Cum apare astmul și ce este de făcut?

Astmul poate fi declanșat de alergeni precum polenul, acarienii sau iritanții chimici.

Astmul este o afecțiune cronică a căilor respiratorii care implică inflamația și îngustarea acestora, ceea ce duce la dificultăți de respirație, tuse și senzație de constricție în piept. Cauzele exacte ale astmului nu sunt pe deplin înțelese, dar implică o combinație complexă de factori genetici și de mediu. 

Factorii declanșatori

Iată câțiva dintre factorii care contribuie la dezvoltarea astmului:

Factori genetici: astmul tinde să aibă o componentă genetică, ceea ce înseamnă că persoanele cu istoric familial de astm sau alte afecțiuni alergice (cum ar fi rinita alergică sau dermatita atopică), pot avea un risc crescut de a dezvolta astm.

Factori alergici: alergenii, cum ar fi polenul, acarienii din praful de casă, mucegaiul, blana animalelor sau particulele de insecte, pot declanșa reacții alergice în căile respiratorii, provocând inflamație și constricție a acestora.

Expunerea la iritanți și poluanți: expunerea la iritanți din mediul înconjurător, precum fumul de țigară, poluarea aerului, gazele de eșapament, vapori chimici sau particule fine în aer, care irită căile respiratorii și agravează simptomele astmului.

Infecții respiratorii virale: infecțiile virale ale căilor respiratorii, cum ar fi răceala comună sau gripa, pot declanșa exacerbări ale astmului la anumite persoane.

Factori hormonali: schimbările hormonale, cum ar fi cele care apar în timpul pubertății, ciclului menstrual sau sarcinii, pot influența simptomele astmului în diverse cazuri.

Expoziția timpurie la alergeni și iritanți: expunerea timpurie la alergeni și iritanți în timpul primilor ani de viață poate influența dezvoltarea sistemului imunitar și a căilor respiratorii, crescând riscul de astm.

Factori psihologici și stres: stresul emoțional și anxietatea pot agrava simptomele astmului.

Este important să reținem că astmul este o afecțiune complexă și cauzele exacte variază de la o persoană la alta. Înțelegerea și identificarea factorilor care contribuie la astmul individual al unei persoane pot ajuta la gestionarea și controlul simptomelor. Consultarea unui medic specialist în pneumologie este esențială pentru diagnosticul corect și stabilirea unui plan de tratament personalizat.

Principalele simptome ale astmului

Dispneea (Dificultatea de respirație): Una dintre cele mai comune manifestări ale astmului este dificultatea de respirație, care variază de la ușoară la severă. Persoanele cu astm pot simți o senzație de constricție în piept și pot manifesta dificultăți în inspirație și expirație.

Tusea: Tusea persistentă este un alt simptom comun al astmului. Aceasta poate fi uscată sau cu secreții și poate fi mai gravă noaptea sau dimineața devreme. Uneori, tusea poate fi singurul simptom al astmului, mai ales în cSazurile ușoare.

Chiuitul (Sforăitul) Respirator: Chiuitul este un sunet înalt și sibilant produs în timpul respirației și este adesea asociat cu astmul. Acesta apare din cauza îngustării căilor respiratorii și poate fi prezent în timpul atacurilor de astm sau în perioadele de exacerbare a simptomelor.

Respirația rapidă: Persoanele cu astm pot prezenta o respirație accelerată sau greoaie, în special în timpul unui atac de astm sau atunci când simptomele sunt severe.

Senzația de opresiune sau disconfort toracic: Mulți pacienți cu astm descriu o senzație de greutate sau presiune în piept în timpul unui atac de astm sau în perioadele de exacerbare a simptomelor.

Anxietatea sau panica: Atunci când experimentează dificultăți în respirație sau alte simptome ale astmului, unele persoane pot dezvolta anxietate sau panică, ceea ce ar agrava simptomele.

Semne care indică o criză de astm gravă

• Lipsa de efect al medicamentelor: dacă medicamentele inhalate obișnuite nu îmbunătățesc simptomele sau dacă simptomele se agravează rapid, este important să căutați asistență medicală de urgență.

• Cianoza (Colorație albastră a buzelor sau unghiilor): aceasta indică o lipsă severă de oxigen și necesită asistență medicală imediată.

• Incapacitatea de a vorbi sau respira: Dacă persoana nu poate vorbi sau respira, acest lucru indică o situație de urgență și trebuie să se solicite imediat ajutor medical.

Stabilirea diagnosticului

Diagnosticul de astm este stabilit de către un medic, de obicei un pneumolog sau un alergolog, pe baza istoricului medical al pacientului, a examinării fizice și a unor teste specifice. Iată pașii obișnuiți pe care medicul îi urmează pentru a pune diagnosticul de astm:

1. Evaluarea istoricului medical:

• Medicul va discuta cu pacientul despre simptomele sale respiratorii și istoricul lor medical. Este important să menționați orice simptom de dificultate respiratorie, tuse cronică sau orice altă problemă respiratorie pe care o aveți.

