Două micrograme reprezintă o cantitate aproape de neimaginat de mică, mai puțin decât un fragment minuscul dintr-un bob de sare de masă. Totuși, adulții au nevoie de aproximativ această cantitate de vitamina B12 zilnic pentru a susține producția de celule roșii din sânge, funcționarea nervilor și sinteza ADN-ului.
Un secol de la descoperirea care a schimbat medicina
În 2026 se împlinesc 100 de ani de când George Minot și William Murphy au raportat că o dietă bogată în ficat poate trata anemia pernicioasă, o boală frecvent fatală la acea vreme. Munca lor a transformat medicina și a condus, în cele din urmă, la identificarea vitaminei B12 drept substanța din ficat responsabilă de vindecare. Drumul spre această descoperire a început însă cu un indiciu neașteptat din experimente pe animale: medicul american George Whipple demonstrase că ficatul ajuta câinii să se recupereze din anemia cauzată de pierderea de sânge. Deși anemia pernicioasă are o cauză diferită, absorbția deficitară a vitaminei B12, nu sângerarea, experimentele lui Whipple au îndreptat cercetătorii spre ficat ca sursă a unui puternic factor de formare a sângelui. Pacienții cu anemie pernicioasă care fuseseră aproape de moarte se îmbunătățeau dramatic în câteva săptămâni de la adoptarea unei diete bogate în ficat. Succesul acestui tratament a condus, în final, la izolarea compusului de culoare roșie intensă cunoscut astăzi drept vitamina B12 sau cobalamina.
De ce rămâne deficiența de B12 o problemă frecventă
În ciuda deceniilor de cercetare, deficiența de vitamina B12 rămâne comună, în special în rândul adulților în vârstă, veganilor, vegetarienilor și persoanelor cu afecțiuni care afectează absorbția. Vitamina B12 se găsește în mod natural aproape exclusiv în alimente de origine animală: carne, pește, ouă și produse lactate, ceea ce face ca persoanele care exclud aceste alimente din dietă să fie expuse unui risc crescut. Altele nu reușesc să o absoarbă corespunzător, indiferent de aportul alimentar.
Acest lucru devine tot mai frecvent odată cu înaintarea în vârstă. Unii adulți în vârstă produc mai puțin acid gastric, necesar pentru eliberarea B12 din alimente. Alții dezvoltă gastrită autoimună, în care sistemul imunitar deteriorează celulele stomacului implicate în producerea acidului și a factorului intrinsec, proteina esențială pentru absorbția vitaminei B12. Chirurgia bariatrică și anumite medicamente utilizate pentru diabet sau reflux acid pot, de asemenea, reduce absorbția.
Simptome care pot fi confundate cu îmbătrânirea normală
Simptomele deficienței se dezvoltă lent și sunt adesea confundate cu îmbătrânirea obișnuită. Persoanele afectate pot simți oboseală, slăbiciune sau dificultăți de respirație. Unele dezvoltă amorțeală sau senzație de furnicături în mâini și picioare, probleme de echilibru, dificultăți de memorie sau ceea ce mulți descriu drept „ceață mentală". Aceste simptome nu sunt specifice deficienței de B12, prin urmare oboseala persistentă, furnicăturile sau problemele de echilibru trebuie investigate medical, și nu atribuite automat unui simplu deficit de vitamine. Persoanele cu risc crescut: vegani, vegetarieni, adulți în vârstă și cei care iau medicamente ce afectează aciditatea gastrică sau tratamente pentru diabet, pot avea nevoie de testare sau de sfaturi privind suplimentarea, din partea unui specialist.
Cum afectează B12 producția de energie în celule
Medicii au asociat în mod tradițional oboseala din deficiența de B12 cu anemia. Fără suficientă vitamina B12, măduva osoasă nu poate produce celule roșii sănătoase, în loc de acestea, eliberează celule anormal de mari și imature, care transportă oxigenul mai puțin eficient în organism. Însă anemia s-ar putea să nu fie singurul motiv pentru care persoanele cu nivel scăzut de B12 se simt epuizate.
La oameni, vitamina B12 este necesară în mod direct pentru doar două enzime. Una ajută organismul să producă ADN, esențial atunci când celulele se divid. Cealaltă ajută mitocondriile să proceseze anumiți acizi grași și aminoacizi. Mitocondriile sunt structurile minuscule din interiorul celulelor care transformă alimentele în energie utilizabilă. Acest rol mitocondrial a atras un interes crescând din partea cercetătorilor care studiază îmbătrânirea și funcția musculară.
Descoperiri recente despre B12 și funcția mitocondrială
Un studiu din 2026 a explorat ce se întâmplă când celulele nu dispun de suficientă B12. Cercetătorii au descoperit că un nivel scăzut de B12 poate perturba ADN-ul din mitocondrii și poate reduce producția de energie în modele de laborator ale mușchiului scheletic. Un studiu conex realizat pe șoareci femele îmbătrânite a arătat că suplimentarea cu B12 a îmbunătățit mai mulți indicatori ai sănătății mitocondriale în mușchi, inclusiv numărul și structura mitocondriilor. Împreună, aceste rezultate sugerează un posibil motiv pentru care unele persoane cu B12 scăzut raportează oboseală înainte ca anemia evidentă să fie detectată.
Aceste descoperiri nu înseamnă că suplimentele de vitamina B12 pot inversa îmbătrânirea sau pot acționa ca un stimulent energetic pentru persoanele ale căror niveluri de B12 sunt deja normale. Cercetătorii suspectează o legătură între B12 și funcția mitocondrială de mai mulți ani, întrucât una dintre cele două enzime dependente de B12 funcționează în interiorul mitocondriilor. Cercetările anterioare au sugerat, de asemenea, că un nivel scăzut de B12 poate fi asociat cu o funcție musculară mai slabă la adulții în vârstă, deși mare parte din aceste studii sunt observaționale și nu pot dovedi o relație de cauzalitate.
Sursa: https://www.sciencedaily.com/releases/2026/06/260623083116.htm
