Ce este dializa și cum se realizează

Dializa este un tratament folosit atunci când rinichii nu pot funcționa normal și, ca urmare, nu mai pot filtra sângele din organism.

Acest tratament se realizează în două situații:

1. După insuficiență renală, când funcția este perturbată brusc și puternic:

a) boală acută de rinichi

b) după ingerarea unor cantități mari de droguri sau substanțe toxice;

c) după afectarea zonei rinichilor

d) boli cardiace cronice

2. Boala renală cronică în stadiu terminal, atunci când boala progresează și pastilele împreună cu dieta nu mai sunt suficiente.

Prin urmare, dializa este procesul medical de eliminare a apei, a toxinelor și a altor impurități din organism, folosind un dializor.

Tipurile de dializă

Tipurile de dializă existente în prezent în România și în lume sunt:

• Hemodializa

• Dializa peritoneală

• Hemofiltrarea

Hemodializa este o procedură spitalicească ce urmează o procedură chirurgicală, care creează o fistulă. O fistulă este un canal în care arterele și venele se unesc pentru a facilita fluxul sanguin direct și a ocoli capilarele. Ca urmare, hemodializa este un proces prin care sângele pacientului este curățat de toxine și alte substanțe nocive prin intermediul etapelor de dializă. În urma procesului, sângele pacientului este curățat de toxine și alte substanțe nocive, apoi este returnat în corpul pacientului.

Care sunt complicațiile grave fără dializa

În absența procedurii, aceste substanțe se acumulează în organism și pot duce la complicații grave, cum ar fi insuficiența cardiacă, accidentul vascular cerebral sau chiar decesul. Persoanele care fac dializă trebuie să aibă regim și să evite alimentele bogate în sodiu, potasiu și fosfor. Se vor administra pastile pentru tensiunea arterială și nivelul de calciu din sânge.

Hemodializa se face de trei ori pe săptămână, timp de câteva ore pe zi. Acest tratament poate fi obositor și poate afecta calitatea vieții pacientului, dar este esențial pentru menținerea sănătății lor.

Dializa peritoneală este o procedură care se efectuează atât în ​​spital, cât și la domiciliu. Acest lucru se face după o intervenție chirurgicală pentru a introduce un cateter în peritoneu. După intervenția chirurgicală, în timpul dializei, se injectează în peritoneu o substanță specială bogată în glucoză și minerale. Această substanță circulă, absoarbe toți compușii reziduali din organism și, în final, este extrasă din abdomen. Deoarece dializa peritoneală nu este la fel de eficientă ca hemodializa, în timp ce pacientul este treaz sau adormit, poate fi folosită pe tot parcursul zilei. Trebuie făcută periodic, de cateva ori pe zi. 

În timp ce hemodializa este cea mai comună formă de dializă, dializa peritoneală poate fi o alternativă mai convenabilă și mai puțin invazivă. În afara de asta, poate fi mai puțin stresantă pentru pacienți, întrucât nu implică utilizarea unui ac pentru a accesa sângele.

Tipuri de dializă peritoneală

Dializa peritoneală se împarte în două categorii:

• ambulatorie peritoneală prescurtată CAPD, în care se face schimbul de soluție de dializă manual, de obicei de patru ori pe zi.

• dializă peritoneală automatizată prescurtată DPA, în care dispozitivul automatizat efectuează schimbul de soluție de dializă în timpul somnului pacientului.

Riscul infecțiilor în cazul cateterului

De asemenea, există un risc mai mare de infecții asociate la utilizarea unui cateter pentru a efectua dializa peritoneală.  Cateterul este introdus prin peritoneu, acesta se poate infecta și poate provoca peritonită. Pacienții care efectuează dializă peritoneală trebuie să fie atenți la semnele de infecție și să ia măsuri pentru a preveni infecțiile. 

Semnele de infecție sunt:

• anorexia;

• greața;

• voma;

• temperatura de peste 38° C;

• creșterea tensiunii și a pulsului;

• dureri în regiunea abdominală.

