Infecția cu Trichomonas și specificațiile acestei boli sexuale

Trichomoniaza este o infecție cu transmitere sexuală cauzată de parazitul Trichomonas vaginalis. În ciuda faptului că este una dintre cele mai frecvente boli cu transmitere sexuală la nivel global, această infecție este adesea subraportată și subdiagnosticată din cauza naturii sale frecvent asimptomatice.

Descoperirea și investigarea parazitului

Izvoarele scrise despre boală apar în secolul al XIX-lea. Prima identificare a Trichomonas vaginalis a fost făcută de Alfred Donne în 1836. Acesta a fost un medic și bacteriolog francez, a descoperit parazitul în secrețiile vaginale folosind un microscop, iar munca sa a pus bazele înțelegerii parazitului.

În urma descoperirii lui Donne, a fost nevoie de câteva decenii pentru a recunoaște Trichomonas vaginalis ca agent patogen responsabil pentru un set specific de simptome. La începutul secolului al XX-lea, cercetătorii au asociat treptat prezența parazitului cu cazurile de vaginită la femei. Înțelegerea ciclului de viață al parazitului, a modului de transmitere și a patologiei s-a dezvoltat lent pe măsură ce au apărut tehnici microscopice și metode de laborator mai sofisticate.

Sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI au înregistrat îmbunătățiri semnificative în tehnicile de diagnosticare. Metodele tradiționale, cum ar fi microscopia cu montare umedă, au fost în cele din urmă înlocuite în mare măsură cu teste mai sensibile și mai specifice, inclusiv metode de cultură și teste de amplificare a acidului nucleic (sau NAAT). Aceste instrumente avansate de diagnostic au permis detectarea mai precisă a Trichomonas vaginalis, chiar și la persoanele asimptomatice.

Cum se manifestă simptomele acestuia

Trichomoniaza se manifestă diferit la bărbați și femei, un număr semnificativ de cazuri fiind asimptomatice. Când sunt prezente simptome, acestea apar de obicei în 5 până la 28 de zile după expunere.

• La femei, trichomoniaza provoacă adesea vaginită, caracterizată printr-o scurgere vaginală spumoasă, galben-verzuie, cu un miros puternic, mâncărime sau iritație vaginală, disconfort în timpul urinării, durere în timpul actului sexual și roșeață și umflare vaginală. Aceste simptome pot varia ca severitate și perioadă de timp.
• La bărbați, infecția este de obicei mai puțin simptomatică. Când apar simptome, acestea pot include o scurgere din uretră, o senzație de arsură în timpul urinării sau după ejaculare și iritație sau mâncărime ușoară în interiorul penisului. Natura asimptomatică a tricomoniazei la mulți bărbați contribuie la transmiterea pe scară largă a acesteia, deoarece indivizii nu sunt adesea conștienți că sunt infectați și pot transmite, fără să știe, parazitul partenerilor lor sexuali.

Transmiterea bolii sexuale

Trichomoniaza se transmite în principal prin contact sexual. Deși transmiterea non-sexuală este rară, aceasta poate apărea prin contactul cu obiecte umede sau contaminate cu acest parazit, cum ar fi prosoape, bureți de baie sau costume de baie. Riscul de transmitere crește în funcție de numărul de parteneri sexuali și cu utilizarea inconsecventă a metodelor de protecție, cum ar fi prezervativul.

Infecția afectează persoane de toate vârstele care sunt active sexual, dar este cel mai frecvent diagnosticată la femei, în special în perioada fertilă.

Diagnosticarea și tratamentul

Diagnosticarea trichomoniazei implică o combinație între examinarea clinică și teste de laborator.

• La femei, un examen pelvin poate dezvălui semne de infecție, iar probele de lichid vaginal pot fi examinate microscopic pentru a detecta prezența parazitului.
• La bărbați, pot fi testate tampoane uretrale sau mostre de urină. Metodele avansate de diagnostic, cum ar fi testele de amplificare a acidului nucleic, oferă acuratețe și specificitate mai ridicată.

Pentru femeile însărcinate, boala duce la complicații precum nașterea prematură și greutatea mică a fătului la naștere.

Cu toate acestea, în ciuda disponibilității testelor diagnostice, ea rămâne subdiagnosticată din cauza ratei mari de cazuri asimptomatice și a lipsei analizelor de rutină. Acest decalaj de diagnostic evidențiază nevoia de conștientizare sporită și de depistare regulată a bolilor cu transmitere sexuală, în special pentru persoanele care practica poliamorul.

Tratamentul primar pentru trichomoniaza sunt antibioticele orale, în special metronidazolul sau tinidazolul. Aceste medicamente sunt eficiente în eliminarea infecției, dar este esențial ca ambii parteneri sexuali să fie supuși unui tratament simultan pentru a preveni infecția. Se recomandă insistent să se abțină de la activități sexuale în timpul tratamentului și până când infecția este complet eliminată.

Deși tratamentul este simplu, revenirea infecției nu este neobișnuită, motiv pentru care se subliniază importanța testării ulterioare. Persoanele tratate împotriva acestei boli trebuie retestate în termen de trei luni pentru a se asigura că infecția a fost eradicată.

Complicațiile cauzate de parazit

Dacă trichomoniaza este lăsată netratată, aceasta duce la mai multe complicații de sănătate și riscul de transmitere crește.

• Femeile cu trichomoniază sunt mai susceptibile la dobândirea altor infecții cu transmitere sexuală, inclusiv HIV. Inflamația cauzată de aceasta face ca alți agenți patogeni să infecteze mai ușor tractul genital.
• Infecția persistentă duce la o inflamație vaginală continuă, provocând disconfort, mâncărime și secreții anormale. Acest lucru afectează calitatea vieții și sănătatea sexuală a individului afectat.
• Bărbații cu trichomoniază netratată au parte de inflamarea glandei prostatei, cunoscută sub numele de prostatită. Această afecțiune provoacă simptome precum durerea în timpul urinării și ejaculării, precum și disconfort în zona pelviană.
• Infecția poate provoca uretrită, o inflamație a uretrei, care duce la durere, secreții și iritații în timpul urinării.

Gestionarea trichomoniazei implică o abordare conștientă și activă ce include practicarea sexului în condiții de siguranță, practicarea monogamiei și supunerea unui control regulat. Utilizarea consecventă și corectă a prezervativelor, dar și a altor forme de protecție cum ar fi diga dentară reduce semnificativ riscul de transmitere. Educarea persoanelor active sexual despre importanța practicilor sexuale sigure și consecințele potențiale ale bolii cu transmitere sexuală netratate este critică. Consultă medicul specialist atunci când organismul tău prezintă simptome specifice. 

Este extrem de important să apelezi la un medic care să-ți pună diagnosticul corect și să îți ofere tratamentul potrivit