Un studiu recent efectuat în Italia aduce noi dovezi cu privire la legătura dintre microplastice și infarctul miocardic. Cercetătorii au descoperit că particulele de plastic pot ajunge în circulația coronariană, adică în sângele care alimentează direct inima, ridicând întrebări serioase despre impactul microplasticelor asupra sănătății cardiovasculare.
Ce au descoperit cercetătorii
Pentru studiu, autorii au recrutat aproximativ 60 de adulți din Italia care urmau să fie supuși unei coronarografii, o procedură prin care medicii examinează arterele inimii. Rezultatele au arătat că pacienții cu infarct miocardic acut (STEMI) nu doar că prezentau mai des microplastice în sânge, ci și la concentrații mai mari și într-o varietate mai largă de tipuri de plastic. Cele mai ridicate niveluri au fost găsite în sângele recoltat direct de la nivelul coronarelor, adică al arterelor care irigă inima, potrivit autorului principal al studiului, Emanuele Barbato, PhD, profesor la Universitatea Sapienza din Roma și director al unității de cardiologie de la Spitalul Universitar Sant'Andrea.
Cum pot microplasticele să afecteze inima
Acumularea microplasticelor în organism poate declanșa reacții inflamatorii locale, ceea ce poate crește riscul de infarct prin ruperea plăcilor de aterom. „Aceasta se adaugă dovezilor că microplasticele pot provoca reacții inflamatorii localizate, care pot crește riscul de infarct prin ruperea plăcii", explică Joyce Oen-Hsiao, MD, cardiolog la Yale Medicine din New Haven, Connecticut, care nu a participat la studiu. Cercetările anterioare au arătat deja că plasticele se pot acumula în arterele afectate de boală și că sunt asociate cu infarctul, accidentul vascular cerebral și decesul.
Un pas înainte față de studiile anterioare
Nicholas Leeper, MD, profesor de chirurgie și medicină la Stanford Medicine din California, care nu a fost implicat în studiu, subliniază importanța acestor noi descoperiri: „Aceste noi rezultate extind imaginea de la constatările din țesuturi și plăci la circulația coronariană în sine, arătând că plasticele pot ajunge în sângele care alimentează inima." Ele completează un corp tot mai consistent de dovezi care leagă microplasticele de efecte negative asupra sănătății.
Limitele studiului și riscul de contaminare
Studiul este însă mic ca dimensiune și are caracter observațional, ceea ce înseamnă că nu poate dovedi că particulele de plastic au cauzat ruptura plăcii sau au provocat infarctul. De asemenea, a surprins un singur moment în timp, fără a urmări pacienții înainte și după evenimentul cardiac. Una dintre cele mai mari provocări în studierea microplasticelor este faptul că plasticul este prezent pretutindeni, inclusiv în catetere, tuburi, seringi, recipiente pentru probe și echipamente de laborator. Aceasta ridică o întrebare esențială: particulele au fost cu adevărat în sângele pacienților sau au fost introduse în timpul procedurii ori al colectării probelor?
Măsuri pentru prevenirea contaminării
Echipa de cercetare a luat mai multe măsuri pentru a preveni contaminarea, potrivit Dr. Barbato. Cercetătorii au testat dacă materialele utilizate în proceduri eliberează particule de plastic, au constatat că nu toți pacienții supuși procedurii aveau particule detectabile și au observat tipuri similare de plastic atât în sângele periferic, cât și în cel coronarian de la aceiași participanți. Aceste verificări le-au oferit cercetătorilor încrederea că microplasticele măsurate erau deja prezente în organism. Totuși, Dr. Leeper apreciază precauțiile luate, dar avertizează că posibilitatea de contaminare nu poate fi exclusă complet: „Microplasticele sunt omniprezente — în aer, apă, alimente și chiar în mediile de laborator — astfel încât distingerea plasticelor cu adevărat prezente în sângele unui pacient față de contaminarea de fond sau procedurală este extrem de dificilă."
Fumatul și poluarea atmosferică, factori asociați
Studiul a analizat și două expuneri de mediu: fumatul de țigări și expunerea pe termen lung la poluarea atmosferică, cunoscută și sub denumirea de PM2.5. Fumatul s-a conturat ca un predictor independent al prezenței detectabile a microplasticelor în sânge, iar expunerea îndelungată la PM2.5 a fost, de asemenea, asociată cu o probabilitate mai mare de detectare a acestora. Aceste constatări sugerează că atât obiceiurile individuale, cât și factorii de mediu pot influența acumularea microplasticelor în organism.
Un punct de plecare pentru cercetări viitoare
Experții sunt de acord că rezultatele acestui studiu trebuie privite ca un punct de plecare pentru cercetări ulterioare, nu ca o dovadă definitivă că microplasticele contribuie direct la producerea infarctului miocardic. Sunt necesare studii mai mari, prospective, care să urmărească pacienții în timp și să controleze mai riguros variabilele de confuzie, pentru a stabili cu certitudine natura acestei relații și amploarea riscului pentru sănătatea cardiovasculară.
