Cercetătorii de la Stanford au identificat în microbiomul uman o clasă nouă de elemente ARN, denumite obeliscuri, care par să se afle la marginea dintre ceea ce considerăm „viață” și elemente genetice non-virale. Aceste entități au potențialul de a rescrie noțiunile fundamentale despre ce forme de viață pot coexista cu corpul uman.
Ce sunt “obeliscurile”?
Obeliscurile sunt molecule de ARN circular de aproximativ 1.000 de nucleotide, cu structuri preconizate care seamănă cu bastonașe (forme alungite) mai degrabă decât abordările clasice de ARN linear sau viral.
Una dintre trăsăturile remarcabile este faptul că aceste ARN-uri pot conține regiuni care codifică proteine necunoscute, parte dintr-o familie denumită „Oblin”.
Ele sunt catalogate în studii recente drept elemente viroid-like — adică similare cu viroidurile, care sunt fragmente de ARN infectios slab, dar diferite prin compoziție și proprietăți.
Unde s-au găsit și cât de răspândite sunt
Analizele metatranscriptomice arată că obeliscurile apar în microbiomul bucal (gura) și în microbiomul intestinal.
În studiul Viroid-like colonists of human microbiomes publicat în Cell, s-a raportat că obeliscurile au fost detectate în ~7% dintre probele de scaun (stool) și ~50% dintre probele orale analizate.
În total, cercetătorii au identificat aproape 29.959 secvențe distincte de obeliscuri (aglomerate la 90% identitate) provenind din numeroase ecosisteme.
Un exemplu specific: o specie bacteriană comună din gură, Streptococcus sanguinis, a fost identificată ca un „gazdă” potențială pentru un obelisk.
Importanță și incertitudini
Posibile implicații medicale și biologice
Dacă obeliscurile interacționează cu bacteriile gazdă, ele ar putea influența funcții microbiene — care, la rândul lor, au efect asupra sănătății umane, metabolismului, imunității sau bolilor intestinale.
Fiind o formă de viață mai simplă decât virusurile cunoscute, obeliscurile ar putea reprezenta o ramură evolutivă necunoscută sau relicve ale unor forme vechi de viață ARN care au persistat în microbiomul uman.
Provocări și limitări
Încă nu s-a dovedit că obeliscurile provoacă boli sau au un rol patogen; nu există dovezi clare că degradarea sănătății la om poate fi atribuită lor.
Mediul biologic este complex și multe dintre aceste descoperiri provin din date de secvențiere (metagenomică / metatranscriptomică) — ceea ce înseamnă că unele fragmente de ARN pot fi artefacte sau rezultate ale contaminării sau interpretărilor greșite.
Studiul este relativ recent și majoritatea lucrărilor se află în stadiu de preprint sau în faze incipiente de publicare peer-review.
Ce urmează?
O prioritate este să se definească exact mecanismul de replicare al obeliscurilor: cum interacționează cu bacteriile gazdă, ce proteine produc (dacă produc), și dacă pot exista efecte funcționale în contextul microbiomului uman.
Se vor face studii experimentale în laborator, pe culturi bacteriene și, eventual, modele animale, pentru a testa dacă obeliscurile pot modifica fenotipuri bacteriene sau răspunsuri imune.
De asemenea, cercetătorii vor explora dacă există legături între prezența obeliscurilor și tulburări gastrointestinale, boli cronice sau variații metabolice la om.
