Cercetătorii analizează mai atent modul în care diferitele tipuri de grăsimi din alimentație pot influența riscul de diabet de tip 2, o boală care afectează milioane de oameni la nivel mondial și este asociată cu complicații grave și deces prematur. O nouă recenzie publicată în Trends in Endocrinology & Metabolism (Cell Press) explorează efectele contrastante ale două acizi grași majori prezenți în dietă: acidul palmitic și acidul oleic.
Grăsimile saturate versus grăsimile mononesaturate
Studiul a fost coordonat de echipe din cadrul CIBER pentru Diabet și Boli Metabolice Asociate (CIBERDEM) de la Universitatea din Barcelona. „Acidul palmitic, un acid gras saturat prezent pe scară largă în alimente, este asociat cu afectarea sensibilității la insulină, în timp ce acidul oleic, abundent în uleiul de măsline, poate avea un efect protector împotriva acestor tulburări metabolice", afirmă profesorul Manuel Vázquez-Carrera, de la Facultatea de Farmacie și Științe Alimentare a Universității din Barcelona.
Potrivit lui Vázquez-Carrera, concluziile sugerează că tipul de grăsime consumat poate fi mai important decât cantitatea totală. „Această recenzie subliniază rolul semnificativ al calității grăsimilor din dietă, mai degrabă decât al cantității totale consumate", precizează profesorul.
Ce face acidul palmitic în organism
Cercetătorii au examinat dovezile care arată că acidul palmitic poate declanșa mai multe procese biologice legate de boala metabolică. „La nivel molecular, acidul palmitic promovează acumularea de lipide bioactive potențial toxice, favorizează inflamația cronică de grad scăzut și contribuie la disfuncția organitelor celulare, cum ar fi reticulul endoplasmatic și mitocondriile", explică Xavier Palomer, primul autor al articolului. Aceste modificări celulare sunt strâns legate de afectarea acțiunii insulinei și de progresia bolii metabolice.
Efectele protective ale acidului oleic
Tabloul este complet diferit în cazul acidului oleic, o grăsime mononesaturată prezentă în cantități mari în uleiul de măsline. Potrivit recenziei, acidul oleic încurajează organismul să stocheze grăsimile în forme mai puțin perturbatoare din punct de vedere metabolic și cu efecte minime asupra funcției celulare normale. De asemenea, ajută la menținerea unei semnalizări sănătoase a insulinei în țesuturile metabolice importante, inclusiv ficat, mușchi și țesut adipos.
Cercetătorii susțin că acidul oleic poate contrabalansa multe dintre efectele nocive asociate acidului palmitic. Aceasta ar putea explica de ce tiparele alimentare bogate în grăsimi mononesaturate, inclusiv dieta mediteraneană, sunt asociate constant cu un risc mai scăzut de diabet de tip 2 și alte tulburări metabolice.
Necesitatea unor strategii nutriționale mai precise
Autorii subliniază că sunt necesare cercetări mai țintite pentru a înțelege mai bine diferențele observate în studiile populaționale. „Este important să se ia în considerare variabile precum sursa acizilor grași, contextul lor alimentar, interacțiunile cu alți nutrienți și diferitele metode de procesare a alimentelor", atrage atenția Manuel Vázquez-Carrera. La studiu au contribuit, de asemenea, Ricardo Rodríguez-Calvo de la Institutul de Cercetare în Sănătate Pere Virgili, Marta Tajes de la Institutul de Cercetare Biomedicală Bellvitge și Walter Wahli de la Universitatea din Lausanne, Elveția.
Sursa: https://www.sciencedaily.com/releases/2026/06/260621060318.htm
