Acumularea excesului de grăsime în interiorul mușchilor scheletici a devenit o preocupare importantă pentru sănătatea metabolică. Acest tip de depozitare a grăsimii poate fi favorizat de dietele bogate în grăsimi, de sedentarism și de îmbătrânire. Spre deosebire de grăsimea stocată sub piele, picăturile lipidice care se acumulează în celulele musculare pot interfera cu funcționarea normală a mușchilor și pot îngreuna utilizarea eficientă a glucozei și a acizilor grași. În timp, această flexibilitate metabolică redusă poate contribui la rezistența la insulină și la apariția unor boli legate de stilul de viață.
Rolul PPARδ în metabolismul lipidic muscular
Una dintre căile biologice importante în acest proces implică receptorul PPARδ (peroxisome proliferator-activated receptor δ). Când semnalizarea PPARδ este activă, aceasta promovează oxidarea acizilor grași și ajută la limitarea acumulării de lipide în interiorul celulelor. Cercetătorii au manifestat un interes crescut față de compușii bioactivi de origine alimentară care ar putea influența această cale metabolică, însă mecanismele exacte prin care aceste substanțe afectează PPARδ au rămas neclare până acum.
Un compus din fructe de pădure vizează metabolismul grăsimii musculare
O echipă de cercetători din Japonia, condusă de prof. asociat Takakazu Mitani de la Universitatea Shinshu, a identificat pterostilbenul ca pe un compus alimentar natural capabil să stabilizeze PPARδ și să influențeze metabolismul grăsimilor din celulele musculare. Pterostilbenul este un polifenol natural prezent în afine, struguri și alte fructe de pădure. Cercetările anterioare au legat acest compus de efecte metabolice benefice la nivelul ficatului și al țesutului adipos, însă efectele sale asupra mușchilor scheletici erau mult mai puțin cunoscute. Noile descoperiri au fost publicate în revista Food Bioscience, volumul 83, pe 1 septembrie 2026.
„În prezent nu dispunem de tratamente aprobate care să vizeze specific miostetatoza", declară dr. Mitani. „Acest gol critic ne-a determinat să testăm compuși de origine alimentară ca intervenții dietetice naturale. În cadrul acestui screening, am identificat pterostilbenul și ne-am concentrat investigația pe elucidarea mecanismului său precis de acțiune."
Cum a fost identificat pterostilbenul
Pentru a cerceta potențiale tratamente naturale, echipa a testat o colecție de fitochimicale de origine alimentară pe culturi de celule musculare scheletice de șoarece (C2C12). Cercetătorii au urmărit dacă acești compuși pot reduce acumularea anormală de grăsime în interiorul celulelor fără a interfera cu dezvoltarea normală a mușchilor. Dintre toți compușii testați, pterostilbenul a produs cea mai puternică reducere a acumulării intracelulare de lipide. Important este că celulele musculare tratate au continuat să crească și să se diferențieze în mod normal.
Mecanismul de acțiune: arderea grăsimii stocate
Experimentele ulterioare au arătat că pterostilbenul nu acționează prin împiedicarea acizilor grași să intre în celulele musculare. În schimb, cercetătorii au detectat o eliberare crescută de glicerol în exteriorul celulelor, un semn important că grăsimea stocată este descompusă. Celulele tratate au prezentat, de asemenea, o expresie mai mare a genelor implicate în oxidarea acizilor grași. Împreună, aceste rezultate sugerează că pterostilbenul determină celulele musculare să descompună lipidele stocate și să le proceseze pentru producerea de energie.
Un mecanism molecular neașteptat
Cercetătorii au investigat mecanismul molecular din spatele acestor efecte și au descoperit că pterostilbenul crește semnificativ activitatea PPARδ — dar într-un mod neașteptat. Mulți compuși experimentali proiectați să stimuleze PPARδ funcționează prin legarea directă de receptor și activarea acestuia. Pterostilbenul pare să opereze diferit: în loc să activeze direct PPARδ, compusul crește cantitatea de proteină PPARδ prezentă în interiorul celulelor. Mecanismul prin care realizează acest lucru constă în prevenirea degradării proteinei prin calea ubiquitin-proteazom. Prin încetinirea degradării PPARδ, pterostilbenul permite unei cantități mai mari din această proteină să rămână disponibilă în celulă. Această stabilizare crește activitatea transcripțională a PPARδ și stimulează activitatea genelor implicate în metabolismul lipidic.
Sursa: https://www.sciencedaily.com/releases/2026/09/260903064219.htm
