Zahărul consumat în primii ani de viață poate influența riscul de demență la bătrânețe
Un nou studiu publicat pe 29 iulie 2026 în revista Neurology arată că un consum redus de zahăr în perioada prenatală și în primii doi ani de viață este asociat cu un risc mai scăzut de a dezvolta demență la vârsta adultă. Cercetătorii subliniază că studiul nu demonstrează o relație de cauzalitate directă, ci evidențiază o asociere statistică între cantitatea de zahăr consumată timpuriu și riscul de demență.
Cum a fost realizat studiul
Cercetătorii au analizat datele a 64.737 de persoane născute în Regatul Unit înainte și după perioada de raționalizare a zahărului din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Zahărul a fost raționalizat în timpul și după război, devenind disponibil pe scară largă din nou abia în 1953. Participanții au fost împărțiți în trei grupuri: cei care au trăit cu raționalizarea zahărului înainte de naștere și în primul an de viață, cei care au beneficiat de raționalizare înainte de naștere și până la doi ani, și cei născuți după încheierea raționalizării.
Cum au fost urmăriți participanții
Începând cu vârsta medie de 55 de ani, cercetătorii au folosit dosarele medicale ale participanților pentru a identifica diagnosticele de demență pe o perioadă de până la 15 ani. Dintre cei 15.025 de participanți care au trăit raționalizarea înainte de naștere și în primul an de viață, 388 au dezvoltat demență. Dintre cei 15.256 care au beneficiat de raționalizare până la vârsta de doi ani, 456 au primit acest diagnostic. În schimb, dintre cei 23.774 de participanți născuți după raționalizare, 504 au dezvoltat demență.
Rezultatele principale: risc redus și debut întârziat
După ajustarea datelor în funcție de vârstă, sex și factori de sănătate precum hipertensiunea arterială și diabetul, cercetătorii au constatat că persoanele care au trăit cu raționalizarea zahărului înainte de naștere și până la vârsta de un an au prezentat un risc cu 21% mai scăzut de a dezvolta demență, comparativ cu cei născuți după raționalizare. Cei care au beneficiat de raționalizare până la doi ani au avut un risc cu 23% mai mic. De asemenea, în cazul celor cu un consum redus de zahăr în primele etape ale vieții, instalarea demenței a fost întârziată în medie cu 2,6 ani.
Efecte observabile la nivelul creierului
Un subgrup mai mic de participanți a beneficiat și de examinări prin imagistică cerebrală. Persoanele cu un aport redus de zahăr în primii ani de viață au prezentat un volum mai mare de substanță cenușie și niveluri mai scăzute de hiperintensități ale substanței albe, un marker al deteriorării țesutului cerebral. Aceste diferențe structurale sugerează că nutriția timpurie poate lăsa urme măsurabile în anatomia creierului.
Ce spun autorii studiului
„Rezultatele noastre sugerează că limitarea zahărului în cele mai timpurii etape ale vieții poate aduce beneficii de durată pentru sănătatea creierului", a declarat autoarea studiului, Jiazhen Zheng, Ph.D., de la Universitatea de Știință și Tehnologie din Hong Kong, din Guangzhou, China. „Aceste rezultate subliniază importanța potențială a nutriției din primii ani de viață în reducerea riscului de demență cu zeci de ani mai târziu." Cercetătoarea a adăugat că limitarea zaharurilor adăugate în timpul sarcinii și al perioadei de sugar ar putea reprezenta un pas benefic, dar că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a ghida strategiile de sănătate publică.
Limitele cercetării
Studiul are o limitare importantă: este de natură observațională și se bazează pe evenimente care s-au produs în trecut, fără a urmări participanții prospectiv. Prin urmare, nu poate stabili o relație de cauză-efect certă între consumul redus de zahăr și prevenirea demenței. Sunt necesare studii suplimentare pentru a înțelege mecanismele prin care expunerile din prima copilărie influențează riscul de demență.
Sursa: https://medicalxpress.com/news/2026-07-limiting-sugar-early-life-dementia.html
