Alegerea variantei dietetice a unei băuturi răcoritoare favorite înseamnă, de multe ori, consumul de îndulcitori non-nutritivi. Acești aditivi oferă dulceață fără caloriile din zahăr. Totuși, unele organizații de sănătate au început să ridice întrebări despre posibilele efecte pe termen lung ale acestora, inclusiv dacă pot perturba metabolismul energetic și pot contribui, în cele din urmă, la un risc mai mare de diabet sau boli cardiovasculare.
Ce a descoperit un nou studiu pe șoareci
O nouă cercetare realizată pe șoareci adaugă argumente acestor îngrijorări. Studiul sugerează că sucroza și stevia, doi îndulcitori larg utilizați, pot modifica microbiomul intestinal și activitatea genică în moduri care pot afecta sănătatea metabolică. Unele dintre aceste schimbări biologice au fost observate și la generațiile ulterioare.
„Am găsit intrigant faptul că, în ciuda consumului tot mai mare al acestor aditivi, prevalența obezității și a tulburărilor metabolice, cum ar fi rezistența la insulină, nu a scăzut", a declarat dr. Francisca Concha Celume de la Universidad de Chile, autoarea principală a articolului publicat în Frontiers in Nutrition. „Acest lucru nu înseamnă că îndulcitorii sunt responsabili pentru aceste tendințe, dar ridică întrebarea dacă influențează metabolismul în moduri pe care nu le înțelegem pe deplin."
Designul studiului: sucralosă și stevia testate pe mai multe generații
Cercetătorii au împărțit 47 de șoareci masculi și femele în trei grupuri. Un grup a primit apă simplă, în timp ce celelalte două au primit apă cu sucralosă sau stevia. Dozele au fost calculate să semene cu cantitățile pe care o persoană le-ar putea consuma în mod rezonabil ca parte a unei diete normale.
Șoarecii au fost înmulțiți pentru două generații succesive. Spre deosebire de animalele din generația inițială, ambele generații ulterioare au primit doar apă simplă. Modelele animale permit controlul riguros al condițiilor de mediu și izolarea efectului unui factor specific, cum ar fi un compus alimentar, urmărind totodată mai multe generații într-un timp relativ scurt.
Ce au urmărit cercetătorii: glicemie, bacterii intestinale și activitate genică
Cercetătorii au testat fiecare generație pentru toleranța orală la glucoză, o măsură utilizată pentru a evalua eficiența cu care organismul procesează glucoza și pentru a identifica semne de rezistență la insulină, un semnal de avertizare important pentru diabet. Au colectat, de asemenea, probe fecale pentru a examina modificările microbiomului intestinal și pentru a măsura concentrațiile de acizi grași cu lanț scurt. Acești compuși sunt produși de bacteriile intestinale și pot influența procesele biologice legate de reglarea genică. Modificările nivelurilor lor ar putea indica efecte epigenetice transmisibile de la părinți la urmași.
Oamenii de știință consideră că îndulcitorii pot altera producția de acizi grași cu lanț scurt prin perturbarea funcției normale a microbiomului intestinal, ceea ce ar putea influența ulterior expresia genică. Echipa a măsurat și activitatea a cinci gene din ficat și intestine, implicate în inflamație, integritatea barierei intestinale și metabolism. Prin examinarea acestora, cercetătorii au dorit să identifice posibile modificări epigenetice legate de funcția intestinală, inflamație și sănătatea metabolică.
Sucrosa și stevia au produs efecte diferite, cu variații între generații
Cei doi îndulcitori nu au afectat șoarecii în același mod, iar efectele lor s-au schimbat între generații. Printre descendenții din prima generație, semne de toleranță alterată la glucoză au apărut doar la masculii proveniți din șoarecii care consumaseră sucralosă. Până la a doua generație, cercetătorii au găsit glicemie à jeun crescută la descendenții masculi ai grupului cu sucralosă și la descendentele femele ale grupului cu stevia, sugerând că efectele metabolice ale acestor substanțe se pot transmite transgenerațional și pot varia în funcție de sex.
Sursa: https://www.sciencedaily.com/releases/2026/08/260830000019.htm
