O teorie medicală despre creșterea indicelui de masă corporală (BMI) la copiii de 6 ani a fost contrazisă de un studiu recent publicat în The Journal of Nutrition. Cercetările arată că modificările observate nu sunt cauzate de acumularea de țesut adipos, ci de creșterea masei musculare a copiilor. Descoperirile vor fi prezentate oficial la Congresul European despre Obezitate din acest an.
Teoria "reculului adipozității" și originile sale
Teoria "reculului adipozității" provine dintr-un studiu din 1984 care descria un model specific de variație a grăsimii corporale la copii. Conform acestei teorii, țesutul adipos crește în primul an de viață, scade apoi, și se reactivează creșterea la vârsta de 6 ani. Cercetătorii observaseră că copiii aveau același BMI la 2 și la 6 ani, deși acesta scădea în perioada intermediară. Studiile ulterioare au confirmat aceste observații, iar teoria a fost acceptată pe scară largă în comunitatea medicală.
O descoperire importantă din acea perioadă a fost că un debut precoce al creșterii adipozității, înainte de vârsta de 6 ani, se asocia cu excesul de țesut adipos în anii următori. Această constatare a dus la o preocupare crescândă în rândul medicilor cu privire la necesitatea monitorizării ponderii copiilor în perioada respectivă.
Limitările indicelui BMI în evaluarea țesutului adipos
Problema fundamentală cu teoria "reculului adipozității" constă în metodologia de măsurare utilizată. BMI se calculează doar pe baza masei corporale și înălțimii, fără a putea diferenția între țesutul adipos și masa musculară. Aceasta înseamnă că o creștere a BMI la vârsta de 6 ani nu confirmă neapărat o acumulare de grăsime, ci poate reflecta dezvoltarea musculaturii copilului.
Limitările BMI în evaluarea obezității sunt deja bine cunoscute în medicina modernă. Indicele subestimează prezența obezității în aproximativ jumătate din cazurile în care persoanele au un procent excesiv de țesut adipos. Această imprecizie a fost motivul pentru care cercetătorii au decis să utilizeze metode mai precise în noul studiu.
Metodologia și rezultatele noului studiu
Studiul a inclus peste 2.400 de copii cu vârste între 2 și 19 ani, din cadrul National Health and Nutrition Examination Survey (NHANES) din Statele Unite. În loc să se bazeze doar pe BMI, cercetătorii au utilizat raportul circumferință talie/înălțime (WHtR), o metodă semnificativ mai precisă. WHtR are o precizie de aproximativ 90% în estimarea grăsimii corporale, raportată la standardul de aur în măsurări - absorbțiometria cu raze X cu energie duală.
Atunci când au comparat variațiile BMI cu cele ale WHtR, cercetătorii au observat rezultate diferite. Deși BMI a prezentat modelul descris în teoria clasică - aceleași valori la 2 și 6 ani cu o scădere intermediară - raportul WHtR nu a confirmat aceeași tendință. Valoarea medie a WHtR la vârsta de 2 ani nu a mai fost niciodată atinsă în perioada următoare a copilăriei și adolescenței.
Contrazicerea teoriei și noua explicație
Rezultatele studiului arată că teoria "reculului adipozității" nu poate fi confirmată atunci când se utilizează metode mai precise de măsurare a țesutului adipos. Deși WHtR a scăzut până la vârsta de 7 ani, similar cu BMI, aceasta a crescut apoi în copilărie și adolescență, dar niciodată la nivelul de la vârsta de 2 ani.
Descoperirea cea mai semnificativă este că modificările observate în BMI la vârsta de 6 ani pot fi explicate prin creșterea masei musculare și nu prin acumularea de grăsime corporală. Aceasta sugerează că dezvoltarea fizică normală a copiilor în jurul acestei vârste include o creștere substanțială a țesutului muscular, care se reflectă în BMI, dar nu în măsurările mai precise ale adipozității.
```
