De ce mersul pe jos devine mai obositor odată cu înaintarea în vârstă
O nouă cercetare australiană explică de ce mersul pe jos devine mai lent și mai obositor pe măsură ce îmbătrânim. Concluzia principală este că organismul renunță treptat la o parte din eficiența mișcării în favoarea menținerii stabilității și echilibrului. Studiul a fost condus de cercetători de la Flinders University și University of Canberra.
Strategia „siguranța pe primul loc" în mers
Cercetătorii au descoperit că îmbătrânirea este asociată cu o strategie de mers axată pe stabilitate, nu pe viteză sau eficiență energetică. Această abordare ajută la menținerea echilibrului, dar explică totodată de ce adulții în vârstă obosesc mai repede și prezintă un risc mai mare de căderi. Studiul a analizat date de mișcare de la 107 adulți sănătoși cu vârste cuprinse între 26 și 86 de ani, identificând diferențe mici, dar semnificative, legate de vârstă, în modul în care glezna și mușchii din jur gestionează fiecare pas.
Rolul gleznei în mers
Autorul principal al studiului, Dr. Cody Lindsay, expert în tehnologia sportului și exercițiului fizic la Flinders Caring Futures Institute, subliniază că glezna este esențială atât pentru menținerea echilibrului, cât și pentru propulsarea corpului înainte. „Pe măsură ce îmbătrânim, organismul începe să favorizeze stabilitatea în detrimentul eficienței", spune Dr. Lindsay. „Acest lucru ne ajută să rămânem în picioare, dar face și mersul mai solicitant."
Co-contracția musculară – ce este și ce implică
Cercetătorii au descoperit că adulții în vârstă activează mai frecvent mușchii opuși din jurul gleznei în același timp, un fenomen cunoscut sub numele de co-contracție. Acest mecanism rigidizează articulația gleznei și poate îmbunătăți stabilitatea în momentul în care piciorul atinge solul. Cu toate acestea, Dr. Lindsay avertizează că există un cost semnificativ: „Rigidizarea articulației face mersul mai sigur, dar înseamnă și că mușchii lucrează mai mult fără a genera la fel de multă mișcare înainte."
Pași mai scurți, viteză mai mică, oboseală mai rapidă
Participanții mai în vârstă au generat, de asemenea, mai puțină forță de împingere la fiecare pas. Ca urmare, pașii lor au fost mai scurți, iar viteza de mers mai redusă. Co-autorul Profesor asociat Maarten Immink, coordonatorul programului Active Lives Research din cadrul Caring Futures Institute, explică faptul că descoperirile indică o schimbare mai amplă în modul în care organismul gestionează mișcarea odată cu vârsta: „Sistemul nervos adoptă o abordare de tip «siguranța pe primul loc», compensând modificările legate de vârstă prin favorizarea stabilității în detrimentul performanței."
Impact asupra independenței și riscul de căderi
Potrivit cercetătorilor, aceste modificări pot crește oboseala și pot face mai dificilă parcurgerea unor distanțe mai lungi, reducând totodată capacitatea de a recupera echilibrul după împiedicări sau alunecări, un factor cheie în căderile la vârstnici. „Chiar și schimbările graduale pot afecta încrederea și independența", spune Prof. asociat Immink. „Oamenii pot observa că obosesc mai repede sau se simt mai puțin stabili, mai ales pe teren accidentat." Descoperirile sugerează și posibile direcții de intervenție pentru a ajuta persoanele să-și mențină mobilitatea pe măsură ce îmbătrânesc.
Sursa: https://www.sciencedaily.com/releases/2026/08/260815065014.htm
