Despre sifilis și implicațiile acestei boli sexuale

Sifilisul este o boală cu transmitere sexuală cauzată de bacteria Treponema pallidum. Aceasta se răspândește în principal prin contact sexual cu o persoană infectată, iar bacteria pătrunde în organism prin mucoase sau rupturi ale cavităților în timpul sexului vaginal, anal sau oral. De asemenea, poate fi transmisă de la o femeie însărcinată la făt, rezultând sifilis congenital.

Istoric despre sifilis

Studiul Sifilisului din Tuskegee desfășurat între 1932 și 1972 s-a remarcat din punct de vedere istoric și medical printr-un experiment în care bărbații afro-americani cu sifilis au fost lăsați în mod deliberat netratați pentru a studia progresia bolii. Acest lucru, pe lângă numeroase reforme în etica medicală, a dus la o constatare a simptomatologiei și a efectelor specifice fiecărui stagiu de sifilis.

Spre deosebire de multe alte bacterii, Treponema pallidum nu a dezvoltat rezistență la penicilină, care rămâne tratamentul primar. Acest lucru se datorează parțial ratei lente de replicare a bacteriilor și lipsei de gene pentru mecanismele tipice de rezistență.

Sifilisul se poate apăra de sistemul imunitar în mod eficient. Treponema pallidum are puține proteine ​​de suprafață expuse sistemului imunitar, ceea ce îl ajută să evite detectarea și distrugerea de către apărarea organismului.

Stagiile și simptomatologia sifilisului

În ciuda faptului că pot fi prevenite, cazurile de sifilis congenital au crescut, ceea ce evidențiază lacunele în îngrijirea prenatală și necesitatea unui screening și tratament îmbunătățit al femeilor însărcinate.

1. Stagiul primar: se manifestă, de regulă, după o perioadă de trei săptămâni de când s-a petrecut contactul cu o persoană infectată. Acesta se prezintă sub formă de șancru, o leziune pe piele în jurul zonei genitale sau a gurii. El poate apărea individual în zonele menționate sau sub formă de cluster (mai multe șancre laolaltă).
2. Stagiul secundar: se manifestă după mai multe luni de la apariția șancrului dacă infecția nu este tratată. Pe corp apare o formă de urticarie de culoare maronie, în general în palmă și pe tălpi. În zonele genitale pot exista niște formațiuni de negi, iar alte simptome sunt cele specifice gripei, cum ar fi dureri în gât, febră, letargie, dureri musculare și migrene. Nu este exclusă apariția alopeciei.
3. Stagiul latent: după ce simptomele stagiului anterior au dispărut, sifilisul intră în această etapă lipsită de o simptomatologie fizică. În acest caz, persoana poate să fie contagioasă pentru o perioadă de aproximativ un an de la intrarea în acest stagiu. Caracteristic acestei etape este faptul că bacteria încă există în gazdă, chiar dacă nu se regăsesc simptome.
4. Stagiul terțiar: se manifestă după 10-30 ani de la stagiul primar dacă nu este tratat. Pot apărea formațiuni biologice benigne pe piele, oase dar și organe. În acest stagiu, sifilisul afectează sistemul cardiovascular ducând la anevrism aortic, aortită și alte afecțiuni ale vaselor de sânge. Sistemul nervos poate fi afectat prin demență, tulburări de personalitate, meningită, atac cerebral și instabilitate emoțională.

Simptomatologia sifilisului congenital se manifestă la bebeluși prin icter, anemie, febră și urticarie. Cu trecerea timpului, sifilisul împiedică dezvoltarea normală a oaselor, cauzează pierderea auzului și provoacă dinții Hutchinson. Acesta din urmă este o afecțiune a celui de-al doilea set de dinți al copilului care duce la anomalii ale dinților (apariția lor sub formă de semilună).

Tratamentul acestei boli cu transmitere sexuală

Penicilina a revoluționat tratamentul infecțiilor bacteriene și este considerată ca fiind printre marile progrese din istoria medicală. A deschis calea pentru dezvoltarea altor antibiotice și a salvat nenumărate vieți de la introducerea sa. Cu toate acestea, în cazurile de alergie la penicilină, este recomandată desensibilizarea, în special pentru femeile însărcinate sau cazurile care implică neurosifilis, unde penicilina este tratamentul preferat.

Desensibilizarea la penicilină este o procedură medicală utilizată pentru a modifica temporar răspunsul imun al pacientului la penicilină, permițându-i să primească acest antibiotic în siguranță, chiar dacă are o alergie. Acest proces este adesea necesar în cazurile în care penicilina este cea mai eficientă sau singura opțiune de tratament adecvată, cum ar fi sifilisul.

Benzatin benzilpenicilina este antibioticul care servește drept principala formă de tratament pentru sifilisul care se regăsește în primele trei stagii. Ca și alternativă la acesta există Doxiciclina, Tetraciclina și Ceftriaxona pentru persoanele alergice. Dozajul și perioada de tratament este stabilită de personalul medical în urma analizelor făcute asupra individului.

Pacienții trebuie să fie supuși unei monitorizări regulate cu teste serologice pentru a asigura eficacitatea tratamentului. De obicei, testarea se face la 6 și 12 luni după tratament. De asemenea, indivizii care au trecut prin schema de tratament trebuie reevaluați clinic pentru a monitoriza rezolvarea simptomelor și pentru a detecta orice semne de complicații sau eșec al tratamentului.

Grupuri sociale susceptibile la sifilis

Sifilisul poate afecta pe oricine este activ sexual, dar anumite grupuri sociale prezintă un risc mai mare de a contacta infecția.

• Persoanele care se angajează în activități sexuale comerciale sunt expuse unui risc crescut din cauza ratelor mari de sex neprotejat, practicarea actului sexual cu parteneri multipli și indiferența față de propria sănătate.
• Persoanele purtătoare de HIV sunt mai susceptibile la sifilis din cauza sistemului imunitar compromis și ratelor mai mari de comportamente sexuale riscante.
• Consumatorii de droguri, în special cei care injectează droguri, prezintă un risc crescut din cauza comportamentelor sexuale riscante sub influența substanțelor, folosirea actului sexual drept monedă de schimb pentru droguri și transmiterea acelor de la o persoană la alta, lucru care facilitează răspândirea infecțiilor cu transmitere sexuală.
• Personalul încarcerat prezintă adesea rate mai mari de sifilis din cauza accesului limitat la educație sexuală și metode de protecție. În același timp, accesarea serviciilor de sănătate în timpul încarcerării este o provocare.
• Persoanele cu mai mulți parteneri sexuali, practicanți al swinging-ului, poliamorului și alte forme de relații deschise reprezintă un risc mai mare din cauza expunerii crescute la diferiți parteneri sexuali.

Dacă suspectați că aveți sifilis, este esențial să luați măsuri imediate și adecvate pentru a asigura un diagnostic și un tratament adecvat. Programați o întâlnire cu medicul primar la o clinică locală de sănătate sau solicitați trimitere din partea medicului de familie. De asemenea, fiți sincer cu privire la simptomele și istoricul sexual pentru a ajuta specialistul să vă evalueze riscul și să determine necesitatea testării.