• Medicul va lua în considerare factorii de risc ai astmului, cum ar fi istoricul familial de astm sau alergii.

2. Examinarea fizică:

• Medicul va efectua o examinare fizică completă, concentrându-se în special pe plămâni și pe capacitatea de respirație a pacientului.

• Uneori, astmul provoacă sunete specifice în plămâni, cum ar fi chiuituri sau sforăituri, pe care medicul le va asculta cu un stetoscop.

3. Testele funcției pulmonare:

• Spirometria este un test de funcție pulmonară care măsoară cât de bine expiră pacienții. Este unul dintre cele mai importante teste pentru diagnosticul de astm.

• Alte teste de funcție pulmonară, cum ar fi testul de reversibilitate bronșică, sunt utilizate pentru a evalua răspunsul căilor respiratorii la medicamentele bronhodilatatoare.

4. Evaluarea răspunsului la tratament:

• În unele cazuri, medicul prescrie medicamente bronhodilatatoare pentru a vedea dacă acestea ameliorează simptomele respiratorii ale pacientului. Dacă există o îmbunătățire semnificativă a simptomelor după administrarea acestor medicamente, acest lucru poate susține diagnosticul de astm.

• Medicul solicită pacientului să țină un jurnal al simptomelor pentru a înregistra frecvența și severitatea simptomelor lor, precum și factorii declanșatori posibili.

5. Excluderea altor afecțiuni:

• Medicul va exclude alte afecțiuni care au simptome similare cu astmul, cum ar fi bronșita cronică, BPOC (boală pulmonară obstructivă cronică), insuficiența cardiacă congestivă sau afecțiunile pulmonare restrictive.

Posibile tipuri de tratament 

Tratamentul pentru astm este conceput pentru a controla simptomele și a preveni apariția episoadelor acute de exacerbare a bolii. Planurile de tratament diferă în funcție de severitatea și frecvența simptomelor, precum și de necesitățile individuale ale pacientului. Iată câteva opțiuni de tratament recomandate în caz de astm:

1. Medicamente antiinflamatoare:

• Corticosteroizii inhalatori: aceste medicamente sunt considerați pilonii tratamentului pentru astm și sunt concepuți pentru a reduce inflamația căilor respiratorii. Sunt administrați prin inhalare și ajută la prevenirea simptomelor și la reducerea riscului de exacerbări. Exemple includ fluticazona, budesonida, beclometazona.

• Corticosteroizi orali: în cazurile de astm sever sau în perioadele de exacerbare, medicul poate prescrie corticosteroizi orali pentru a reduce inflamația și a controla simptomele. Aceștia sunt utilizati pe termen scurt și sub supraveghere medicală strictă.

2. Bronhodilatatoare:

• Beta-agoniștii adrenergici: aceste medicamente ajută la relaxarea mușchilor din căile respiratorii și la deschiderea lor, facilitând astfel respirația. Pot fi administrați atât prin inhalare cât și în formă de comprimate. Exemple includ salbutamol, formoterol.

• Antagoniștii receptorilor de leucotriene: Aceste medicamente ajută la prevenirea și controlul inflamației, reducând astfel simptomele astmului. Exemple includ montelukast, zafirlukast.

3. Medicamente de control al simptomelor:

• Medicamente anticolinergice: aceste medicamente ajută la relaxarea mușchilor căilor respiratorii și pot fi utilizate ca terapie adjuvantă în cazurile de astm. Exemplu: tiotropiu.

• Teofilina: este o opțiune de tratament mai veche și mai rar utilizată, care ajută la relaxarea mușchilor căilor respiratorii și la îmbunătățirea funcției respiratorii.

4. Imunoterapie alergen specifică:

• Pentru persoanele cu astm alergic, imunoterapia alergen-specifică poate fi o opțiune. Aceasta implică administrarea treptată a cantităților mici de alergeni pentru a reduce sensibilitatea organismului la aceste substanțe și a preveni reacțiile alergice.

5. Plan de Management Personalizat:

• Educația și auto-gestionarea sunt esențiale în tratarea astmului. Medicul va lucra împreună cu pacientul pentru a dezvolta un plan de gestionare personalizat, care poate include monitorizarea simptomelor, identificarea și evitarea factorilor declanșatori și cunoașterea corectă a utilizării medicamentelor.

Este important ca pacienții cu astm să monitorizeze afecțiunea, să meargă la controale regulate și să urmeze cu strictețe planul de tratament pentru a controla simptomele și a preveni complicațiile. Orice schimbare în starea de sănătate trebuie comunicată imediat medicului pentru ajustarea corespunzătoare a tratamentului.