Riscurile asociate dializei peritoneale

• Creșterea nivelului de zahăr din sânge, întrucât substanța utilizată este formată din glucoză. Ca urmare, este riscul dezvoltării de diabet.

• Durere în abdomenul superior

• Temperatură

• Hernie hiatală

• Creștere sau scădere în greutate

Hemofiltrarea este o procedură efectuată într-un centru de dializă sau în spitale, mai precis în secțiile de terapie intensivă, pentru pacienții cu insuficiență renală. Acest tip de dializă, cunoscut și ca terapie de substituție renală continuă, este special conceput pentru a fi utilizat timp de 24 de ore sau mai mult, depinzând de nevoile pacientului. Următoarele riscuri, frecvente mai ales la persoanele supuse hemofiltrării sau dializei pe termen lung, sunt:

- Infecția locului de transfuzie

- Hipotermie

- Sângerare

- Fragilitate osoasă

- Recuperarea lentă a funcției renale

- Dezechilibru electrolitic

- Sindromul anafilactic

Complicații care apar în timpul dializei:

- Voltaj scăzut

- Anemie

- Smucitură

- Sepsis și bacteriemie

- Potasiu crescut în sânge

- Mâncărime

- Pericardită

- Puls neregulat

- Stop cardiac brusc

- Depresie

- Amiloidoza

În ultimii ani, hemofiltrarea a devenit o tehnologie modernă și eficientă în tratamentul insuficienței renale. Această procedură implică filtrarea sângelui prin intermediul unui filtru special, care elimină toxinele și alte substanțe nocive din sânge.

Hemofiltrarea este o procedură mai modernă

Hemofiltrarea este o procedură mai blândă decât dializa tradițională, deoarece nu implică utilizarea unui fluid de dializă și nu necesită o mașină de dializă.Un alt avantaj este faptul că se reduce riscul de complicații asociate cu dializa tradițională, cum ar fi hipertensiunea și infecțiile, precum și o mai bună controlare a tensiunii arteriale și a nivelului de electroliți în sânge. Sângele este filtrat prin intermediul unui filtru special, care este conectat la un cateter plasat într-o venă mare.

Pregătirea pacientului pentru dializă

Primul pas pe care îl face doctorul este să pregătească zona unde va circula sângele între pacient și dializor. În funcție de dializă, doctorul face ori o intervenție chirurgicală la braț, să adauge fistula ori în burtă, să poziționeze cateterul. Ambele se folosesc după câteva săptămâni pentru a oferi timp rănii să se vindece. 

Al doilea pas este evaluarea pacientului de către doctor. După completarea acestei evaluări, se va decide tipul și durata pacientului de a face dializă. 

Al treilea pas îl reprezintă educarea pacientului despre igiena corporală, alimentația în timpul dializei și modul de a preveni și trata infecțiile.

Durata ședințelor de dializă 

Durata procedurii de dializă diferă de la pacient la pacient, deoarece sunt mai mulți factori care pot să influențeze. 

Acești factori sunt:

• retenția de apă și toxinele în corpul pacientului

• funcționalitatea rinichilor pacientului

• tipul de procedură folosită

• înălțimea și greutatea pacientului.

Durata ședințelor de dializă variază în funcție de tipul de afecțiune renală de care suferă pacientul. La boala acută renală, dializa se face până rinichii își reiau funcția. La boala cronică renală se va face dializă până când se va găsi un donator. Speranța de viață la o persoană care face dializă permanent este de 20 de ani sau mai mult. 

Alimentația și stilul de viață al persoanei pe dializă va trebui să fie modificată:

• Aportul de apă, proteine, sare, potasiu și fosfor vor fi monitorizate constant. 

• Pacientul trebuie să ia pastilele în modul, cum au fost prescrise de medicul curant.

Dializa este procedura care se face atunci când rinichii pacientului nu mai funcționează dintr-o cauză acută sau cronică. În cazul cronic, acesta se face până când pacientul va primi un rinichi nou, printr-un transplant.