Despre ideația suicidară si formele acesteia

Gândurile despre sinucidere variază de la dorințe trecătoare până la planuri detaliate. Ideația suicidară este un fenomen complex care se poate întâmpla indiferent de vârstǎ sau de statut social.

Factorii declanşatori

Factorii definitorii cu privire la gândurile suicidare se regăsesc în următoare cazuri:

• Bolile mintale, cum ar fi depresia, tulburarea bipolară, tulburările de anxietate și abuzul de substanțe cresc semnificativ riscul de a avea gânduri suicidare.
• Trecerea printr-o traumă, abuz sau pierderea unei persoane dragi, chiar și factorii de stres semnificativi din viață pot declanșa idei suicidare, pe măsură ce indivizii se luptă să facă față emoțiilor copleșitoare.
• Izolarea socială, agresiunea, discriminarea, sărăcia și lipsa accesului la resursele de sănătate mintală contribuie la sentimentele deprimante.
• Factorii biologici, cum ar fi dezechilibrele neurochimice și predispozițiile genetice contribuie la susceptibilitatea unui individ la ideea suicidară.

Gândurile pasive și active despre suicid

Gândurile pasive și active de sinucidere sunt două categorii distincte care se diferențiază prin intensitatea gândurilor cu privire la suicid, dar și al acțiunilor luate față de acesta.

Gândurile active de sinucidere implică planuri, dorințe sau intenții specifice de a se sinucide. Persoanele care se confruntă cu gânduri suicidare active pot avea planuri detaliate cu privire la cum, când și unde și-ar pune capăt vieții. Aceste planuri includ dobândirea mijloacelor de sinucidere, selectarea unui anumit moment sau locație și pregătirea actului. Gândurile active sunt mai grave și prezintă un risc imediat de autovătămare sau de sinucidere dacă exista o reglementare.

Diferența cheie între gândirea pasivă și activă constă în prezența sau absența unor planuri specifice și a intenției persoanei de a se sinucide. De asemenea, perspectiva pasivă implică gânduri sau dorințe generale despre moarte, în timp ce perspectiva activă implică planuri și intenții concrete de a-și pune capăt vieții. În același timp, ideația pasivă servește ca un semn de avertizare al suferinței interioare, pe când ideația activă indică un nivel mai ridicat de risc și urgență pentru intervenție.

Gândurile suicidare în funcție de vârstă

Ideea de sinucidere se poate manifesta diferit de-a lungul diferitelor etape ale vieții din cauza provocărilor unice, factorilor de stres și reperelor de dezvoltare cu care se confruntă oamenii la diferite vârste.

• În timp ce ideea de sinucidere este rară în copilărie, totuși copiii pot avea parte de suferință și pot avea gânduri legate de moarte, adesea ca răspuns la evenimente traumatice, a deceselor în familie sau a schimbărilor semnificative din viața lor. Este posibil ca aceștia să nu înțeleagă pe deplin conceptul de sinucidere, dar pot prezenta comportamente sau declarații care indică sentimente de deznădejde, tristețe sau gânduri de a scăpa de probleme.
• Adolescența este o perioadă marcată de schimbări fizice, emoționale și sociale semnificative, făcând indivizii deosebit de vulnerabili la gândurile despre suicid. Situații precum presiunea academică, relațiile cu colegii, agresiunea, abuzul de substanțe și conflictele familiale pot contribui la sentimentele de suferință și stres. Ideea de sinucidere în rândul adolescenților este influențată de impulsivitate, comportamente de asumare a riscurilor și un sentiment de alienare sau împovărări percepute.
• Vârsta de adult tânăr se remarcă printr-o perioadă de explorare, de tranziție și de stabilire a independenței, dar poate fi și o perioadă de stres crescut și incertitudine. Factorii de stres obișnuiți cum ar fi provocările în carieră, tensiunea financiară, problemele în relație și explorarea identității pot contribui la gândurile de suicid. Tinerii adulți se confruntă cu bariere în căutarea ajutorului din cauza stigmatizării, a accesului limitat la serviciile de sănătate mintală și a reticenței de a dezvălui sentimentele de vulnerabilitate.
• Vârsta de mijloc este caracterizată de responsabilități în creștere, cerințe în carieră, obligații familiale și potențiale crize ale vârstei mijlocii, lucruri care contribuie la sentimente de stres și nemulțumire. Ideația suicidara în această etapă poate fi asociată cu factori precum conflictele conjugale, divorțul, pierderea locului de muncă, instabilitatea financiară, condițiile cronice de sănătate și responsabilitățile de îngrijire. Persoanele se confruntă cu dificultăți în căutarea ajutorului din cauza așteptărilor setate de societate privind încrederea în sine și a preocupărilor legate de împovărarea altora.
• Bătrânețea prezintă provocări complexe, cum ar fi declinul sănătății fizice, pierderea independenței, izolarea socială, doliu și preocupările existențiale legate de mortalitate. Gândurile de sinucidere în rândul bătrânilor sunt influențate de factori precum durerea cronică, handicapul, singurătatea, depresia și pierderea percepută a scopului sau a sensului. Persoanele în etate pot fi mai puțin dispuse să caute ajutor pentru probleme de sănătate mintală din cauza lipsei de informații și barierelor în calea accesului la îngrijire.

Modalități de suport

Atât gândurile de sinucidere pasivă, cât și cele active necesită atenție și sprijin din partea profesioniștilor din domeniul sănătății mintale, a prietenilor și a membrilor familiei.

Pentru persoanele care se confruntă cu gânduri de suicid pasive, oferirea unui mediu de susținere și fără prejudecăți, împreună cu accesul la resurse de sănătate mintală ajută la atenuarea suferinței și la prevenirea escaladării.

Ideația suicidară activă necesită intervenție imediată pentru ca pacientul să rămână în siguranță. Acest lucru poate implica contactarea serviciilor de urgență, implicarea în consiliere de criză și implementarea planurilor de siguranță pentru a reduce riscul de vătămare.

Tratamentul pe termen lung atât pentru gândurile suicidare pasive, cât și pentru cele active implică adesea psihoterapie, medicamente, grupuri de sprijin și monitorizare continuă pentru a aborda problemele de sănătate mintală și pentru a promova reziliența psihică.