Ozempic și misterul poftelor: cum acționează aceste medicamente asupra creierului
Pentru mulți oameni, simpla gândire la un burger gustos sau la o halbă rece de bere declanșează o imagine mentală vie și îi determină să acționeze. Această legătură dintre gândire și comportament are un rol clar: ne motivează să obținem lucrurile necesare vieții. Însă, pentru unii, acest mecanism poate funcționa defectuos. Preocuparea obsesivă față de stimuli recompensatori poate duce la tulburări de consum excesiv, inclusiv supraalimentare până la obezitate și abuz de alcool.
Legătura dintre imaginație, poftă și dependență
Studiile datând din anii 1970 au stabilit o legătură între imaginile mentale vii și abuzul de droguri. Înțelegerea conexiunii dintre poftă și consum este esențială pentru a înțelege dependența, un subiect care a scăpat neuroștiinței timp de decenii. Introducerea unei noi clase de medicamente pentru scăderea în greutate ar putea oferi tocmai instrumentul necesar pentru a descifra acest mecanism.
Ce sunt GLP-1 agoniștii și cum funcționează
Medicamentele din această nouă clasă, printre care Ozempic și Wegovy, mimează hormonul GLP-1 pentru a stimula eliberarea de insulină, a încetini digestia și a crește senzația de sațietate. Cunoscuți sub numele de agoniști GLP-1, aceștia au fost inițial utilizați pentru tratarea diabetului de tip 2, deoarece ajută la controlul glicemiei. Ca efect secundar, pacienții care foloseau aceste medicamente au slăbit semnificativ, în unele cazuri, aproape la fel de mult ca în urma chirurgiei bariatrice.
Reducerea consumului de alcool și alte substanțe
Există însă un alt efect, mai puțin mediatizat. Studiile pe oameni arată că agoniștii GLP-1 reduc consumul de alcool. Studiile preclinice pe animale sugerează că aceste medicamente diminuează și consumul de cocaină, amfetamine, opiacee și nicotină. Aceste descoperiri schimbă modul în care înțelegem sistemul de recompensă al creierului și deschid noi opțiuni terapeutice pentru obezitate, dependența de alcool și consumul altor substanțe adictive.
Circuitul dopaminic al creierului
Oamenii de știință au o înțelegere rezonabilă a „circuitului de recompensă" al creierului, asociat cu regiunile care produc neurotransmițătorul dopamină. Aceste zone cerebrale, aria tegmentală ventrală (VTA) și nucleul accumbens (NAc), au fost studiate intens în cercetarea recompensei timp de decenii și reprezintă candidații evidenți pentru a explica mecanismul de acțiune al GLP-1 în creier. Cu toate acestea, aceste regiuni nu prezintă o densitate semnificativă de receptori pentru GLP-1, ceea ce face puțin probabilă implicarea lor directă.
Septul lateral – o regiune neglijată, acum în centrul atenției
Pentru a înțelege efectul anti-consum al medicamentelor GLP-1, cercetătorii trebuie să ia în considerare alte regiuni cerebrale. Un pas „în amonte" față de zonele producătoare de dopamină conduce la o structură numită septul lateral implicată istoric în reglarea emoțiilor. Încă din 1953, cercetătorii americani de pionierat Joseph Brady și Walle Nauta au introdus termenul „septal rage" (furia septală), după ce au observat că animalele cu leziuni în septul lateral manifestau agresivitate crescută, în timp ce stimularea directă a acestei regiuni reducea agresivitatea. Cercetările mult mai recente au plasat septul lateral în centrul unei rețele complexe de conectivitate neuronală, recadrând complet modul în care înțelegem funcția sa în comportamentul uman.
Sursa: https://www.sciencedaily.com/releases/2026/08/260811011138.htm
