Ce este osteopenia și de ce afectează atât de mulți adulți
Aproximativ 40% dintre adulții din întreaga lume suferă de osteopenie, o afecțiune caracterizată prin scăderea densității minerale osoase. Condiția este deosebit de frecventă la femeile aflate la menopauză și la persoanele în vârstă. În Marea Britanie, se estimează că peste 500.000 de fracturi au loc anual din cauza densității osoase scăzute. Cu toate acestea, osteopenia rămâne o problemă de sănătate publică adesea ignorată, tocmai pentru că nu provoacă simptome vizibile și se dezvoltă lent, fără să dea semne de alarmă. Multe persoane află că suferă de această afecțiune abia după o fractură sau în urma unui test de densitate osoasă.
Cum funcționează osul și de ce apare pierderea de masă osoasă
Osul este un țesut viu, aflat în continuă reînnoire printr-un proces numit remodelare osoasă. În cadrul acestui proces, osul vechi este descompus (resorbție) și înlocuit cu os nou (formare). În perioada tinereții, cele două procese sunt echilibrate, iar masa osoasă atinge vârful în jurul vârstei de 25-30 de ani. După această perioadă, pierderea osoasă începe să depășească treptat formarea de os nou, ducând în timp la reducerea densității osoase.
Factori de risc: de la vârstă și menopauză la stil de viață
Îmbătrânirea reprezintă principalul factor de risc pentru pierderea osoasă, însă mai mulți factori pot accelera acest proces. Modificările hormonale, în special scăderea estrogenului după menopauză, joacă un rol esențial: estrogenul protejează oasele prin încetinirea procesului natural de resorbție. Aproximativ una din două femei cu vârsta peste 50 de ani va suferi o fractură de fragilitate. De asemenea, stilul de viață contează semnificativ: fumatul, consumul excesiv de alcool și sedentarismul contribuie la slăbirea oaselor. Dieta este la fel de importantă: aportul insuficient de calciu și nivelul scăzut de vitamina D limitează capacitatea organismului de a menține oase puternice. Anumite medicamente, în special corticosteroizii folosiți pe termen lung, precum și afecțiuni care perturbă absorbția nutrienților (cum ar fi boala Crohn sau boala celiacă) pot crește și ele riscul.
Cum se diagnostichează osteopenia
Detectarea precoce a osteopeniei este esențială pentru a preveni progresia spre osteoporoză, unde pierderea osoasă este mai avansată și riscul de fracturi este semnificativ mai mare. Densitatea minerală osoasă se măsoară cel mai frecvent prin scanarea DXA (absorptiometrie cu raze X cu energie duală), o investigație de tip radiografic cu doză redusă de radiații. Rezultatele sunt exprimate printr-un scor T, care compară densitatea osoasă a pacientului cu cea a unui adult tânăr sănătos. Un scor T cuprins între –1,0 și –2,5 indică osteopenie, în timp ce un scor sub –2,5 corespunde diagnosticului de osteoporoză.
Rolul exercițiului fizic în menținerea sănătății osoase
Managementul osteopeniei se concentrează pe încetinirea sau prevenirea pierderii osoase și pe reducerea riscului de fracturi. Exercițiile cu impact asupra scheletului — cum ar fi mersul pe jos, dansul sau joggingul — stimulează formarea osoasă prin solicitarea mecanică a oaselor. Antrenamentul de rezistență poate consolida suplimentar atât oasele, cât și mușchii. Studiile arată că activitatea fizică regulată este asociată cu o densitate minerală osoasă îmbunătățită. Exercițiile de echilibru, precum Tai Chi, reduc totodată riscul de căderi care ar putea duce la fracturi.
Alimentație și suplimente recomandate
Un aport suficient de calciu susține structura osoasă, iar vitamina D ajută organismul să absoarbă calciul eficient. Sursele alimentare comune includ produsele lactate, legumele cu frunze verzi și produsele fortifiate. Acolo unde alimentația nu acoperă necesarul, se pot recomanda suplimente. În Marea Britanie, deficiența de vitamina D este relativ frecventă, motiv pentru care suplimentarea este adesea recomandată de medici.
Când este necesar tratamentul medicamentos
Nu toți pacienții cu osteopenie au nevoie de tratament farmacologic. Medicii utilizează adesea instrumente de evaluare a riscului de fractură pentru a estima probabilitatea apariției unei fracturi în următorii zece ani, luând în calcul vârsta, densitatea minerală osoasă, utilizarea de corticosteroizi și alți factori de risc. În funcție de rezultat, tratamentul poate include exclusiv modificări ale stilului de viață și suport nutrițional sau, în cazurile cu risc crescut, poate fi completat cu medicamente prescrise de specialist.
Sursa: https://www.sciencedaily.com/releases/2026/06/260624025511.htm
