Tulburarea alimentației Pica și modul în care se manifestă

Pica este o tulburare de alimentație ce se manifestă prin consumul persistent de substanțe non-nutritive și nealimentare. Acestea includ lucruri precum nisip, pământ, cretă, hârtie, săpun, păr, scrum de țigară, var, aracet, diferite metale și plastice și multe alte materiale necomestibile. Pica este cea mai frecventă tulburare observată la copii, femeile însărcinate și persoanele cu probleme de dezvoltare mentală. Termenul „pica” în sine provine din cuvântul latin pentru „coţofană”, o pasăre cunoscută pentru obiceiurile sale alimentare ciudate.

Pica este adesea considerată o tulburare psihologică, mai degrabă decât o afecțiune medicală în sine. Este frecvent asociată cu alte afecțiuni de sănătate mintală, cum ar fi tulburările din spectrul autist, dizabilitățile intelectuale și tulburarea obsesiv-compulsivă. Nu se cunoaște concret cum apare, dar se crede că este legată de o combinație de factori psihologici și nutriționali.

Cauzele cunoscute până în prezent dar și contextele eronate

Tulburarea Pica apare atunci când organismul are deficit de anumiți nutrienți esențiali, cum ar fi fier, zinc, calciu sau alte minerale. Persoana dezvoltă acest comportament alimentar în încercarea de a rezolva aceste deficiențe, chiar dacă substanțele consumate nu oferă o nutriție adecvată. De asemenea, comportamentele defectuoase sunt relativ frecvente la sugari și copiii mici, deoarece aceștia își explorează mediul, punând obiecte în gură. În general aceste momente sunt considerate ca fiind o parte normală a dezvoltării copilului, dar atunci când continuă dincolo de vârsta copilului de 1-3 ani și devine acaparat, trebuie luată în considerare posibilitatea de a avea tulburarea alimentară Pica.

Anumite persoane cu sensibilități senzoriale se pot angaja în comportamente Pica pentru a satisface poftele senzoriale sau pentru a oferi stimulare senzorială. Drept exemplu mestecatul de gheață, ronțăitul unui breloc sau inhalarea de adeziv este liniștitor și plăcut pentru aceștia.

În unele culturi, consumul de substanțe nealimentare poate face parte din practicile sau credințele tradiționale. Acest lucru este observat mai des în anumite contexte culturale și poate să nu fie asociat cu o astfel de afecțiune de sănătate mintală.

Geofagia este practica consumului de materiale pământoase precum argila sau noroi. Este o manifestare culturală care a fost documentată în diferite părți ale lumii și este adesea asociată cu credințe tradiționale, scopuri medicinale și ritualuri sociale. Se consideră că anumite tipuri de argilă sau pământ au proprietăți vindecătoare, iar oamenii le pot consuma pentru beneficiile de sănătate. Drept practică, aceasta apare în țările africane precum Nigeria, Tanzania, Kenya și multe altele.

Distincția dintre această tulburare și practici culturale

-   În anumite culturi se folosesc substanțe specifice, inclusiv materiale vegetale, rădăcini sau minerale, în scopuri medicinale.  Este esențial să se facă distincția între practicile medicinale acceptate cultural și comportamentele alimentare defectuoase.

-   Consumul de hârtie, face parte din practicile tradiționale sau poate avea o semnificație simbolică în cadrul ceremoniilor religioase sau culturale. În anumite țări protestante se înghit hârtii cu imagini ale sfinților, versete din Biblie sau data nașterii pentru a „mânca” simbolic boala de care sufereau și a se vindeca. În acest caz, nu ar fi vorba despre tulburarea alimentară Pica

Descrierea bolii mintale din perspectiva DSM-5

Pentru a evita anumite neînțelegeri în legătură cu afecțiunea Pica și alte deprinderi formate pe parcursul vieții, Manualul de diagnostic și clasificare statistică a bolilor mentale a constituit un set de reglementări:

1.  Consumul recurent de substanțe nealimentare trebuie să fie pe o perioadă de cel puțin o lună.

2.  Comportamentul alimentar nu este o parte a practicii culturale sau social normative.

3.  Comportamentul alimentar apare în contextul unei alte tulburări mintale (tulburare din spectrul autist, dizabilitate intelectuală sau schizofrenie) sau în timpul unei afecțiuni medicale (inclusiv sarcină).

