Bebelușii expuși la virusul Zika în timpul sarcinii pot prezenta probleme de dezvoltare ascunse, chiar dacă par sănătoși la naștere. Un studiu recent realizat la Universitatea din Wisconsin-Madison subliniază necesitatea unor evaluări mai riguroase ale dezvoltării în primul an de viață al copilului.
Ce știm despre virusul Zika și efectele sale
Virusul Zika este cunoscut pentru că poate provoca malformații congenitale grave, precum leziuni cerebrale și microcefalie, o afecțiune în care capul și creierul sunt mult mai mici decât normal. Totuși, nu se înțelege pe deplin de ce 30% dintre bebelușii născuți fără simptome fizice vizibile dezvoltă ulterior probleme, inclusiv pierderea vederii și a auzului.
Cum a fost realizat studiul
Pentru a înțelege mai bine ce se întâmplă cu nou-născuții afectați de infecția cu Zika, profesoara Karla Ausderau, specialist în terapie ocupațională la UW-Madison, împreună cu alți cercetători, au studiat maimuțe rhesus gestante la Centrul Național de Cercetare a Primatelor din Wisconsin. Animalele au fost expuse la virusul Zika sau la un placebo la începutul sarcinii. Puii rezultați au fost urmăriți timp de un an prin teste comportamentale, evaluări ale vederii și auzului, precum și observații sociale. Rezultatele au fost publicate în revista Nature Communications.
Probleme de vedere și auz, chiar fără simptome vizibile
Deși ochii puilor de maimuță păreau structural normali, cercetătorii au descoperit perturbări în modul în care ochii comunicau cu creierul, o problemă cunoscută sub numele de disfuncție vizuală corticală. Acest tip de deficiență vizuală apare și la copiii care au dificultăți de vedere în ciuda faptului că au ochi sănătoși din punct de vedere structural. Întârzierile vizuale timpurii au apărut la maimuțe încă de la vârsta de 3 luni, însă s-au rezolvat până la 12 luni. Cercetătorii avertizează totuși că aceste perturbări timpurii pot semnala efecte mai largi ale expunerii prenatale. De asemenea, pierderea auzului a apărut mai frecvent la puii expuși la Zika față de cei neexpuși, deși diferența nu a fost statistic semnificativă.
Comportament social alterat
Comportamentul social a oferit informații importante suplimentare. Puii expuși la Zika au petrecut mai mult timp agățați de mamele lor decât era de așteptat la acea vârstă și au câștigat mai mult în greutate față de grupul de control, din cauza accesului crescut la alăptare. La maimuțele rhesus, contactul strâns cu mama scade în mod normal pe măsură ce puii devin mai independenți. Cercetătorii consideră că această atașare prelungită poate reflecta dificultăți în procesarea senzorială, reglarea emoțională și evaluarea amenințărilor, abilități esențiale pentru o dezvoltare socială sănătoasă.
Puii expuși la Zika au manifestat și o inhibiție mai scăzută, apropiindu-se de obiecte și situații noi mai rapid decât era de așteptat. Acest comportament poate semnala anxietate timpurie, întârzieri în învățarea emoțională sau dificultăți în interpretarea informațiilor senzoriale din mediul înconjurător.
Biomarkerii materni nu pot prezice riscul la copil
Studiul a constatat că nivelurile virale ale mamei, infecția placentară și răspunsurile de anticorpi nu au prezis care dintre pui vor experimenta diferențe de dezvoltare. Aceasta sugerează că biomarkerii materni comuni sunt indicatori slabi ai riscului pe termen lung al copilului. „Nu am putut prezice aceste rezultate pe baza caracteristicilor infecției mamei, ceea ce reprezintă o problemă atunci când încercăm să identificăm care bebeluși au nevoie de urmărire mai atentă", explică Emma Mohr, profesor de pediatrie la UW-Madison și coautoare a studiului.
Mesajul clar al cercetătorilor
Concluziile studiului transmit un mesaj neechivoc: expunerea prenatală la Zika, în sine, poate influența dezvoltarea timpurie, chiar și în absența malformațiilor vizibile la naștere. „Copiii cu expunere prenatală la Zika au nevoie de urmărire neurodezvoltativă pe termen lung, nu doar de un certificat de sănătate la naștere. Diferențele subtile pe care le detectăm nu ar fi identificate la o consultație de rutină, dar sunt tipul de lucruri care pot modela învățarea, comportamentul și dezvoltarea socială pe măsură ce copiii cresc", afirmă Emma Mohr.
Sursa: https://medicalxpress.com/news/2026-06-prenatal-zika-exposure-trigger-vision.html
