Pe măsură ce înaintăm în vârstă, mulți oameni observă o schimbare familiară: talia se lărgește treptat, chiar și atunci când greutatea corporală totală nu se modifică dramatic. Această acumulare de grăsime abdominală reprezintă mai mult decât o problemă estetică. Grăsimea în exces de la nivel abdominal a fost asociată cu un metabolism mai lent, îmbătrânire accelerată, diabet de tip 2, boli cardiovasculare și alte afecțiuni cronice.
Descoperirea de la City of Hope
Cercetătorii de la City of Hope au identificat ceea ce ar putea fi un factor biologic cheie al acumulării abdominale de grăsime odată cu vârsta. Rezultatele lor, publicate în revista Science, indică un tip nou de celulă stem care apare în procesul de îmbătrânire și poate contribui la producția de noi celule adipoase. Descoperirea ar putea deschide calea unor strategii noi pentru reducerea grăsimii abdominale și promovarea unei îmbătrâniri mai sănătoase.
„Oamenii pierd adesea masă musculară și câștigă grăsime corporală pe măsură ce îmbătrânesc, chiar și atunci când greutatea corpului rămâne aceeași", a declarat Qiong (Annabel) Wang, Ph.D., co-autor corespondent al studiului și profesor asociat de endocrinologie moleculară și celulară la Institutul de Cercetare a Diabetului și Metabolismului Arthur Riggs din cadrul City of Hope. „Am descoperit că îmbătrânirea declanșează apariția unui nou tip de celulă stem adultă și stimulează producția masivă de noi celule adipoase, în special în zona abdominală."
Țesutul adipos alb, principalul depozit de grăsime
Echipa de cercetare a colaborat cu oameni de știință de la UCLA și a realizat o serie de experimente pe șoareci, susținute ulterior de studii pe celule umane. Investigația s-a concentrat asupra țesutului adipos alb (TAA), principalul țesut de stocare a grăsimii din organism. Acesta este responsabil pentru stocarea energiei în exces și reprezintă un factor major în acumularea kilogramelor în plus și a grăsimii abdominale.
Deși era deja cunoscut că celulele adipoase existente pot deveni mai mari odată cu vârsta, cercetătorii au suspectat că un alt proces contribuie la extinderea taliei: crearea de noi celule adipoase în totalitate. Dacă această ipoteză era corectă, înseamnă că țesutul adipos îmbătrânit poate continua să crească nu doar prin mărirea celulelor existente, ci și prin adăugarea constantă de celule noi.
Experimente cu celule stem din țesutul adipos
Pentru a testa această idee, echipa a studiat celulele progenitoare adipocitare (APC), un tip de celulă stem găsită în țesutul adipos, care servesc drept precursori capabili să se maturizeze în celule adipoase complet dezvoltate. Cercetătorii au transplantat APC-uri de la șoareci tineri și bătrâni într-un grup separat de șoareci tineri. Rezultatele au fost remarcabile: APC-urile prelevate de la animale mai în vârstă au generat un număr mare de noi celule adipoase.
Experimentul invers a produs un rezultat complet diferit. Când APC-urile de la șoareci tineri au fost transplantate în șoareci bătrâni, acestea au generat relativ puține celule adipoase noi. Ce s-a descoperit? capacitatea de a produce agresiv celule adipoase era înscrisă în APC-urile mai vechi și nu depindea de vârsta animalului-gazdă.
Analiza moleculară prin secvențierea ARN unicelular
Pentru a înțelege ce se întâmpla la nivel molecular, cercetătorii au utilizat secvențierea ARN unicelular, o tehnică ce permite oamenilor de știință să examineze activitatea genelor în celule individuale. Analiza a relevat că APC-urile erau relativ inactive la șoarecii tineri. În schimb, la șoarecii de vârstă mijlocie, aceste celule au devenit extrem de active și au început să producă un număr mare de noi celule adipoase, demonstrând că îmbătrânirea activează un mecanism biologic distinct, responsabil de acumularea progresivă a grăsimii abdominale.
Sursa: https://www.sciencedaily.com/releases/2026/06/260624115133.htm