Potrivit ultimului punct, femeile însărcinate pot raporta pofte neobișnuite de anumite produse nealimentare. Sarcina implică modificări hormonale semnificative, care afectează gustul și apetitul, iar aceste persoane pot experimenta percepții modificate ale gustului și pot dezvolta pofte de produse nealimentare.

Pica în timpul sarcinii poate prezenta riscuri pentru sănătate, atât pentru persoana însărcinată, cât și pentru fătul în curs de dezvoltare. Consumul duce la probleme gastrointestinale și expunere potențială la substanțe nocive. Obstetricienii și dieteticienii pot efectua evaluări pentru a identifica orice deficiențe nutriționale subiacente și pot oferi îndrumări cu privire la o dietă echilibrată și suplimente prenatale adecvate. Intervențiile TCC, consilierea și sprijinul pot face, de asemenea, parte din planul de tratament.

Tratamentul afecțiunii Pica

La fel ca și în cazul anorexiei nervoase, nu există un tratament medicamentos direct pentru această tulburare mintală.  

-   Dacă Pica este legată de deficiențe nutriționale, tratamentul poate implica abordarea acestor deficiențe prin modificări ale dietei sau suplimente. Un dietetician poate juca un rol important în evaluarea și abordarea nevoilor nutriționale.

-   Pica poate prezenta riscuri semnificative de siguranță, mai ales dacă consumul de articole nealimentare duce la vătămări sau expunerea la substanțe toxice. În astfel de cazuri, pot fi necesare măsuri de siguranță și monitorizare.

-   Tratamentul primar pentru pica implică de obicei psihoterapia care se concentrează pe abordarea factorilor psihologici de bază și a comportamentelor pica.

Tulburarea alimentară Pica comparată cu Bulimia și Anorexia

Pica, bulimia nervoasă și anorexia nervoasă sunt toate tulburări mintale clasificate cu subcategoria de tulburare alimentară în DSM-5, dar ele diferă semnificativ în ceea ce privește criteriile, comportamentele și caracteristicile lor de diagnostic.

Bulimia nervoasă se caracterizează printr-un ciclu de alimentație excesivă (consumarea unei cantități mari de alimente într-o perioadă scurtă de timp) urmată de comportamente compensatorii, cum ar fi vărsăturile autoinduse, consumul de laxative sau exerciții fizice excesive pentru a scăpa de caloriile consumate în timpul unui exces. Pentru a fi diagnosticat cu bulimie, o persoană trebuie să se angajeze în aceste comportamente cel puțin o dată pe săptămână timp de trei luni, să aibă o autoevaluare influențată de forma și greutatea corpului și să nu aibă anorexie nervoasă. Spre deosebire de anorexie, persoanele cu bulimie se află adesea în intervalul normal de greutate sau cu puțin peste.

Anorexia nervoasă implică o teamă intensă de a crește în greutate și o imagine corporală distorsionată, determinând persoanele să-și restrângă sever aportul de alimente. Se pot angaja în exerciții fizice excesive și au o dorință puternică de a fi slabi. Pentru a fi diagnosticat cu anorexie, o persoană trebuie să aibă o greutate corporală semnificativ scăzută, o teamă intensă de a se îngrașă și o imagine corporală distorsionată. Adesea implică o restricție calorică severă și evitarea diferitelor grupuri de alimente.

În concluzie, Sindromul "Pica" este o afecțiune complexă și intrigantă care ne amintește că legătura dintre minte și corp este mai profundă decât putem să ne imaginăm. Această tulburare alimentară rar întâlnită ne deschide o fereastră către lumea comportamentului uman și a nevoilor psihologice adânc înrădăcinate. Deși cercetarea în acest domeniu continuă să evolueze, este esențial să recunoaștem că cei afectați de Sindromul "Pica" au nevoie de sprijin și înțelegere, nu de judecăți sau stigmatizare.

Este important să se facă eforturi pentru a crește conștientizarea cu privire la această tulburare, pentru a reduce riscul de accidente și complicații medicale grave asociate consumului de substanțe necomestibile. Mai mult decât atât, trebuie să se promoveze terapiile și tratamentele adecvate, astfel încât cei afectați să poată găsi calea către recuperare și să ducă o viață sănătoasă și fericită.