Motivele suicidului și clasificările acestuia

Sinuciderea reprezintă intenția unei persoane de a-și pune capăt intenționat propriei vieți. Actul voluntar de a comite suicid este complex și influențat de o combinație de factori biologici, psihologici și sociali. Sinuciderea poate rezulta dintr-o varietate de probleme de bază, inclusiv tulburări de sănătate mintală, abuz de substanțe, traume, conflicte interpersonale, dificultăți financiare și factori sociali.

Clasificarea pe tipologii ale suicidului

Există diferite moduri de a clasifica tipurile de sinucidere, iar anumite teorii și cadre propun câteva premise.

Sinuciderea din cauze exclusiv psihologice se referă la sinuciderea care apare ca urmare a unor tulburări mintale severe, cum ar fi tulburarea depresivă majoră, tulburarea bipolară, schizofrenia sau tulburările legate de consumul de substanțe. Indivizii pot avea parte de gânduri suicidare persistente, lipsă de speranță și judecată afectată din cauza bolii lor mintale.

Termenul de „Sinucidere psihologică” nu este un termen comun în domeniul suicidologiei sau psihologiei. Cu toate acestea, el se referă la sinuciderea care apare ca urmare a unor tulburări grave de sănătate mintală sau a suferinței psihologice.

Sinuciderea prin imitație se referă la cazurile în care comportamentul suicidar este influențat sau imitat prin expunere la media, reprezentări fictive ale sinuciderii sau comportamentul suicidar al altora. Acest fenomen este cunoscut și sub denumirea de „Efectul Werther”, numit după romanul lui Johann Wolfgang von Goethe „Suferințe ale tânărului Werther”, care descria o sinucidere romantizată.

Efectul Werther ne dezvăluie că atunci când indivizii sunt expuși la reprezentări detaliate și care uimesc în mass-media ori dacă impresionează prin sinuciderea celebrităților sau a altor persoane faimoase, ei sunt influențați să imite comportamentul. Acest lucru apare din cauza diferiților factori însă premisa principala este normalizarea sinuciderii ca soluție la probleme sau credința că sinuciderea este un răspuns acceptabil sau chiar eroic în fața suferinței. Pentru a atenua Efectul Werther, în mass-media se recomandă evitarea expunerii practicilor de suicid senzaționalizate sau fascinante, abținerea de la furnizarea de detalii explicite despre metodele de sinucidere și sublinierea resurselor de căutare a ajutorului și a strategiilor alternative de coping.

Sinuciderea impulsivă implică acte de autovătămare sau sinucidere care au loc impulsiv și fără premeditare. Aceste acte sunt adesea determinate de suferință emoțională intensă, situații de criză acută sau abuz de substanțe. Sinuciderea impulsivă diferă de sinuciderea planificată sau premeditată, în care persoanele pot lua în considerare fapta cu multă atenție și pot planifica acțiunile pe o perioadă de timp. Ea tinde să apară mai rapid și mai impulsiv, cu puțină premeditare sau luare în considerare a consecințelor.

Sinuciderea fatalistă are loc atunci când indivizii se simt prinși sau oprimați de condiții sau circumstanțe societale opresive. Se caracterizează prin sentimente de deznădejde și disperare în fața obstacolelor sau constrângerilor percepute de netrecut. Sinuciderea fatalistă se caracterizează printr-un sentiment de resemnare și acceptare a morții ca mijloc de a scăpa de circumstanțe insuportabile. Spre deosebire de alte tipuri de sinucidere, sinuciderea fatalistă este mai puțin frecventă și poate apărea în contexte specifice în care indivizii se confruntă cu niveluri extreme de opresiune sau deznădejde. Ea se poate întâlni în cazul prizonierilor de război, persoanelor încarcerate, dar și indivizi supuși unui regim de sclavie.

