Abordarea Atkins - alimentația cu un conținut scăzut de carbohidrați

Abordarea Atkins a fost dezvoltată de doctorul Robert C. Atkins. A fost un medic cardiolog american care și-a prezentat pentru prima dată planul său de dietă, cu un conținut scăzut de carbohidrați și bogat în grăsimi la începutul anilor 1970. Dieta a câștigat o popularitate semnificativă și a devenit cunoscută sub numele de dieta Atkins sau abordarea nutrițională Atkins. El a fost autorul mai multor cărți pe această temă, inclusiv „Revoluția dietei Dr. Atkins” și „Noua revoluție a dietei Dr. Atkins”, care a explicat abordarea sa, în ceea ce privește pierderea în greutate și sănătatea generală.

Cum se procedează în cadrul acestei diete

Dieta Atkins reprezintă un plan de dietă cu conținut scăzut de carbohidrați, bogat în grăsimi, conceput pentru pierderea în greutate și sănătatea generală. Principiul dietei Atkins este de a restricționa aportul de carbohidrați, subliniind în același timp consumul de proteine ​​și grăsimi sănătoase. Ea este împărțită în mai multe faze, fiecare cu linii directoare diferite pentru aportul de carbohidrați.

Faza I (Inducție). Aceasta este cea mai restrictivă fază, cu o limită zilnică a aportului de carbohidrați de aproximativ 20 de grame. În această fază, majoritatea carbohidraților, inclusiv fructele, cerealele și legumele cu amidon, sunt de evitat. În schimb, alimentele bogate în proteine, cum ar fi carnea, peștele, ouăle și brânza, sunt încurajate, împreună cu legumele cu conținut scăzut de carbohidrați și grăsimi sănătoase.

Faza II (echilibrare). În această fază, aportul de carbohidrați este crescut treptat prin adăugarea mai multor nuci, semințe, fructe de pădure și unele legume cu conținut scăzut de carbohidrați la dietă. Scopul este de a găsi nivelul individului de „toleranță la carbohidrați”, în care pierderea în greutate continuă fără pofte semnificative sau efecte adverse.

Faza III (Reglare fină). Această fază se concentrează pe găsirea aportului specific de carbohidrați care permite menținerea greutății, controlând în același timp pofta și foamea. O varietate mai mare de carbohidrați poate fi reintrodusă, inclusiv fructe, leguminoase și cereale integrale.

Faza IV (Întreținere). Aceasta este faza de întreținere pe tot parcursul vieții în care individul urmează principiile alimentare învățate în fazele anterioare. Aportul de carbohidrați poate fi crescut în continuare, atâta timp cât se menține greutatea.

Tratarea afecțiunilor prin dietă

Dieta Atkins a fost propusă de unii susținători, datorită efectelor pozitive asupra anumitor condiții de sănătate.

Scăderea în greutate obținută prin dieta Atkins poate avea potențiale beneficii pentru persoanele cu afecțiuni, precum diabetul de tip 2, sindromul metabolic și bolile cardiovasculare, deoarece pierderea în exces poate ajuta la îmbunătățirea sensibilității la insulină, a profilului lipidic și a sănătății cardiovasculare generale.

Unele studii au sugerat, de asemenea, că dietele sărace în carbohidrați, inclusiv dieta Atkins, pot avea efecte pozitive asupra nivelului de trigliceride, al colesterolului HDL (colesterolul „bun”) și asupra markerilor inflamației. Cu toate acestea, alte cercetări au arătat rezultate contradictorii.

Perspectivele atletice în baza acestui stil alimentar

Abordarea Atkins a fost un subiect de interes în rândul sportivilor și al celor implicați în sport, datorită impactului său potențial asupra nivelurilor de energie, compoziției corpului și performanței.

Disponibilitatea carbohidraților: carbohidrații sunt sursa principală de combustibil pentru exerciții de mare intensitate și performanță susținută de anduranță. Faza inițială a dietei Atkins, care restricționează aportul de carbohidrați, poate duce la o scădere temporară a performanței din cauza rezervelor limitate de glicogen în mușchi. Această fază poate să nu fie ideală pentru sportivii care au nevoie de explozii rapide de energie sau care participă la sporturi de mare intensitate.

