Restricția calorică, adică reducerea deliberată a aportului de calorii, prelungește durata de viață la numeroase specii animale, inclusiv șoareci, maimuțe rhesus și muște de oțet. În unele studii, animalele au rămas mai sănătoase pe perioade mai lungi. Totuși, restricția calorică severă vine cu costuri serioase: șoarecii hrăniți cu o dietă cu 40% mai puțin calorice devin mai vulnerabili la infecții, au o reproducere mai slabă și prezintă o creștere afectată.
Întrebarea care a preocupat știința
Aceasta a lăsat oamenii de știință cu o dilemă importantă: ar putea oamenii să obțină unele dintre beneficiile restricției calorice asupra longevității, fără să experimenteze efectele negative? Un nou studiu, publicat în revista Nature Aging, indică un posibil răspuns care implică o proteină imunitară numită complement component 3 (C3). Cercetătorii de la Yale au demonstrat anterior că persoanele care au urmat o restricție calorică moderată, reducând aportul caloric cu 14% timp de doi ani, au dezvoltat apărări imunitare mai puternice, fără probleme legate de creștere sau reproducere.
„Acest concept demonstrează că îmbătrânirea este de fapt maleabilă și că reprezintă un proces care poate fi vizat terapeutic", explică autorul senior al studiului, Vishwa Deep Dixit, PhD, profesor de patologie, imunobiologie și medicină comparată, și director al Centrului Yale pentru Cercetarea Îmbătrânirii.
Studiul CALERIE și proteinele plasmatice
Pentru noul studiu, Dixit și colegii săi au analizat probe de plasmă recoltate de la 42 de participanți la un studiu finanțat de Institutele Naționale de Sănătate (NIH), cunoscut sub numele de CALERIE (Comprehensive Assessment of Long-Term Effects of Reducing Intake of Energy). „Este singurul studiu de acest tip realizat cu un asemenea nivel de rigoare și control, demonstrând relevanță pentru fiziologia umană", afirmă Dixit. Pe durata studiului, participanții și-au redus aportul caloric cu 11 până la 14%, fără a se simți privați de hrană.
Cercetătorii au măsurat peste 7.000 de proteine din probe de plasmă colectate în timp. Una dintre ele a ieșit în evidență: complementul C3, ale cărui niveluri au scăzut semnificativ după restricția calorică. C3 a atras o atenție specială deoarece cercetările anterioare sugerează că activarea sistemului complement, o rețea de proteine care ajută organismul să se apere împotriva agenților patogeni, poate contribui la inflamația cronică, considerată o caracteristică majoră a îmbătrânirii și a multor boli asociate vârstei.
Sursa neașteptată a proteinei C3
„Efectele cauzale ale C3 în îmbătrânire și inflamația cronică nu fuseseră identificate până acum. Prin urmare, am fost foarte entuziasmați să găsim această legătură în studiul nostru", declară Hee-Hoon Kim, PhD, co-prim autor al lucrării. Comparând nivelurile de proteine înainte și după doi ani de restricție calorică, echipa a constatat că țesutul adipos alb, principala formă de țesut gras la mamifere, pare să fie principalul țesut afectat de schimbarea dietetică.
Modelul a fost verificat ulterior și pe animale. La fel ca în plasma umană, expresia C3 a crescut odată cu vârsta la șoareci. Testele biochimice suplimentare au arătat că țesutul adipos alb visceral reprezintă sursa principală a creșterii C3 asociate vârstei. „Nu ne așteptam la asta, deoarece aceste proteine sunt sintetizate în principal în ficat", spune Manish Mishra, PhD, co-prim autor al studiului.
Macrofagele, responsabilele ascunse
Prin secvențierea ARN la nivel de celulă unică (single-cell RNA sequencing), cercetătorii au reușit să identifice cu precizie sursa producției de C3: macrofagele asociate îmbătrânirii, celule albe din sânge esențiale, situate în interiorul țesutului adipos. „Întregul proces era necunoscut la început. Să restrângi sursa până la subtipurile de macrofage responsabile de producerea acestei proteine complement a fost extrem de dificil", mărturisește Mishra. Descoperirea deschide noi direcții de cercetare pentru înțelegerea mecanismelor moleculare ale îmbătrânirii și pentru identificarea unor potențiale ținte terapeutice care să mimeze beneficiile restricției calorice, fără efectele secundare ale privării severe de hrană.
Sursa: https://www.sciencedaily.com/releases/2026/08/260826055508.htm
