Simptome și diferențe între Parkinson și Alzheimer

Boala Parkinson (PD) este o tulburare cronică și progresivă a sistemului nervos care afectează motricitatea corpului. Această maladie este cauzată de o pierdere a celulelor ce produc dopamina în materia neagră, aceasta fiind o regiune a creierului care joacă un rol cheie în controlul mișcării. James Parkinson a vorbit prima dată despre boala Parkinson, în anul 1817.

Care sunt simptomele maladiei Parkinson?

Simptomele acestei boli apar de obicei treptat și pot include tremur, rigiditate, urmate de dificultăți de coordonare și echilibru. Pe măsură ce boala progresează, simptomele pot deveni mai severe și pot include dificultăți de mers, vorbire și îndeplinirea activităților zilnice.

Simptomele cele mai frecvente sunt:

·        Tremurături: sunt caracterizate prin tremuratul involuntar al mâinilor, brațelor, picioarelor, maxilarului sau feței.

·        Rigiditate: acest simptom se caracterizează prin rigiditate și dificultăți de mișcare, în special la nivelul membrelor și trunchiului. Această rigiditate poate crea dificultăți atunci când o persoană vrea să-și desfășoare activitățile de zi cu zi.

·        Bradykinesia: acest simptom se caracterizează prin încetinirea mișcării și prin apariția dificultăților de inițiere a mișcării, ceea ce duce la scăderea capacității de a efectua mișcări voluntare.

·        Instabilitatea posturală: se caracterizează prin dificultăți de echilibru și coordonare, ceea ce poate duce la căzături frecvente și un risc crescut de rănire.

·      Simptome non-motorii: printre acestea se află depresia, anxietatea, problemele cognitive, tulburările de somn, halucinațiile și constipația.

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), aproximativ 6,1 milioane de oameni din întreaga lume au fost diagnosticate cu boala Parkinson. Prevalența bolii Parkinson crește odată cu vârsta și se estimează că 1-2% dintre persoanele cu vârsta peste 60 de ani au această boală. Incidența bolii este puțin mai mare la bărbați decât la femei. Cu toate acestea, aceste cifre pot fi subestimate, deoarece nu toate cazurile sunt concretizate.

Este important de menționat că Parkinson este o afecțiune cronică și progresivă și nu este vindecabilă. Simptomele pot varia în funcție de stadiul bolii și gestionarea acestora poate ajuta la îmbunătățirea calității vieții persoanelor care trăiesc cu Parkinson.

Cauza exactă nu este cunoscută, dar se crede că este o combinație de factori genetici și de mediu. Unele studii au descoperit că există o predispoziție genetică de a avea maladia Parkinson, multe dintre persoane având în cadrul familiei această boală și implicit au mai multe șanse de a dezvolta boala la rândul lor, iar expunerea la anumite toxine, cum ar fi pesticidele și erbicidele, poate crește, de asemenea, riscul.

În prezent, nu există un remediu pentru această maladie, dar medicamentele și terapiile pot ajuta la gestionarea simptomelor și la îmbunătățirea calității vieții. Medicamentele potrivite pentru limitarea simptomelor acestei maladii sunt special concepute pentru creșterea nivelului de dopamină din creier. Alte tratamente, cum ar fi kinetoterapia și terapia ocupațională, pot ajuta la îmbunătățirea mobilității și la scăderea dependenței de ajutor.

Există, de asemenea, mai multe opțiuni chirurgicale, cum ar fi stimularea profundă a creierului (DBS) și palidotomia. Stimularea creierului implică implantarea unui mic dispozitiv în creier care trimite impulsuri electrice către zonele afectate, ceea ce poate ajuta la reducerea simptomelor de tremur și rigiditate. Palidotomia este o procedură chirurgicală care implică distrugerea unei zone mici a creierului care este implicată în controlul mișcării.

Pe lângă tratamentul medical, persoanele cu boală Parkinson pot beneficia de sprijin și educație cu privire la gestionarea bolii în viața de zi cu zi. Grupurile de sprijin și de consiliere pot ajuta oamenii să facă față impactului emoțional și social al bolii. Educația despre boală și tratamentul acesteia pot ajuta oamenii să înțeleagă și să gestioneze mai bine simptomele.

Ce este boala Alzheimer?

Boala Alzheimer este o afecțiune progresivă și degenerativă care afectează creierul, ducând la o scădere a funcției cognitive, pierderea memoriei și anumite modificări ale comportamentului și personalității. Boala poartă numele medicului german Alois Alzheimer, care a descris-o pentru prima dată în 1906.

Alzheimer reprezintă principala cauză de dementă, cu un procent de 60-80% din toate cazurile. Demența este un termen larg folosit pentru a descrie un declin al funcției cognitive care interferează cu viața de zi cu zi. Alzheimer se caracterizează prin degenerarea și moartea celulelor nervoase din creier.

Cauza bolii Alzheimer nu este pe deplin înțeleasă, dar se crede că este o combinație de factori genetici, de mediu și care implică stilul de viață. Vârsta este cel mai mare factor de risc pentru boală, riscul crescând pe măsură ce se înaintează în vârstă. Cu toate acestea, maladia Alzheimer nu este o parte normală a îmbătrânirii și nu toți cei care trăiesc până la o vârstă înaintată vor dezvolta această boală.

