Un studiu major schimbă perspectiva asupra tratamentului fibrilației atriale la risc intermediar
Un studiu clinic randomizat de amploare sugerează că anticoagulantele orale moderne pot reduce semnificativ evenimentele cardiovasculare grave la persoanele cu fibrilație atrială care prezintă un risc intermediar de accident vascular cerebral. Rezultatele provin din studiul SINGLE-AF, prezentat în cadrul unei sesiuni de tip Hot Line la ESC Congress 2026 și publicate simultan în New England Journal of Medicine.
O zonă gri în ghidurile de tratament
Fibrilația atrială (FA) este una dintre cele mai frecvente tulburări de ritm cardiac și poate crește riscul formării de cheaguri de sânge și al accidentului vascular cerebral. Ghidurile ESC recomandă ferm anticoagulantele orale pentru pacienții cu FA considerați la risc ridicat de AVC. În schimb, pentru cei cu risc intermediar, recomandarea este mai puțin clară, tratamentul anticoagulant fiind menționat doar ca o opțiune care „ar trebui luată în considerare". Această incertitudine persistă din cauza rezultatelor contradictorii obținute în studiile observaționale anterioare, în special în ceea ce privește anticoagulantele mai vechi de tip antagoniști ai vitaminei K.
Cum a fost conceput studiul SINGLE-AF
Studiul SINGLE-AF a fost un studiu deschis desfășurat în 18 centre medicale din Coreea de Sud. Cercetătorii au înrolat 1.803 pacienți cu fibrilație atrială considerați la risc intermediar de AVC, definit printr-un scor CHA₂DS₂-VASc de 1 la bărbați sau 2 la femei. Participanții au fost randomizați în mod egal în două grupuri: unul a primit tratament cu anticoagulante orale directe (DOACs), fie apixaban 5 mg de două ori pe zi, fie rivaroxaban 20 mg o dată pe zi, iar celălalt grup nu a primit niciun tratament anticoagulant.
Rezultate: reducere de 69% a evenimentelor grave
După 24 de luni de urmărire, cercetătorii au constatat o reducere de 69% a endpoint-ului primar al studiului în rândul pacienților tratați cu DOACs față de cei fără anticoagulare. Endpoint-ul primar a combinat: accident vascular cerebral, embolism sistemic, sângerare majoră și deces cardiovascular. Evenimente grave au apărut la 0,5% dintre pacienții care primeau DOACs, față de 1,5% dintre cei fără anticoagulant (raport de hazard 0,31; interval de încredere 95%: 0,10–0,94; p=0,028).
Accidentele vasculare ischemice, principalul factor al diferenței
Diferența dintre cele două grupuri a fost determinată în mare parte de reducerea numărului de accidente vasculare cerebrale ischemice. AVC ischemic a apărut la 0,1% dintre pacienții care luau DOACs, față de 1,1% dintre cei care nu primeau anticoagulante, o diferență semnificativă clinic. Aceste date vin să confirme că medicamentele moderne de subțiere a sângelui oferă o protecție reală inclusiv în cazul pacienților cu risc considerat până acum „la limită".
Fără creșterea riscului de sângerare majoră
Un aspect esențial al studiului este că tratamentul cu DOACs nu a fost asociat cu un risc crescut de sângerare majoră. Sângerările majore au apărut la 0,3% dintre pacienții care primeau DOAC și la 0,5% dintre cei fără anticoagulant, practic fără diferență semnificativă între grupuri. Acest profil de siguranță favorabil reprezintă un argument suplimentar în favoarea utilizării acestor medicamente la pacienții cu risc intermediar.
Implicații pentru viitoarele ghiduri de practică
Investigatorul principal al studiului, Prof. Boyoung Joung de la Universitatea Yonsei din Seoul, a declarat: „Avem acum dovezi dintr-un studiu randomizat că pacienții cu FA la risc intermediar de AVC beneficiază de terapia cu DOAC, fără o creștere a sângerărilor majore. Datele din studiul SINGLE-AF pot fi utilizate pentru a informa viitoarele recomandări din ghiduri și politicile de rambursare." Rezultatele furnizează, pentru prima dată, dovezi randomizate care susțin utilizarea anticoagulantelor moderne într-un grup de pacienți pentru care beneficiile tratamentului au fost până acum incerte.
Sursa: https://www.sciencedaily.com/releases/2026/09/260925005439.htm
