Recent, concepția tradițională care separă funcționarea inimii și a sistemului nervos central este supusă unei reevaluări profunde. Neuronii intrinseci cardiaci, parte a ceea ce se numește sistem nervos cardiac intrinsec sau „creierul inimii”, au capacitatea de a procesa semnale locale, de a memora, de a răspunde și de a se adapta independent într-o anumită măsură față de cortexul cerebral. Aceste descoperiri capătă relevanță majoră pentru bolile cardiovasculare, dar și pentru integrarea neurologiei și cardiologiei.
Ce știm din cercetările recente
Sistemul nervos cardiac intrinsec (Intrinsic Cardiac Nervous System, ICNS) constă din ganglioni și rețele neuronale localizați în structurile epicardice, care cuprind nu doar neuroni eferenți (parasimpatici și simpatici), ci și neuroni aferenți și neuroni de circuit local.
ICNS nu este doar un releu pasiv, arată plasticitate, memorie neuronală locală și capacitatea de reglare „beat-to-beat” a funcțiilor cardiace, în cooperare cu sistemul nervos autonom central.
Un studiu recent din 2025 a identificat două subtipuri moleculare distincte de neuroni intrinseci cardiaci marcați prin expresia genelor Npy și Ddah1, fiecare cu modele de innervație specifică, sugerând o complexitate funcțională ridicată și specializare regională.
Intervențiile de neuromodulare, cum ar fi ablația sau stimularea plexurilor ganglionare, stimularea vagală, denervarea simpatică și alte terapii bioelectrice, sunt studiate ca strategii promițătoare pentru tratamentul aritmiilor și al disfuncției cardiace.
În cazurile de boli cardiace (infarct miocardic, insuficiență cardiacă, transplant) au fost observate modificări remarcabile la nivelul rețelelor neuronale intrinseci, indicând că disfuncția neuronală locală poate contribui la gravitatea și evoluția bolii.
În literatura internațională, evaluarea conexiunilor dintre sistemul nervos central și inimă, denumită „axa inimă-creier”, arată cum afectarea unor zone cerebrale (ex: corticul insular) poate perturba controlul autonom cardiac, iar bolile cardiace (ex: fibrilație atrială) pot conduce la complicații neurologice, inclusiv accidente ischemice.
În unitățile de terapie intensivă și în situații acute, teoria interacțiunii inimă-creier câștigă teren: disfuncția autonomă poate agrava evoluția pacienților criticați, iar integrarea cunoașterii neurocardiologiei pare promițătoare pentru terapii personalizate.
Relevanță pentru România și direcții de aplicare
Integrarea interdisciplinară în spitale universitare și clinici cardiologice din România
În centre universitare (Cluj, București, Timișoara etc.), colaborările între cardiologi, neurologi, fiziologi și clinicieni ar putea stimula pilotarea de studii românești pe populațiile locale, cu urmărirea modificărilor în variabilitatea ritmului cardiac (HRV), răspuns autonom la stres sau postură și corelarea acestora cu imagistica cerebrală.
Studii prospective la pacienți cu infarct, insuficiență cardiacă, boli vasculare
Ar fi utilă monitorizarea dinamicii semnalelor autonome intrinseci (prin electrofiziologie, HRV avansată, stimulatori implantabili) înainte și după intervenții (angioplastie, resyncronizare, transplant) pentru a observa remodelările neuronale locale și impactul asupra prognosticului.
Trialuri de neuromodulare aplicate populației locale
Adaptări ale tehnicilor de neuromodulare (de ex. stimulare vagală, ablație a plexurilor ganglionare, terapii bioelectrice) la experiența și infrastructura medicală din România ar putea fi testate în studii pilot, în scopul creșterii supraviețuirii, reducerii aritmiilor și optimizării funcției cardiace.
Educație și formare în neurocardiologie pentru medici români
Introducerea acestui subdomeniu în curriculumul rezidențial cardiologie și neurologie, organizarea de simpozioane și workshopuri (precum conferința de Medicină Legală, dacă includ și teme interdisciplinare) pot stimula interesul și colaborările locale.
Proiecte de cercetare finanțate în parteneriat internațional
Echipe românești ar putea accesa programe europene de cercetare în domeniile „Neuro-cardiovascular Interfaces”, „Precision Medicine”, „Cardiac Neuromodulation”. Colaborările cu centre de excelență din SUA, Europa de Vest sau Asia pot facilita transfer de tehnologie și know-how.
Noile dovezi arată că inima posedă propriul sistem neuronal local cu plasticitate și memorie. Adaptarea cunoștințelor internaționale la contextul românesc poate aduce inovație în tratamentul bolilor cardiace și integrarea cardiologiei cu neurologia.
