Poluarea aerului poate agrava artrita reumatoidă și poate crește probabilitatea apariției episoadelor dureroase acute, potrivit unui nou studiu publicat în Annals of the Rheumatic Diseases (ARD), The EULAR Journal, editat de Elsevier. Cea mai puternică legătură a fost identificată în cazul particulelor fine prezente în praf, funingine și fum, cunoscute sub denumirea de PM2.5.
Ce este artrita reumatoidă și de ce contează factorii de mediu
Artrita reumatoidă (AR) este o afecțiune autoimună cronică ce provoacă inflamație și leziuni la nivelul articulațiilor, dar poate genera și simptome generalizate care afectează alte zone ale corpului. Boala afectează aproximativ 0,5% până la 1% din adulții la nivel mondial, iar dezvoltarea sa este influențată de o combinație de factori genetici, modificări ale funcției imune și expuneri la factori de mediu.
Unii dintre acești factori de mediu pot contribui nu doar la declanșarea inițială a bolii, ci și la agravarea simptomelor după momentul diagnosticului. Este important de subliniat că anumiți factori de risc pot fi modificați. Fumatul este deja recunoscut ca un factor major de risc, iar cercetătorii au investigat și efectele posibile ale temperaturii, umidității, silicei și altor poluanți.
Studii anterioare și ipoteza cercetătorilor
Studii populaționale anterioare au arătat că expunerea la aer poluat era asociată cu o probabilitate mai mare de a dezvolta AR. Cercetătorii din Coreea de Sud au dorit să stabilească dacă poluarea aerului poate influența și activitatea bolii și poate declanșa episoade acute la persoanele deja diagnosticate. De asemenea, au investigat mecanismele biologice care ar putea explica o astfel de conexiune.
Cum a fost realizat studiul
Studiul de cohortă prospectiv a urmărit 1.070 de pacienți cu artrită reumatoidă la un important centru medical din Coreea de Sud. Pe parcursul a patru ani (2021–2024), cercetătorii au colectat date din 12.583 de consultații ambulatorii desfășurate în condiții clinice reale.
Pentru a estima expunerea fiecărui pacient, echipa a analizat nivelurile lunare a șase poluanți atmosferici comuni: dioxid de sulf (SO2), dioxid de azot (NO2), ozon (O3), monoxid de carbon (CO), particule cu diametrul de 10 µm (PM10) și particule cu diametrul de 2,5 µm (PM2.5). Aceste măsurători au fost comparate cu nivelul activității bolii și cu episoadele acute înregistrate la fiecare consultație.
Analiza a luat în considerare o gamă largă de factori care ar fi putut influența rezultatele: date demografice ale pacienților, statut serologic, utilizarea medicamentelor, condiții socioeconomice și variabile meteorologice. Cercetătorii au utilizat și un design de tip case crossover bazat pe concentrațiile zilnice de poluanți înregistrate înainte de fiecare consultație, aplicând regresia logistică condiționată pentru a compara modificările în cadrul aceluiași pacient.
PM2.5 – principalul poluant asociat cu agravarea bolii
„Studiul nostru a constatat că o concentrație mai mare de PM2.5 a fost asociată cu creșterea activității bolii și cu riscul de episoade acute, în special în cazul expunerii prelungite la niveluri ridicate de PM2.5 pe o perioadă de peste două săptămâni", explică investigatorul principal Eun Bong Lee, MD, PhD, de la Facultatea de Medicină a Universității Naționale din Seul. Dintre toți poluanții studiați, PM2.5 s-a remarcat ca principal factor asociat cu creșterea activității AR.
Implicații clinice și de sănătate publică
Jeffrey A. Sparks, MD, MMSc, de la Brigham and Women's Hospital și Harvard Medical School, comentează într-un editorial însoțitor: „Acesta este unul dintre cele mai mari studii care utilizează metode riguroase pentru a lega poluanții atmosferici de activitatea AR. Având în vedere nivelurile crescânde ale poluanților, rezultatele au implicații clinice, biologice și de sănătate publică semnificative. Ele consolidează și mai mult ideea că substanțele inhalate pot avea consecințe ample asupra riscului și progresiei AR și, poate, a altor boli autoimune. Din perspectivă clinică, acestea pot oferi modalități de reducere a riscului de episoade acute prin evitarea aerului de calitate slabă și pot furniza o explicație parțială pentru episoadele altfel imprevizibile ale AR."
Rezultatele sugerează că calitatea aerului ar trebui să devină o considerație importantă atât pentru medicii care tratează artrita reumatoidă, cât și pentru factorii de decizie implicați în protejarea sănătății publice.
Sursa: https://www.sciencedaily.com/releases/2026/08/260805082452.htm
