Dacă medicul ți-a spus că nu ai destul os pentru un implant dentar, de cele mai multe ori nu înseamnă că implantul e exclus. Înseamnă că osul trebuie mai întâi refăcut. Există două intervenții principale pentru asta: adiția de os, care reface volumul crestei osoase, și sinus lift-ul, care creează înălțime de os în zona molarilor de sus. Studiile arată rate de supraviețuire a implanturilor de peste 96% după sinus lift, la 4–5 ani de urmărire.
Mulți pacienți află această vește abia la consultația pentru implant, de obicei la ani buni după ce și-au pierdut dintele.
De ce „dispare” osul după ce pierzi un dinte
Osul maxilarului se menține prin stimularea pe care o primește de la rădăcina dintelui în timpul mestecării. Când dintele lipsește, stimularea dispare, iar organismul resoarbe treptat osul din acea zonă. Fenomenul se numește resorbție sau atrofie osoasă.
Cea mai mare parte a pierderii are loc în primul an după extracție, cu ritmul cel mai rapid în primele luni. De aceea, un implant pus la scurt timp după extracție are adesea nevoie de mai puțină reconstrucție decât unul pus după câțiva ani.
Alți factori care reduc volumul osos:
• boala parodontală netratată, care distruge osul din jurul dintelui înainte de pierderea lui;
• infecții sau chisturi la rădăcina dintelui;
• extracții dificile sau traumatisme;
• proteza mobilă purtată mulți ani, care apasă pe creastă și accelerează resorbția;
• anatomia sinusului maxilar, care coborâ în timp în spațiul lăsat liber de molarii de sus.
Ce este adiția de os
Adiția de os (sau augmentarea osoasă) este intervenția prin care medicul completează osul resorbit cu un material de adiție, astfel încât creasta să aibă lățimea și înălțimea necesare unui implant. Materialul este acoperit de obicei cu o membrană care îl protejează în timpul vindecării. În timp, organismul îl înlocuiește cu os propriu.
Ce materiale se folosesc
• Os autolog – prelevat chiar de la pacient, de obicei din altă zonă a maxilarului sau mandibulei;
• Os alogen – os uman procesat, provenit din bănci de țesuturi;
• Os xenogen – de origine animală (bovină sau porcină), purificat și sterilizat;
• Materiale sintetice – biomateriale create în laborator.
Alegerea depinde de dimensiunea defectului, de zonă și de planul de tratament. La clinica SyroDent din București, procedura de adiție de os este planificată împreună cu implantul, pentru ca volumul osos refăcut să corespundă poziției viitorului dinte.
Cum decurge intervenția
1. Evaluarea – examen clinic și investigații imagistice care măsoară osul disponibil.
2. Anestezia locală – zona este anesteziată, iar intervenția se face, de regulă, fără durere.
3. Plasarea materialului – medicul expune osul, așază materialul de adiție și îl acoperă cu membrana.
4. Suturarea – gingia se închide cu fire, scoase de obicei după 7–14 zile.
5. Vindecarea – osul nou se formează în câteva luni, în funcție de volumul refăcut.
În cazurile cu defecte mici, implantul se poate insera în aceeași ședință cu adiția. La defecte mari, cele două etape se fac separat.
Ce este sinus lift-ul
Sinus lift-ul (elevarea planșeului sinusal) este o formă specială de adiție de os, făcută doar la maxilarul de sus, în zona premolarilor și molarilor. Acolo, deasupra rădăcinilor, se află sinusul maxilar, o cavitate plină cu aer. Când osul dintre gingie și sinus e prea subțire, implantul nu are unde să se ancoreze.
În timpul intervenției, medicul ridică delicat membrana care căptușește sinusul și umple spațiul creat cu material de adiție. Sinusul nu este afectat, doar „podeaua” lui este mutată mai sus.
Cele două tehnici
• Sinus lift intern (închis) – se face prin locașul implantului, cu instrumente speciale. Se alege când lipsesc doar câțiva milimetri de os. Implantul se pune de obicei în aceeași ședință.
• Sinus lift extern (deschis, lateral) – medicul face o mică fereastră în peretele lateral al osului. Se alege când osul rămas este foarte subțire. Implantul se pune fie simultan, fie după vindecare.
Ce spun studiile
• O analiză a 16 studii, cu 868 de implanturi în 397 de sinusuri, a raportat supraviețuirea implanturilor de 99,6% când s-a folosit biomaterial și 96% fără biomaterial, la 48–60 de luni.
• La sinus lift-ul intern fără material de adiție, câștigul mediu de înălțime osoasă a fost de 3,43 mm, iar supraviețuirea implanturilor de 94–100%.
• Peste 2.000 de implanturi puse prin tehnica osteotoamelor au avut supraviețuire de 90,5–100%; perioada până la lucrarea finală a variat între 1,5 și 9 luni.
• Implanturile puse după sinus lift au rezultate similare celor puse în os natural, cu o incidență ceva mai mare a complicațiilor chirurgicale.
Recuperarea: la ce să te aștepți
În primele 2–3 zile sunt obișnuite o ușoară umflătură, sensibilitate și uneori o mică vânătaie pe obraz. Disconfortul se controlează de obicei cu medicația recomandată de medic. Majoritatea pacienților revin la activitatea obișnuită în una-două zile.
Recomandări uzuale după intervenție:
• comprese reci pe obraz în prima zi;
• alimentație moale și călduță, fără mestecat pe partea operată;
• fără fumat, care întârzie vindecarea osului;
• după sinus lift: fără suflat nasul cu putere, strănutat cu gura deschisă, fără zboruri cu avionul sau scufundări câteva zile;
• control la scoaterea firelor, apoi controale periodice până la inserarea implantului.
Riscuri și cine trebuie să discute mai mult cu medicul
Ca orice intervenție chirurgicală, adiția de os și sinus lift-ul pot avea complicații: infecție, expunerea membranei, integrarea incompletă a materialului sau, la sinus lift, perforarea membranei sinusale. Medicul le reduce prin planificare atentă și prin respectarea indicațiilor post-operatorii.
Vindecarea poate fi mai lentă la fumători, la pacienții cu diabet necontrolat, osteoporoză tratată cu anumite medicamente sau sinuzită cronică activă. Spune-i medicului despre orice afecțiune și tratament înainte de intervenție.
Cum afli dacă ai nevoie de adiție și ce alternative există
Răspunsul vine din imagistică, nu din examenul clinic singur. Medicul pornește de obicei de la o radiografie dentară panoramică și, pentru planificarea implantului, de la o tomografie 3D (CBCT), care măsoară exact înălțimea și lățimea osului disponibil.
Nu orice lipsă de os duce automat la adiție. În funcție de caz, medicul poate propune:
• implanturi scurte sau îngustări – o analiză a Asociației Europene de Osteointegrare (EAO) le descrie ca alternativă la sinus lift, cu mai puține complicații, costuri și timp chirurgical, dar cu date pe termen lung mai limitate;
• implant înclinat, poziționat astfel încât să ocolească sinusul;
• soluții protetice fără implant, precum puntea dentară, când dinții vecini o permit.
Dacă vrei să înțelegi întregul traseu, de la evaluare la coroana finală, cu tipurile de implanturi și prețurile lor, poți citi ghidul complet despre implantul dentar publicat de SyroDent. Decizia finală se ia împreună cu medicul, după investigații, ținând cont de sănătatea generală, de buget și de durata tratamentului.
.jpeg)