Sinuciderea altruistă apare atunci când oamenii își sacrifică viața în beneficiul altora sau pentru o cauză mai mare decât aceștia. Apare adesea în societățile unite sau colectiviste, în care indivizii acordă prioritate bunăstării grupului, față de propria lor supraviețuire. În sinuciderea altruistă, indivizii pot percepe moartea lor ca având un scop mai înalt și pot fi dispuși să-și sacrifice propria viață în beneficiul grupului. Sinuciderea altruistă este caracterizată de un sentiment de datorie, abnegație și angajament față de valorile unui întreg, mai degrabă decât de disperare personală sau deznădejde. Aceasta este întâlnită în cazul combatanților pe un câmp de război sau participanții unor anumite facțiuni religioase unde suicidul reprezintă un act de devotament.

Sinuciderea egoistă are loc atunci când indivizii se simt deconectați sau detașați de societate. De obicei, rezultă dintr-o lipsă de integrare socială sau de apartenență și este caracterizată de sentimente de singurătate, alienare sau lipsă de scop. Sinuciderea egoistă evidențiază importanța integrării sociale, a sprijinului comunității și a relațiilor sociale semnificative în protejarea indivizilor împotriva sinuciderii. Ea se manifestă în schimbarea bruscă a regimurilor sau aderarea la anumite trend-uri care se concentrează pe lucrurile materiale și se promovează succesul individual, mai degrabă decat relațiile interpersonale.

Sinuciderea anomică are loc atunci când persoanele trec printr-o rupere față de normele sociale sau suferă de un sentiment de confuzie morală. Este de obicei asociată cu perioade de schimbări sociale rapide, tulburări economice sau evenimente importante de viață care perturbă stabilitatea și coeziunea socială. Oamenii care se confruntă cu sinuciderea anomică se pot simți deconectați de societate sau înstrăinați de instituțiile și valorile sociale. Aici ne putem referi la crizele economice care duc la șomaj pe scară largă, sărăcie și instabilitate financiară, perturbând sentimentul indivizilor de securitate și stabilitate socială.

Aceste clasificări evidențiază interacțiunea factorilor individuali, interpersonali, sociali și de mediu în modelarea comportamentului suicidar. În timp ce unele sinucideri pot rezulta din suferință psihologică individuală sau tulburări de sănătate mintală, altele sunt influențate de factori sociali și culturali mai largi, cum ar fi integrarea socială, coeziunea morală, tulburările economice sau normele societății.

Prevenția sinuciderii - Responsabilitatea autorităților

Un sistem de prevenire a sinuciderii se referă la un cadru cuprinzător de strategii, politici, programe și servicii concepute pentru a identifica persoanele cu risc de sinucidere, pentru a interveni eficient și a atenua acest risc, prin promovarea sănătății mintale și bunăstării în cadrul comunităților. Scopul unui sistem de prevenire a sinuciderii este de a reduce incidența sinuciderii și a tentativelor de sinucidere.

1) Implementarea protocoalelor și instrumentelor pentru evaluarea riscului de sinucidere și identificarea persoanelor care pot prezenta un risc crescut de comportament sinucigaș. Acest lucru poate implica screening-ul pentru factorii de risc de sinucidere în diferite medii sociale.

2) Înființarea de servicii de intervenție în situații de criză, inclusiv linii telefonice pentru sinucidere și echipe care să răspundă de posibile crize, pentru a oferi sprijin și asistență imediată persoanelor care se confruntă cu gânduri suicidare. Aceste servicii oferă consiliere, sprijin emoțional și trimiteri către servicii de sănătate mintală.

3) Implementarea campaniilor de educație și conștientizare bazate pe comunitate, pentru a promova înțelegerea factorilor de risc de sinucidere, a semnelor de avertizare și a resurselor disponibile pentru căutarea de ajutor și sprijin. Aceste inițiative au ca scop reducerea stigmatizării legate de problemele de sănătate mintală și sinucidere.

4) Dezvoltarea și implementarea politicilor, legislației și reglementărilor care sprijină eforturile de prevenire a sinuciderii, inclusiv finanțarea serviciilor de sănătate mintală, inițiativele de cercetare și integrare a prevenirii sinuciderii în sănătate publică.

Referință:

Influența acestui articol se datorează autorului Emile Durkheim care are la bază lucrarea Suicid: Un studiu sociologic din 1897. Acesta a împărțit comportamentele si manifestările suicidare in tipologii care sunt relevante și astăzi. El este una din persoanele relevante din domeniul de suicidologie care a marcat în mod pozitiv această arie de studiu.