Grăsimea viscerală, singura care lasă o „amintire" metabolică de lungă durată
Cercetători de la Universitatea Ben-Gurion din Negev, Israel, împreună cu colaboratori internaționali, au demonstrat că pierderea grăsimii viscerale indusă prin schimbări ale stilului de viață poate aduce beneficii cardiometabolice durabile, chiar și la zeci de ani după terminarea intervenției și chiar dacă greutatea corporală a revenit la nivelul inițial. Studiul a fost publicat în revista Circulation.
Un studiu pe un deceniu, cu o rată de retenție remarcabilă
Cercetarea a urmărit 366 de participanți din cohorte originale timp de până la 10 ani, folosind examinări MRI repetate. Rata de retenție a fost de 96%, ceea ce reprezintă un standard rar atins în studiile clinice pe termen lung. Participanții proveneau din două trialuri randomizate controlate de 18 luni, CENTRAL și DIRECT-PLUS, care au explorat strategii de stil de viață bazate pe diete cu conținut scăzut de grăsimi, dieta mediteraneană (clasică, săracă în carbohidrați și îmbogățită cu polifenoli, numită dieta mediteraneană „verde"), combinate cu activitate fizică structurată.
Greutatea revine, dar circumferința abdominală rămâne mai mică
La urmărirea pe termen lung, greutatea corporală medie a revenit la nivelul de la începutul studiului. Cu toate acestea, circumferința taliei și depozitele de grăsime abdominală, inclusiv grăsimea viscerală, grăsimea subcutanată profundă și cea superficială, au rămas mai mici decât valorile inițiale. Grăsimea hepatică a revenit la nivelul de bază, în timp ce grăsimea pancreatică a crescut chiar peste nivelul inițial.
Fiecare 10% reducere a grăsimii viscerale scade cu 30% riscul de diabet
Cel mai important rezultat al studiului: fiecare reducere de 10% a grăsimii viscerale obținută în timpul intervenției a fost asociată independent cu un risc cu 30% mai mic de a dezvolta diabet de tip 2 în perioada de urmărire. Asocierea a rămas semnificativă chiar și după ajustarea pentru schimbările de greutate, aderența la dietă, nivelul de activitate fizică și alți factori clinici. Datele arată o relație clară doză-răspuns:
• O reducere de 5% a grăsimii viscerale → risc cu 17% mai mic
• O reducere de 10% → risc cu 30% mai mic
• O reducere de 15% → risc cu 40% mai mic
• O reducere de 20% → risc cu 50% mai mic
Grăsimea viscerală, singura cu impact dovedit asupra diabetului
Grăsimea viscerală este recunoscută tot mai mult ca un motor central al rezistenței la insulină, dislipidemiei și bolilor cardiometabolice. În acest studiu, ea a fost singurul depozit de grăsime a cărui reducere a prezis constant un risc mai mic de diabet de tip 2 în viitor. Alte depozite, grăsimea subcutanată profundă și superficială, grăsimea hepatică și cea pancreatică, au arătat unele asocieri cu markeri metabolici ulteriori, dar nu cu riscul de diabet.
„Memoria cardiometabolică" a organismului
Prof. Iris Shai, investigatorul principal al studiului și profesor adjunct la Harvard T.H. Chan School of Public Health, explică: „Aceste descoperiri contestă narațiunea tradițională potrivit căreia revenirea la greutatea inițială echivalează cu un eșec clinic, deoarece organismul uman păstrează o memorie cardiometabolică a pierderii de grăsime viscerală." Ea adaugă că această „țintă durabilă" protejează împotriva îmbătrânirii sistemice și a declinului metabolic mult timp după terminarea dietei, sugerând că orice perioadă reușită de viață sănătoasă lasă în urmă o „amprentă de protecție" la nivelul celulelor de grăsime viscerală.
Tehnologie MRI de înaltă rezoluție, dincolo de limitele IMC
Studiul FIT stabilește un nou standard în fenotiparea adipozității de înaltă rezoluție, depășind limitările indicelui de masă corporală (IMC). Folosind aparate MRI de 3,0 Tesla, cercetătorii au obținut o cuantificare precisă a straturilor abdominale profunde, separând grăsimea abdominală în viscerală, subcutanată profundă și superficială, cuantificând simultan depozitele ectopice din ficat și pancreas.
Nu orice pierdere în greutate este egală
Hadar Klein, dietetician și autor principal al studiului, subliniază semnificația clinică a rezultatelor: „Descoperirile noastre sugerează că nu orice pierdere în greutate este egală. Reducerea grăsimii viscerale poate avea un impact mai durabil asupra sănătății metabolice decât modificările greutății corporale în sine și poate contribui la o îmbătrânire mai sănătoasă în timp." Concluzia practică este clară: reducerea grăsimii viscerale, și nu pierderea în greutate ca atare, ar trebui să fie obiectivul principal al intervențiilor pentru sănătatea cardiometabolică pe termen lung.
Sursa: https://medicalxpress.com/news/2026-06-visceral-fat-loss-year-metabolic.html
