Un compus experimental promițător, dezvoltat de cercetători de la ETH Zurich, ar putea oferi o nouă modalitate de a încetini progresia bolii Alzheimer. În studiile efectuate pe șoareci, tratamentul a redus pierderea celulelor nervoase, a ajutat animalele să trăiască mai mult și a vizat un proces biologic pe care medicamentele existente pentru Alzheimer nu îl abordează.
Aproape două decenii de cercetare
Compusul, cunoscut de cercetători drept „Compound 10", este rezultatul a aproape două decenii de muncă conduse de Ursula Quitterer, profesor de Farmacologie Moleculară la ETH Zurich. Cercetarea a început acum aproape 20 de ani, când Quitterer a primit probe de țesut cerebral de la un coleg de la Spitalul Universitar Ain Shams din Cairo. Probele fuseseră colectate în timpul unor intervenții chirurgicale pentru tumori și proveneau atât de la persoane cu demență, cât și de la indivizi fără această afecțiune. Acele mostre au contribuit la lansarea unei investigații privind o proteină numită GRK2, care a reprezentat obiectul principal al cercetărilor lui Quitterer de-a lungul anilor.
Ce este GRK2 și cum intervine în Alzheimer
GRK2 joacă un rol important în întregul organism. Ca proteină regulatoare, ajută celulele să răspundă la semnale și să se adapteze la stres. Este activă în mai multe organe, inclusiv în inimă și creier, unde susține funcționarea sănătoasă a celulelor nervoase. Folosind atât țesut cerebral uman, cât și modele pe șoareci ale bolii Alzheimer, echipa de la ETH Zurich a descoperit dovezi că GRK2 ar putea fi un contributor major la demență. Concluziile au fost recent publicate în jurnalul Cell Reports Medicine.
GRK2 există în două forme în interiorul celulelor. O formă funcționează normal, în timp ce cealaltă devine inactivă prin procese celulare. Cercetătorii au descoperit că versiunea inactivă se acumulează în cantități mari în creierele persoanelor cu demență. Tipare similare au fost observate și la șoarecii care dezvoltă simptome asemănătoare Alzheimerului.
Cum blochează GRK2 mitocondriile
Experimente suplimentare au arătat că moleculele inactive de GRK2 se grupează în aglomerări în interiorul celulelor nervoase. Aceste aglomerări se atașează de mitocondrii structurile cunoscute drept „centralele energetice" ale celulelor și le perturbă funcționarea. „Agregatele GRK2 blochează porii mitocondriilor, reducând cantitatea de energie pe care acestea o pot furniza și ducând la o stare de stres în interiorul celulelor", explică Quitterer.
Echipa a descoperit, de asemenea, că GRK2 inactiv pare să crească producția de beta-amiloid, un fragment proteic asociat pe scară largă cu boala Alzheimer. Aceasta creează un ciclu distructiv: beta-amiloidul exercită un stres suplimentar asupra celulelor nervoase, ceea ce duce la formarea și mai multor GRK2 inactiv. Pe măsură ce se acumulează mai mult GRK2 și se formează agregate, procesul bolii continuă să se accelereze.
Rezultatele „Compound 10" în teste
Pentru a întrerupe acest ciclu, cercetătorii au proiectat și testat mai mulți compuși experimentali în culturi celulare și pe șoareci. Dintre aceștia, Compound 10 a livrat cele mai puternice rezultate. Compusul a împiedicat moleculele de GRK2 să formeze agregate nocive, permițând mitocondriilor să funcționeze mai eficient. Ca urmare, depozitele de beta-amiloid au fost reduse, celulele nervoase au rămas mai sănătoase, iar moartea celulară a fost încetinită.
La șoareci, Compound 10 a părut să îmbunătățească și funcția cardiacă și să influențeze modificările legate de îmbătrânire. Cercetătorii au observat că animalele tratate au dezvoltat mai puține fire de păr alb pe măsură ce îmbătrâneau, un semn al unui posibil efect mai larg asupra proceselor de îmbătrânire celulară.
Sursa: https://www.sciencedaily.com/releases/2026/06/260608035959.htm
