O echipă de cercetători din China propune un model care leagă fenomene cuantice de funcționarea creierului: potrivit studiului, fotonii infraroșii care se generează în jurul legăturilor C-H din teaca de mielină ce învelește axonii neuronilor ar putea deveni entanglați (cuantum), facilitând sincronizarea instantanee între regiuni cerebrale — un mecanism posibil pentru apariția conștiinței.
Ce au găsit cercetătorii
Lucrarea intitulată „Entangled biphoton generation in the myelin sheath”, publicată în Physical Review E, explorează modul în care structurarea cilindrică a tecii de mielină ar putea forma un „cuplaj” electromagnetic ce favorizează producerea perechilor de fotoni entanglați.
Autorii utilizează concepte din cavitate de electrodinamică cuantică (cavity quantum electrodynamics, cQED) aplicate la structura mielinei și modelele de vibrație ale legăturilor C-H pentru a arăta că fotonii pot fi emişi în cascadă și pot dezvolta entanglare.
Această entanglare ar putea furniza un „canal” de comunicare cuantică care transcende limitările vitezei semnalelor clasice de-a lungul sinapselor sau axonilor, oferind un mecanism complementar de sincronizare neuronală.
Critici, provocări și limite
Mediul cerebral — cald, umed, plin de zgomot termic — este considerat de mulți fizicieni drept neprielnic pentru menținerea coerenteței cuantice pe durate semnificative (problema decoerenței cuante).
Teoria rămâne, pentru moment, speculativă și teoretică. Nu au fost raportate dovezi directe ale fotonilor entanglați în creier viu sau măsurători experimentale clare care să susțină întregul lanț propus.
Modele mai vechi, precum Orch-OR (Orchestrated Objective Reduction) propuse de Roger Penrose și Stuart Hameroff, susțin ideea că microtubulii din neuroni ar putea juca rol cuantum, însă teoria a fost criticată pentru lipsa de suport experimental și probleme legate de decoerență.
Implicații și viitor
Dacă ipoteza va fi validată, ar putea marca o schimbare profundă în înțelegerea conștiinței: nu doar ca proces emergent din rețele neuronale, ci ca fenomen care implică și fenomene cuantice. Sincronizarea instantanee între regiuni cerebrale, necesară pentru experiențele conștiente complexe, ar putea fi explicată mai ușor dacă se adaugă „straturi cuantice” la modelul clasic.
Cercetătorii sugerează că următorii pași includ experimente pe modele biologice (celule, creier de rozătoare), tehnici de detecție fotonică foarte sensibilă și simulări mai realiste care iau în considerare condițiile biologice reale.