Simptomele precoce ale acestei boli sunt adesea subtile și pot fi dificil de detectat. Acestea includ pierderea memoriei, dificultatea în îndeplinirea sarcinilor uzuale, probleme cu limbajul, dezorientarea, schimbările de dispoziție, pierderea inițiativei și schimbările de personalitate. Pe măsură ce boala progresează, simptomele devin mai severe și includ pierderi de memorie, confuzie, agitație și dificultăți de comunicare.

Principalele simptome a bolii Alzheimer sunt:

•  pierderea memoriei, în special a evenimentelor recente și a informațiilor nou învățate;p
• dificultate în executarea sarcinilor uzuale, cum ar fi gătitul sau condusul;
• probleme cu limbajul, cum ar fi dificultatea de a găsi cuvintele potrivite sau dificultăți de înțelegere a unei conversații;
• dezorientare, inclusiv rătăcirea în locuri cunoscute;
• schimbări de dispoziție și modificări ale personalității;
• pierderea inițiativei și a interesului pentru hobby-uri sau alte activități preferate
• dificultate în rezolvarea problemelor și luarea deciziilor;
• dificultate în organizarea planurilor;
• dificultate în coordonarea corpului;
• modificări în ceea ce privește ritualul de somn;
• pierderea noțiunii timpului și locului.

Diagnosticul bolii Alzheimer se face printr-o combinație de istoric medical, examen fizic, teste de laborator și teste neuropsihologice. Nu există un singur test care să poată diagnostica boala Alzheimer, iar un diagnostic definitiv poate fi pus doar de către un neurolog sau un geriatru.

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), se estimează că 47 de milioane de oameni din întreaga lume au boala Alzheimer și se fac presupuneri cum că că acest număr se va tripla până în 2050. Incidența bolii crește odată cu vârsta și se estimează că 1 din 10 persoane cu vârsta peste 65 de ani și aproape jumătate dintre persoanele cu vârsta peste 85 de ani au Alzheimer. Cu toate acestea, este important de menționat că boala Alzheimer nu este o parte normală a îmbătrânirii și poate apărea la persoanele sub 65 de ani, se numește boala Alzheimer cu debut precoce sau cu debut mai tânăr.

În prezent, nu există un tratament specific pentru Alzheimer, dar există tratamente care pot ajuta la gestionarea simptomelor și la încetinirea progresiei bolii. Acestea includ medicamente precum inhibitorii de colinesterază și memantină, care pot ajuta la îmbunătățirea memoriei și a funcției cognitive.

Pe lângă medicamente, există și tratamente non-farmacologice care pot ajuta la ameliorarea simptomelor Alzheimer. Acestea includ terapia ocupațională, terapia logopedică și terapia fizică. Grupurile de sprijin și consilierea, poate fi, de asemenea, utile atât pentru persoana cu Alzheimer, cât și pentru cei care se ocupă de îngrijirea acesteia.

Îngrijitorii joacă un rol vital în gestionarea bolii Alzheimer. Îngrijirea unei persoane cu Alzheimer poate fi o provocare, deoarece persoanele responsabile se pot confrunta cu efort fizic, emoțional și financiar. Este important ca îngrijitorii să aibă grijă de propria lor bunăstare fizică și emoțională și să caute la rândul lor sprijin atunci când este nevoie.

Cercetările asupra bolii Alzheimer sunt în curs de desfășurare și există multe studii în curs care analizează cauzele, factorii de risc și potențialele tratamente ale bolii. De asemenea, sunt efectuate studii pentru a îmbunătăți diagnosticul și gestionarea bolii Alzheimer și pentru a dezvolta noi tratamente care pot încetini sau opri progresia bolii.

Legătura dintre boala Parkinson și Alzheimer

În timp ce boala Alzheimer și boala Parkinson sunt două afecțiuni distincte, există unele dovezi care sugerează că ar putea exista o legătură între cele două. Ambele afecțiuni sunt caracterizate de degenerarea și moartea celulelor nervoase din creier, ceea ce duce la o scădere a funcției cognitive, pierderea memoriei și modificări ale comportamentului și personalității.

Unele studii au descoperit că persoanele cu boala Parkinson au un risc crescut de a dezvolta boala Alzheimer și invers. Unii cercetători cred că acest lucru se poate datora unor factori de risc genetici sau de mediu comun, deși legătura exactă dintre cele două afecțiuni nu este pe deplin înțeleasă.

În plus, unele persoane pot avea o formă mixtă de demență numită boala Parkinson demență (PDD) sau demență cu corpi Lewy (DLB), care se caracterizează prin prezența agregatelor de proteine ​​alfa sinucleină în creier, acestea sunt aceleași agregate de proteine ce le ​​găsești în Parkinson și poate provoca, de asemenea, unele simptome de demență.

De asemenea, este important de reținut că unele dintre simptomele celor două boli se pot suprapune, cum ar fi pierderea memoriei, dificultățile de coordonare, funcția motrică și modificări ale dispoziției și comportamentului. Prin urmare, poate fi dificil să se facă distincția între cele două afecțiuni și un diagnostic definitiv poate fi pus doar de un neurolog sau geriatru după o evaluare cuprinzătoare.

Atât boala Parkinson, cât și Alzheimer sunt forme de tulburare cronică și progresivă a sistemului nervos care afectează motricitatea, memoria și dispoziția unei persoane. Deși în prezent nu există un tratament specific pentru aceste boli, medicamentele, terapia și sprijinul pot ajuta la gestionarea simptomelor și la îmbunătățirea calității vieții.