Torticolis - Cauze și tratamente în cazul sportivilor

Leziunile sportive apar sub diferite forme, afectând diferite părți ale corpului. Cele mai cunoscute și frecvente leziuni datorate sportului sunt entorsele si fracturile, dar există și alte afecțiuni mai rare, la fel de problematice. O astfel de afecțiune este torticolisul, caracterizată prin contracția involuntară sau spasmul mușchilor gâtului, care rezultă într-o poziție înclinată sau răsucită a gâtului. Deși torticolisul este considerat în primul rând o afecțiune medicală, se poate manifesta și ca o leziune sportivă din cauza diverșilor factori externi.

Tipurile de torticolis existente

Torticolisul este o afecțiune caracterizată prin contracții musculare involuntare, la nivelul gâtului. Torticolisul spasmodic și torticolisul traumatic sunt tipurile de afecțiuni primare și se regăsesc ca fiind congenitală.

Torticolisul congenital este prezent la naștere și este adesea cauzat de o poziționare anormală în uter sau de traumatisme la naștere.

Torticolisul spasmodic, cunoscut și sub numele de distonie cervicală, este o tulburare neurologică rezultată din semnalizarea anormală a creierului.

Torticolisul traumatic poate apărea din cauza rănilor, cum ar fi accidentul de mașina sau trauma directă a gâtului.

Cauzele torticolisului și simptomele specifice

Torticolisul traumatic poate apărea în mediul sportiv din cauza coliziunilor, căderilor sau loviturilor directe la gât. Leziunile din timpul activităților sportive pot duce la simptome de torticolis. Încordarea repetitivă și suprasolicitarea mușchilor gâtului în anumite sporturi pot contribui la dezvoltarea torticolisului spasmodic. Sportivii pot prezenta dureri bruște de gât, rigiditate și gamă limitată de mișcare. Poate fi vizibilă o poziție a gâtului înclinată sau răsucită. Durerea și spasmele musculare se pot agrava cu activitatea fizică sau cu mișcări specifice.

Diagnosticarea afecțiunii sportive

Un istoric medical amănunțit și un examen fizic sunt esențiale pentru diagnosticarea torticolisului. Diagnosticul diferențial este important pentru a exclude alte cauze potențiale de durere de gât sau spasm muscular. Studiile imagistice precum raze X, tomografii sau RMN pot ajuta la identificarea anomaliilor structurale sau a leziunilor. Electromiografia (EMG) poate evalua activitatea musculară și funcția nervoasă.

Tipuri de tratament

Principalele indicații implica odihnă, gheață și exerciții blânde de întindere. Terapia fizică și exercițiile specializate pot ajuta la întărirea mușchilor și la îmbunătățirea amplitudinii de mișcare. Pot fi prescrise medicamente pentru durere sau relaxante musculare, pentru a atenua simptomele. În cazuri severe, pot fi luate în considerare injecții cu toxină botulinică sau intervenții chirurgicale.

Torticolisul afectează performanța sportivă

Torticolisul poate afecta semnificativ performanța unui atlet, în special în sporturile care necesită mișcări precise ale capului și gâtului. Scăderea amplitudinii de mișcare și a durerii pot limita capacitatea unui atlet de a participa pe deplin. Sportivii pot experimenta frustrare, anxietate sau scăderea încrederii în sine din cauza aceasta. Sportivii cu torticolis ar putea avea nevoie să-și modifice rutinele de antrenament sau tehnica pentru a se adapta la starea lor. Antrenorii și formatorii pot oferi îndrumări cu privire la strategii și exerciții alternative care reduc la minimum solicitarea gâtului.

Modalități de reabilitare

Programele de reabilitare ar trebui să fie adaptate pentru a aborda provocările specifice, cu care se confruntă sportivii cu torticolis. Profesioniștii în medicina sportivă, kinetoterapeuții și antrenorii joacă un rol crucial în furnizarea de sprijin continuu, monitorizarea progresului și ajustarea planurilor de tratament. Antrenamentul adecvat de forță și flexibilitate, în special pentru mușchii gâtului și a spatelui, poate ajuta la prevenirea leziunilor gâtului și poate reduce riscul de a dezvolta torticolis. Antrenorii ar trebui să pună accent pe tehnica adecvată, exercițiile de încălzire și progresia treptată a antrenamentului pentru a minimiza riscul de traumatisme sau de leziuni excesive.

Cronologia reabilitării: durata reabilitării și recuperării pentru sportivii cu torticolis poate varia în funcție de severitatea afecțiunii, de răspunsul individului la tratament și de angajamentul lor față de exerciții și terapie de reabilitare.

Abordare multidisciplinară: managementul torticolisului la sportivi implică adesea o echipă multidisciplinară, inclusiv medici cu specializare în medicină sportivă, kinetoterapeuți, specialiști ortopedici și eventual, neurologi sau neurochirurgi în cazuri mai severe.

Modalități de revenire la sport: sportivii cu torticolis ar trebui să urmeze un protocol structurat de revenire la sport, care implică integrarea progresivă în activitățile sportive, în timp ce monitorizează îndeaproape simptomele și asigură progresul adecvat al reabilitării.

Măsuri de protecție: sportivii cu antecedente de torticolis pot beneficia de utilizarea echipamentelor de protecție, cum ar fi bretele sau gulere, pentru a oferi stabilitate și sprijin în timpul participării la sport, în special în sporturi sau situații cu risc ridicat.

Management pe termen lung: Pentru sportivii cu torticolis cronic sau recurent, monitorizarea continuă, programările regulate de urmărire și măsurile preventive sunt esențiale pentru a minimiza riscul de episoade sau exacerbări viitoare.