Aspirina, de la analgezic simplu la potențial agent anticancer
Aspirina, unul dintre cele mai vechi și mai utilizate medicamente din lume, revine în atenția cercetătorilor după o serie de studii care sugerează că ar putea reduce semnificativ riscul de cancer și metastaze. Descoperirile recente au influențat deja ghiduri medicale în unele țări, schimbând treptat modul în care este privit acest medicament de 4.000 de ani, utilizat cel mai frecvent pentru tratarea durerii și inflamației.
Cazul Nick James: o speranță pentru persoanele cu sindrom Lynch
Nick James, un producător britanic de mobilă în vârstă de aproximativ 45 de ani, a descoperit că era purtător al unei gene defecte care cauzează sindromul Lynch, o afecțiune care crește semnificativ riscul de a dezvolta cancer intestinal. Decizia aceasta a venit după ce mama sa a murit de cancer, iar fratele și alți membri ai familiei au fost diagnosticați cu cancer de intestin. James a devenit prima persoană care s-a înscris într-un studiu clinic menit să testeze dacă o doză zilnică de aspirină ar putea proteja împotriva dezvoltării acestui tip de cancer.
Rezultatele sunt promițătoare: în funcție de tipul mutației genetice, 10-80% dintre persoanele cu sindromul Lynch vor dezvolta cancer intestinal în cursul vieții. Însă James ia aspirină de 10 ani, fără să fi dezvoltat cancer până acum, conform declarațiilor profesorului John Burn de la Universitatea Newcastle, care a condus studiul.
Dovezile științifice ale beneficiilor aspirinei împotriva cancerului
Indiciile că aspirina ar putea reduce riscul de răspândire a cancerului colorectal sau chiar de apariție a acestuia există de mult timp. În ultimul an, o serie de studii clinice și cercetări au consolidat aceste dovezi. Unele țări și-au modificat deja ghidurile medicale pentru a include aspirina ca primă linie de protecție pentru persoanele cu risc ridicat, deși experții subliniază că acest lucru ar trebui făcut numai sub supravegherea unui medic.
Un moment decisiv a survenit în 2010, când profesorul Peter Rothwell de la Universitatea din Oxford a reanalizat date mult mai numeroase privind utilizarea aspirinei în prevenirea bolilor cardiovasculare. Din analizele sale a reieșit că medicamentul pare să reducă atât incidența, cât și răspândirea cancerului, ceea ce a stârnit un interes reînnoit pentru capacitatea aspirinei de a combate boala și pentru mecanismele prin care aceasta acționează.
Originile aspirinei: o poveste de 4.000 de ani
Povestea aspirinei merge mult mai departe decât gândim majoritatea oamenilor. La sfârșitul secolului al XIX-lea, arheologii au descoperit tăblițe de lut vechi de 4.400 de ani în vechiul oraș mesopotamian Nippur, care conțineau liste cu medicamente obținute din compuși vegetali, animali și minerali. Printre acestea se aflau instrucțiuni pentru o substanță derivată din salcie, care conține salicină – o substanță chimică pe care organismul o poate transforma în acid salicilic, care ajută la calmarea durerii.
Alte civilizații antice – inclusiv egiptenii, grecii și romanii – au folosit, de asemenea, acest remediu. Studiul modern al acestui compus a început în 1763, când preotul englez Edward Stone a descris Societății Regale proprietățile antipiretice ale scoarței de salcie uscate și pulverizate. Aproximativ un secol mai târziu, oamenii de știință au reușit să sintetizeze o versiune mai puțin corozivă pentru stomac – acidul acetilsalicilic – și l-au introdus pe piață sub marca Bayer.
Evoluția cunoștințelor despre beneficiile aspirinei
După încă un secol de dezvoltare, oamenii de știință au început să observe beneficii neașteptate ale aspirinei în prevenirea bolilor cardiovasculare – reducerea riscului de formare a cheagurilor de sânge prin fluidizarea sângelui și diminuarea aderenței trombocitelor. Din acest motiv, organizații precum Serviciul Național de Sănătate din Marea Britanie recomandă doze zilnice mici persoanelor cu risc ridicat de infarct miocardic sau accident vascular cerebral.
Până în 1972, beneficiile potențiale s-au extins la prevenirea cancerului, cu un studiu realizat pe șoareci cărora li s-au injectat celule tumorale. Oamenii de știință americani au descoperit că adăugarea de aspirină în apa de băut a animalelor a redus semnificativ riscul ca cancerul să se răspândească în organism – un proces numit metastază – comparativ cu șoarecii cărora nu li s-a administrat medicamentul. Cu toate acestea, descoperirea a rămas mai degrabă o fascinație obscură decât un tratament care să schimbe practica clinică, întrucât nu era evident dacă medicamentul ar fi avut același efect la oameni.
Provocări în demonstrarea efectelor la om și perspective viitoare
A demonstra că aspirina poate preveni cancerul în rândul populației generale reprezintă o provocare semnificativă. Într-o lume ideală, cercetătorii ar recruta un eșantion mare de persoane – jumătate dintre acestea ar lua aspirină, în timp ce restul ar lua un placebo – și apoi ar compara care dintre grupuri a înregistrat cele mai mari rate ale bolii. Cu toate acestea, poate dura multe decenii până când cancerul apare, ceea ce înseamnă că un studiu controlat randomizat ar dura foarte mult timp și ar implica cheltuieli uriașe. Conform profesoarei Anna Martling de la Institutul Karolinska din Suedia, „de fapt, este aproape imposibil" să se realizeze un studiu complet în aceste condiții.
În ciuda dificultăților metodologice, descoperirile actuale sunt suficient de promițătoare pentru a schimba recomandările medicale în anumite țări. Cercetătorii continuă să investigheze mecanismele precise prin care aspirina inhibă creșterea tumorilor și răspândirea acestora, oferind speranță pentru milioane de persoane cu risc crescut de cancer.
```
