Pacienții din România se confruntă cu o realitate dramatică: țara noastră înregistrează cele mai mari întârzieri din Uniunea Europeană în ceea ce privește accesul la tratamente inovatoare compensate. Timpul de așteptare a depășit pragul de 1.100 de zile (peste trei ani), conform celui mai recent raport anual „Patients W.A.I.T. Indicator 2025”, realizat de EFPIA și IQVIA.
Ce este raportul W.A.I.T. și ce măsoară acesta?
Documentul evaluează anual intervalul de timp dintre momentul în care Agenția Europeană a Medicamentului aprobă un tratament nou și data la care acesta devine efectiv disponibil și compensat pentru pacienții din fiecare țară UE. Ediția din 2025 a monitorizat terapiile inovatoare aprobate în perioada 2021–2024.
Singura țară din UE care a spart plafonul de 1.000 de zile
Singura țară unde pacienții așteaptă mai mult de 1.000 de zile pentru un medicament nou.
O degradare accentuată: Față de ediția precedentă, când perioada de așteptare era de 828 de zile, decalajul a crescut cu aproape 300 de zile.
Distanță uriașă de restul Europei: În celelalte nouă țări din topul celor mai mari întârzieri, timpii variază între 650 și 839 de zile, situându-se mult sub nivelul din România.
Comparația izbitoare: Un român așteaptă de șapte ori mai mult decât un german
În timp ce în Germania pacienții au acces la medicamente noi în doar 158 de zile de la aprobarea europeană, bolnavii din România sunt nevoiți să aștepte de aproximativ șapte ori mai mult pentru același tratament compensat. La nivelul întregii Uniuni Europene, media de așteptare a crescut ușor, ajungând la 597 de zile.
Consecințele umane și financiare: „Costurile societale nu le calculează nimeni”
Pentru persoanele care suferă de cancer, boli rare sau afecțiuni cronice severe, fiecare lună de întârziere reduce șansele de supraviețuire și agravează starea de sănătate. Reprezentanții asociațiilor de pacienți avertizează că această birocrație blochează reintegrarea oamenilor în societate și generează cheltuieli masive, ascunse, pentru stat.
Luminița Vâlcea (director executiv COPAC): „O persoană care nu primește tratamentul la timp riscă să ajungă la dizabilitate și va costa statul de câteva ori mai mult decât dacă primește la timp tratamentul. Costurile acestea nu le calculează nimeni.”
Radu Gănescu (președinte COPAC): „Tot ceea ce se investește în sănătate se vede în societatea pe care o avem [...]. E foarte greu, cu un buget de 6% din PIB, să te compari cu alte țări care au un buget dublu.” Un pacient tratat la timp rămâne activ, nu dependent de sprijin social.
Rozalina Lăpădatu (vicepreședinte Alianța Pacienților Cronici): „Știu o pacientă cu lupus care stă 20 de zile pe lună în spital atunci când are un puseu de boală. Cât costă spitalizarea unui astfel de pacient? Dacă am vedea toate aceste lucruri, am vedea că intervențiile acestea [cu medicamente noi] sunt chiar ieftine.”
Raportul scoate la iveală o problemă sistemică profundă legată de modul în care sunt gestionate resursele financiare și aprobările în sănătate.
