Chlamydia - Caracteristicile si tratamentul acestei boli sexuale

Chlamydia este o infecție cu transmitere sexuală cauzată de bacteria Chlamydia trachomatis. Este una dintre cele mai răspândite ITS bacteriene la nivel mondial și poate afecta atât bărbații, cât și femeile.

Caracteristicile afecțiunii

Chlamydia se transmite în principal prin contact sexual vaginal, anal și oral. Se poate răspândi chiar dacă persoana infectată nu prezintă simptome. În plus, chlamydia poate fi transmisă de la o mamă infectată la nou-născutul ei în timpul nașterii, ceea ce duce la conjunctivită sau pneumonie neonatală.

Majoritatea persoanelor infectate cu chlamydia nu prezintă simptome, mai ales în stadiile incipiente ale infecției. Când apar simptomele, acestea pot varia în funcție de individ și de locul infecției. Simptomele comune la femei includ scurgeri vaginale anormale, senzație de arsură în timpul urinării, dureri pelvine și sângerări între menstruații. La bărbați, simptomele pot include scurgeri din penis, senzație de arsură în timpul urinării și durere sau umflare testiculară.

Dacă este lăsată netratată, chlamydia poate duce la complicații grave de sănătate. La femei, chlamydia netratată poate provoca boala inflamatorie pelvină (BIP), care poate duce la dureri pelvine cronice, infertilitate sau sarcină ectopică. La bărbați, complicațiile pot include epididimita, care este inflamația tuburilor care transportă spermatozoizii, ceea ce duce la potențiale probleme de fertilitate.

Tratament și prevenție

Diagnosticul de chlamydia implică de obicei testarea de laborator a probelor colectate din zona genitală (urină, tampon de col uterin la femei sau uretra la bărbați). Testele de diagnosticare rapidă, testele de amplificare a acidului nucleic și testele de reacție în lanț a polimerazei sunt utilizate în mod obișnuit pentru a detecta ADN-ul Chlamydia trachomatis.

Infecția cu Chlamydia este de obicei tratată cu antibiotice. Este important ca partenerii sexuali să fie testați și tratați simultan pentru a preveni reinfectarea și transmiterea ulterioară. Femeile însărcinate diagnosticate cu chlamydia pot primi antibiotice alternative pentru a reduce riscul de complicații la nou-născut.

Măsurile preventive pentru chlamydia includ practicarea sexului protejat prin utilizarea consecventă și corectă a prezervativelor, limitarea numărului de parteneri sexuali și testarea regulată împotriva bolilor cu transmitere sexuala, în special pentru persoanele cu risc mai mare. 

Screening-ul pentru chlamydia este recomandat persoanelor active sexual, în special celor sub 25 de ani și celor cu mai mulți parteneri sexuali.

Grupurile sociale cu risc crescut

• Persoanele care practică poliamorul sau care fac sex neprotejat cu parteneri noi sau ocazionali prezintă un risc mai mare de apariție a chlamydiei. Activitatea sexuală crescută și expunerea la diferite rețele sexuale pot crește riscul de a dobândi infecția.
• Persoanele care au avut anterior infecții cu transmitere sexuală, inclusiv chlamydia, prezintă un risc mai mare de a dobândi din nou chlamydia. A avea o ITS indica un model de comportament sexual riscant sau expunerea continuă.
• Grupurile de bărbați care se angajează în contact sexual cu alți bărbați prezintă un risc crescut de chlamydia, din cauza ratelor mai mari de sex anal neprotejat, care pot facilita transmiterea bacteriilor. Aceste comportamente duc la contact direct cu mucoasele și schimbul de fluide corporale, crescând probabilitatea transmiterii chlamydia. Sexul anal neprotejat prezintă un risc mai mare de transmitere a chlamydiei în comparație cu alte activități sexuale din cauza fragilității mucoasei rectale și a potențialului de mici rupturi sau abraziuni care pot facilita intrarea bacteriilor.
• Consumul de substanțe, în special alcool și droguri, poate afecta judecata și luarea deciziilor, ceea ce duce la comportamente sexuale riscante și o susceptibilitate crescută la ITS, inclusiv chlamydia.
• Adolescenții sunt expuși unui risc crescut de chlamydia. Această grupă de vârstă tinde să aibă rate mai mari de activitate sexuală și poate fi mai puțin probabil să folosească prezervative în mod constant. Adolescenții se pot angaja în activități sexuale înainte de a avea acces la educație cuprinzătoare pentru sănătatea sexuală. Lipsa de cunoștințe despre practicile sexuale mai sigure și utilizarea prezervativului crește riscul de transmitere a chlamydiei. De asemenea, adolescenții pot avea mai mulți parteneri sexuali sau se pot angaja în relații sexuale de ocazie, crescându-și riscul de expunere la chlamydia și alte ITS. Presiunea colegilor și normele sociale pot influența comportamentele sexuale în timpul adolescenței.

Perspective psihologice la diagnosticare

A face față unui diagnostic de chlamydia poate fi o provocare, dar există mai multe strategii de adaptare psihologică, pe care indivizii le pot folosi pentru a-și gestiona emoțiile și a naviga prin experiență.

Dacă ați fost diagnosticat cu chlamydia, este important să vă informați partenerul sexual, astfel încât acesta să poată fi testat și să primească tratament dacă este necesar. Comunicarea deschisă și sinceră despre statutul ITS și practicile sexuale mai sigure este crucială pentru prevenirea transmiterii ulterioare.

Adresați-vă prietenilor de încredere, membrilor familiei sau unui partener de sprijin pentru a vă împărtăși sentimentele și preocupările. A vorbi despre diagnosticul tău cu cineva în care ai încredere poate oferi sprijin emoțional și poate reduce sentimentele de izolare.

Respectați regimul de tratament prescris pentru chlamydia, așa cum este recomandat de către medicul specialist. Finalizarea întregului curs de antibiotice este esențială pentru eliminarea infecției și reducerea riscului de complicații. În continuare, păstrați legătura cu medicul specialist pentru o nouă testare după finalizarea tratamentului, pentru a vă asigura că infecția a fost eliminată cu succes. Depistarea regulată a ITS este importantă pentru monitorizarea sănătății sexuale și prevenirea viitoarelor infecții.

Persoanele care trec prin această experiență pot învăța să acorde o prioritate mai mare sănătății sexuale și de a lua măsuri proactive pentru a preveni viitoarele infecții.