sunt expuși la infecții respiratorii (gripa, răceala) în școli, locuri de muncă sau în alte medii aglomerate, ceea ce favorizează răspândirea agenților patogeni care pot cauza amigdalita.

5. Întărirea imunității în alte anotimpuri

Totuși, este important de menționat că amigdalita poate apărea și în alte anotimpuri. De exemplu, în timpul primăverii și toamnei, când există schimbări de temperatură și alergii sezoniere, sistemul imunitar poate fi afectat. De asemenea, infecțiile respiratorii virale sau bacteriene pot apărea oricând, nu doar în sezonul rece.

Amigdalita este declanșată de obicei de:

Infecții virale (80% din cazuri):

• Virusuri comune: adenovirus, rinovirus, virus gripal, virus Epstein-Barr (responsabil de mononucleoză).
• Se manifestă mai frecvent în timpul răcelilor sezoniere.

Infecții bacteriene (20% din cazuri):

• Cea mai frecventă bacterie implicată este Streptococcus pyogenes (streptococ beta-hemolitic de grup A).
• Alte bacterii: Haemophilus influenzae, Moraxella catarrhalis, Streptococcus pneumoniae.

Factori de risc

• Contactul apropiat cu persoane infectate.

Simptome

Simptomele amigdalitei variază în funcție de severitate și de cauză:

Simptome generale:

• Durere severă în gât.
• Dificultate la înghițire (odinofagie).
• Roșeață și umflarea amigdalelor.
• Pete albe sau puroi pe amigdale (mai frecvent în infecțiile bacteriene).
• Febră (mai mare în infecțiile bacteriene).
• Halitoză (respirație urât mirositoare).

Simptome asociate:

• Ganglioni limfatici cervicali umflați.
• Oboseală și stare generală de rău.
• În cazuri severe: voce nazală, dificultăți de respirație (risc de abces periamigdalian).

Tipuri de amigdalită

Amigdalita acută:

• Durată: câteva zile până la două săptămâni.
• Cauzează simptome rapide și severe.

Amigdalita cronică:

• Inflamație persistentă, cu episoade recurente.
• Poate duce la halitoză cronică și oboseală generalizată.

Amigdalita recurentă:

• Mai multe episoade pe an (cel puțin 3 episoade/an pentru 3 ani consecutivi sau 7 episoade/an).

Diagnostic

Examen clinic:

• Inspecția vizuală a gâtului pentru roșeață, mărirea amigdalelor și prezența depozitelor de puroi.

Teste de laborator:

• Test rapid pentru streptococ: determină rapid prezența bacteriilor Streptococcus.
• Cultură faringiană: confirmă infecția bacteriană în cazuri neclare.
• Analize de sânge: pot include hemoleucograma pentru a distinge între infecția virală și cea bacteriană.

Tratament

Amigdalita virală:

Nu necesită tratament cu antibiotice. Măsuri de suport:

• Hidratare corespunzătoare.
• Antipiretice și analgezice (paracetamol, ibuprofen).
• Gargară cu apă sărată sau utilizarea pastilelor calmante.

Amigdalita bacteriană:

• Antibiotice: Penicilina este tratamentul de primă linie. Alternativ, amoxicilina sau macrolidele (pentru alergici la penicilină).
• Tratamentul precoce previne complicațiile precum febra reumatică și glomerulonefrita post-streptococică.

Intervenție chirurgicală:

• Tonsilectomie: Recomandată pentru cazuri cronice, recurente sau complicații severe (abces periamigdalian, apnee obstructivă).

Complicații

Amigdalita poate duce la:

• Abces periamigdalian: O colecție de puroi în jurul amigdalelor, care necesită drenaj.
• Febră reumatică: O complicație sistemică a infecțiilor streptococice netratate.
• Apnee obstructivă: În cazul amigdalelor foarte mari.

Prevenție

Igienă personală:

• Spălarea frecventă a mâinilor.
• Evitarea contactului cu persoane bolnave.

Întărirea imunității:

• Dietă echilibrată, odihnă, vaccinare anuală împotriva gripei.

Perspective internaționale

Conform Centers for Disease Control and Prevention (CDC), testele rapide de streptococ sunt esențiale pentru prevenirea utilizării abuzive a antibioticelor în amigdalita virală. De asemenea, National Health Service (NHS) din Marea Britanie recomandă intervenția chirurgicală doar în cazuri strict necesare, evitând astfel riscurile asociate operației.

Studiile publicate în Journal of the American Medical Association (JAMA) susțin că tonsilectomia reduce numărul episoadelor de amigdalită în cazuri severe, dar trebuie luată în considerare riscul de complicații post-operatorii.

Consultul la medicul de specialitate

Dacă ai simptome de amigdalită, este important să apelezi la un medic specialist care poate face un diagnostic corect și îți poate recomanda tratamentul adecvat. În funcție de gravitatea simptomelor și de evoluția acestora, iată pașii pe care îi poți urma:

Medicul de familie (medicul generalist)

Primul pas în cazul în care ai simptome de amigdalită este să te adresezi medicului tău de familie sau medicului generalist. Aceștia sunt cei care pot evalua inițial simptomele și pot decide dacă este necesar un tratament medicamentos sau o trimitere către un specialist.

Simptome tipice: durere în gât, febră, dificultăți la înghițire, amigdale roșii și umflate.

Medicul de familie poate face un examen fizic și, în funcție de suspiciuni, poate recomanda teste suplimentare (de exemplu, un test rapid pentru streptococ sau o cultură a gâtului pentru a identifica bacteriile).

Otolaringolog (medic specialist în ORL)

Dacă simptomele sunt mai severe sau persistă în ciuda tratamentului inițial, medicul de familie poate recomanda o trimitere la un medic specialist ORL (otorinolaringolog). Acest specialist este cel mai calificat să examineze în detaliu gâtul, amigdalele și tractul respirator superior.

Indicații pentru consult ORL: simptome persistente de amigdalită cronică, infecții recurente ale amigdalelor, abcese periamigdaliene sau orice complicație a amigdalitei.

Amigdalita este o afecțiune comună, care necesită o evaluare adecvată pentru a diferenția cauzele virale de cele bacteriene. Tratamentul simptomatic este suficient în majoritatea cazurilor, dar infecțiile bacteriene trebuie gestionate prompt pentru a preveni complicațiile. Consultarea unui medic este esențială pentru un diagnostic corect și un tratament adecvat.

Referințe:

McIsaac, W. J., et al. (2004). "Does this patient have strep throat?" JAMA, 291(19), 2460-2467.

Cohen, R., et al. (2010). "Diagnosis and treatment of acute tonsillitis." The Pediatric Infectious Disease Journal, 29(12), 1132-1137.

Hersh, A. L., et al. (2011). "Antibiotic prescribing for acute tonsillitis and pharyngitis in children: a systematic review." Pediatrics, 127(6), 1018-1028.