Simptomele bolii cu transmitere sexuală Mycoplasma genitalium

Mycoplasma genitalium este o boala cu transmitere sexuală în curs de dezvoltare care prezintă provocări semnificative pentru sănătate. Identificată pentru prima dată în anii 1980, această bacterie a câștigat recunoaștere pentru rolul său în diferite afecțiuni urogenitale și rezistența sa la antibiotice.

Mutațiile bacteriei și rezistența acesteia

Această rezistență se datorează în primul rând caracteristicilor genetice ale bacteriei, capacității sale de a provoca mutații rapide și utilizarea pe scară largă a antibioticelor.

• Boala are unul dintre cei mai mici genomi dintre orice bacterie, ceea ce îi permite să se multiplice rapid. Această rată rapidă de replicare crește șansa de mutații.
• Rata mare de mutație a bacteriei duce la variații genetice care oferă rezistență la antibiotice. Aceste mutații pot apărea spontan și pot oferi bacteriei un avantaj de supraviețuire atunci când este expusă la antibiotice.

De asemenea, Mycoplasma genitalium nu are un perete celular, care este ținta multor antibiotice comune, cum ar fi penicilinele și cefalosporinele. Din cauza acestei caracteristici inerente, multe antibiotice standard sunt ineficiente, necesitând utilizarea altor clase de antibiotice.

Prescrierea excesivă a antibioticelor, chiar și atunci când acestea nu sunt necesare, creează o presiune selectivă care favorizează supraviețuirea tulpinilor rezistente, permițând celor mai rezistente organisme să supraviețuiască și să prolifereze.

Transmiterea și diagnosticarea bolii

Aceasta se transmite în principal prin contact sexual, inclusiv sex vaginal, anal și oral. Bacteria se răspândește prin contact direct cu secrețiile genitale infectate. Spre deosebire de alți agenți patogeni, Mycoplasma genitalium nu supraviețuiește în afara corpului uman pe termen lung, ceea ce face ca transmiterea non-sexuală să fie foarte puțin probabilă.

Diagnosticarea prezintă provocări semnificative. Metodele tradiționale de cultură nu sunt practice din cauza naturii cu creștere lentă a bacteriei. Prin urmare, testele de amplificare a acidului nucleic(sau NAAT) au devenit standardul pentru diagnostic. Aceste teste detectează materialul genetic al bolii din probele de urină la bărbați și din tampoane cervicale sau vaginale la femei, oferind sensibilitate și specificitate ridicate. Cu toate acestea, disponibilitatea acestor teste este limitată în multe instituții de asistență medicală, contribuind la un subdiagnostic al bolii.

Simptomele bolii cu transmitere sexuală

Manifestările clinice ale Mycoplasma genitalium sunt diferite de la bărbați la femei, iar infecția trece adesea neobservată datorită naturii sale asimptomatice.

În cazul femeilor, boala provoacă inflamarea colului uterin, ducând la simptome cum ar fi scurgeri vaginale anormale, dureri pelvine și sângerări între menstruații sau după actul sexual.

• Infecția poate urca la nivelul tractului reproducător superior, rezultând BIP(sau Boala Inflamatorie Pelvină). Această afecțiune este asociată cu dureri abdominale severe, febră, act sexual dureros și complicații pe termen lung, cum ar fi infertilitatea și durerea pelvină cronică.
• Nu în ultimul rând, femeile pot prezenta inflamație a uretrei, prezentându-se ca urinare dureroasă sau dificilă.

În cazul bărbaților, cea mai frecventă manifestare este uretrita, caracterizată prin scurgeri din penis, arsuri sau dureri în timpul urinării și frecvență sau urgență urinare.

• Poate apărea inflamația epididimului, un tub din spatele testiculelor, care provoacă dureri și umflături testiculare.
• Un număr substanțial de bărbați infectați cu Mycoplasma genitalium rămân asimptomatici, ceea ce facilitează răspândirea bacteriei, deoarece acești purtători nu sunt adesea conștienți de infecția lor.

Tratamentul dificil împotriva bacteriei

Tratamentul Mycoplasma genitalium este complicat de rezistența crescândă a bacteriei la antibiotice. Inițial, azitromicina a fost tratamentul de primă linie, dar ratele de rezistență au crescut semnificativ. În prezent, abordarea tratamentului include terapia cu antibiotice combinate sau de sine stătătoare.

Utilizarea azitromicinei sau a doxiciclinei, cu moxifloxacină ca tratament de linia a doua în cazuri de rezistență poate fi necesară pentru a eradica eficient infecția. Din cauza potențialului de rezistență la antibiotice și eșec al tratamentului, se recomandă testarea ulterioară pentru a se asigura că infecția a fost eliminată.

Forme de prevenție și soluții

• Utilizarea consecventă și corectă a prezervativelor în timpul activității sexuale reduce semnificativ riscul de transmitere.
• Evaluările regulate sunt esențiale, în special pentru persoanele active sexual cu parteneri multipli sau cele cu risc mai mare. Reducerea numărului de parteneri sexuali scade probabilitatea de a contracta și răspândi semnificativ.
• Angajarea într-o relație reciproc monogamă cu un partener care a fost testat negativ pentru Mycoplasma genitalium poate fi, de asemenea, o măsură preventivă eficientă.

O conștientizare colectivă atât din partea organelor de sănătate, cât și din partea indivizilor este necesară pentru a preveni Mycoplasma genitalium. Educarea publicului despre simptomele, riscurile și prevenirea bolii, dar și accesibilitatea disponibilității testelor de diagnosticare fiabile asigură o detectare precisă și din timp a bolii.

Mycoplasma genitalium reprezintă o amenințare emergentă în domeniul sănătății sexuale, cu implicații semnificative din cauza asocierii sale cu diverse afecțiuni urogenitale și creșterea rezistenței la antibiotice. Diagnosticul precoce, tratamentul eficient și măsurile preventive sunt esențiale pentru gestionarea acestei infecții și pentru atenuarea impactului asupra comunităților.

Medicul specialist vă va consulta și vă va oferi diagnosticul potrivit. Vă recomandăm să apelați la un specialist încă de la primele simptome.