Perioada de adaptare: Unii sportivi pot alege să urmeze o dietă cu conținut scăzut de carbohidrați pentru o anumită perioadă, pentru a induce adaptări metabolice, cum ar fi adaptarea grăsimilor. Aceasta implică antrenarea organismului să se bazeze mai mult pe grăsimi ca sursă de combustibil. De obicei, necesită o perioadă mai lungă de adaptare, iar performanța poate fi compromisă în timpul acestei faze de tranziție. Cu toate acestea, unii sportivi susțin că experimentează o rezistență îmbunătățită și o utilizare a grăsimilor odată ce s-au adaptat complet.

Individualizare: sportivii au cerințe energetice diferite în funcție de sport, volumul de antrenament și intensitate. Este esențial să adaptați dieta pentru a satisface nevoile individuale, luând în considerare momentul nutrițional și adecvarea nutrienților esențiali, inclusiv vitaminele, mineralele și proteinele.

Recuperare: nutriția adecvată pentru recuperare este crucială pentru sportivi. Carbohidrații joacă un rol semnificativ în refacerea rezervelor de glicogen și în facilitarea reparării și creșterii musculare. În timp ce dieta Atkins permite creșteri graduale a aportului de carbohidrați în fazele ulterioare, ea poate încă limita disponibilitatea carbohidraților în comparație cu recomandările tradiționale de nutriție sportivă.

Durabilitatea pe termen lung: durabilitatea dietei Atkins pentru sportivi este un aspect cheie. Unii indivizi pot considera că este dificil să respecte restricțiile stricte de carbohidrați, ceea ce le poate afecta performanța generală și plăcerea sportului lor.

De ce trebuie sa ținem cont atunci când optăm pentru dietă?

În timp ce dieta Atkins poate avea beneficii pentru pierderea în greutate și anumite baze de sănătate, este important să fii conștient de potențialele efecte secundare și riscuri.

Faza de inducție a dietei Atkins are ca scop inducerea unei stări de cetoză, în care organismul se bazează pe grăsimi pentru combustibil în loc de carbohidrați. În timpul acestei tranziții, unele persoane pot prezenta simptome cunoscute sub numele de „gripa ceto”, care pot include oboseală, dureri de cap, amețeli, greață, iritabilitate și constipație. Aceste simptome sunt de obicei temporare și pot fi gestionate prin asigurarea unei hidratări adecvate, a echilibrului electrolitic și a aportului de fibre.

Restricționarea severă a carbohidraților poate duce la un aport inadecvat de anumite vitamine, minerale și fibre găsite în alimente bogate în carbohidrați, cum ar fi fructele, cerealele integrale și leguminoasele. Acest lucru poate duce la deficiențe de nutrienți dacă dieta este lipsită de varietate și nu include surse dense de nutrienți din alte grupuri de alimente.

Variantele cu conținut scăzut de fibre ale stilului Atkins pot duce la constipație, deoarece reducerea alimentelor bogate în carbohidrați, care sunt de obicei surse bune de fibre, poate scădea aportul general de fibre alimentare. Este important să includeți legume cu conținut scăzut de carbohidrați și alte surse de fibre pentru a atenua această problemă.

Unele versiuni pot include un aport mare de grăsimi saturate, care pot crește nivelul de colesterol și crește riscul de boli de inimă dacă nu sunt echilibrate cu surse de grăsimi mai sănătoase. Este recomandabil să alegeți surse de grăsimi sănătoase, cum ar fi nucile, semințele, avocado și peștele gras, limitând în același timp grăsimile saturate din carnea procesată și lactatele cu grăsime.

Unele persoane pot experimenta creșterea în greutate după întreruperea restricției de carbohidrați din dieta Atkins. Acest lucru poate apărea dacă obiceiurile alimentare sănătoase și controlul porțiilor nu sunt menținute după trecerea la o fază mai puțin restrictivă sau după finalizarea dietei.

Natura strictă a dietei Atkins, în special în timpul fazei de inducție, poate fi o provocare de susținut pe termen lung. Aderarea poate fi dificilă pentru unele persoane din cauza eliminării sau restricției severe a anumitor alimente.