Utilizarea inhibitorilor SGLT2 a fost asociată cu o incidență mai scăzută a demenței și cu mai puține internări psihiatrice la adulții în vârstă care suferă de tulburări de dispoziție sau psihotice, potrivit unui studiu de tip „target trial emulation" publicat în JAMA Network Open.
Rezultatele principale ale studiului
Într-o analiză de tip „intention-to-treat", pacienții cu tulburare depresivă majoră, tulburare bipolară sau tulburare din spectrul schizofreniei care au utilizat inhibitori SGLT2 au prezentat o probabilitate mai mică de a dezvolta demență de orice cauză (OR 0,61; IC 95% 0,52-0,73) și au avut mai puține vizite la urgențele psihiatrice (OR 0,80; IC 95% 0,66-0,97) comparativ cu pacienții similari care nu au utilizat aceste medicamente. Studiul a fost coordonat de Jaime Ramos-Cejudo, PhD, de la New York University Grossman School of Medicine.
Într-o analiză per-protocol, utilizarea inhibitorilor SGLT2 a fost asociată cu șanse mai mici de demență de orice cauză (OR 0,54; IC 95% 0,40-0,73) și de spitalizări psihiatrice (OR 0,56; IC 95% 0,31-1,00), fără însă a atinge semnificație statistică pentru vizitele la urgențele psihiatrice (OR 0,74; IC 95% 0,53-1,05).
De ce sunt relevanți inhibitorii SGLT2 în neurologie și psihiatrie?
Rezultatele susțin o direcție emergentă de cercetare care sugerează că sănătatea metabolică și cea cerebrală sunt strâns interconectate. „Deși inhibitorii SGLT2 au fost dezvoltați inițial pentru tratamentul diabetului, dovezile acumulate indică faptul că aceștia pot influența și căile biologice implicate în neurodegenerare, inclusiv metabolismul energetic cerebral, funcția mitocondrială și inflamația", a declarat Ramos-Cejudo.
Studii anterioare au analizat relațiile dintre riscul de demență și medicamente pentru diabet, printre care agoniștii receptorilor GLP-1 și inhibitorii SGLT2. Agoniștii GLP-1 au fost investigați extensiv în afecțiunile neurologice și psihiatrice, însă inhibitorii SGLT2 sunt comparativ mai puțin studiați în acest context.
O populație ignorată în cercetarea demenței
Unul dintre aspectele de noutate ale studiului constă în populația analizată. „Persoanele care trăiesc cu afecțiuni precum depresia majoră, tulburarea bipolară și schizofrenia prezintă un risc substanțial crescut de demență, însă sunt adesea subreprezentate în cercetarea privind prevenirea demenței", a subliniat Ramos-Cejudo. Această populație vulnerabilă a fost plasată în centrul analizei, ceea ce conferă studiului o relevanță clinică aparte.
Metodologia studiului
Cercetătorii au utilizat un cadru de emulare a unui trial clinic, bazat pe datele sistemului de sănătate al Departamentului Afacerilor Veteranilor din SUA, acoperind perioada 2016-2024. Au fost incluși adulți cu vârsta de 65 de ani și peste, diagnosticați cu tulburare depresivă majoră, tulburare bipolară sau tulburare din spectrul schizofreniei. Au fost excluși cei cu diagnostic de demență, tulburare de personalitate sau cu expunere anterioară la inhibitori SGLT2.
Au fost identificate 112.725 de persoane care au îndeplinit criteriile de includere pentru trialul privind demența de orice cauză. Vârsta mediană a fost de 74,1 ani; 92,8% erau bărbați, 49,3% aveau obezitate, iar 6,8% aveau expunere la inhibitori SGLT2. Majoritatea participanților (86,9%) aveau tulburare depresivă majoră. Pe parcursul unei perioade mediane de urmărire de 3,3 ani, 4,1% dintre participanți au dezvoltat demență.
Mecanismul posibil: cetogeneza
„Inhibitorii SGLT2 sunt unici printre medicamentele antidiabetice prin faptul că induc cetogeneza", a explicat Ramos-Cejudo. Dietele cetogene au fost recent asociate cu ameliorarea simptomelor la persoanele cu tulburări psihiatrice în unele trialuri clinice preliminare, iar studiul de față susține posibilitatea că inhibitorii SGLT2 oferă un mijloc farmacologic de a obține beneficii similare.
Limitele studiului
În ciuda ajustărilor efectuate și a designului de emulare a unui trial clinic, autorii recunosc că pot persista confunderi reziduale legate de severitatea bolii psihiatrice, funcția cognitivă de bază și indicațiile pentru diabet. De asemenea, codurile de prescripție și codurile ICD au o precizie limitată, iar populația predominant masculină din acest studiu limitează generalizabilitatea rezultatelor la femei și la alte grupuri demografice.
Sursa: https://www.medpagetoday.com/neurology/dementia/121997
