Scleroza multiplă (SM) este o afecțiune neurologică cronică, autoimună, care afectează sistemul nervos central – adică creierul și măduva spinării. Boala apare atunci când sistemul imunitar atacă în mod eronat teaca de mielină, stratul protector care învelește fibrele nervoase. Acest proces determină apariția unor leziuni care încetinesc sau blochează transmiterea impulsurilor nervoase.
Boala este imprevizibilă și poate afecta diferit fiecare persoană – unii pacienți au forme ușoare, alții pot dezvolta dizabilități importante în timp. În ciuda acestui fapt, diagnosticarea timpurie și tratamentul corect pot încetini evoluția bolii și pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții.
Ce se întâmplă în scleroza multiplă?
În mod normal, sistemul imunitar apără organismul de infecții. În scleroza multiplă, el devine hiperactiv și atacă mielina, considerând-o un „intrus”. Astfel, apar inflamații și „plăci” (leziuni) în zonele afectate din creier și măduva spinării. Aceste zone lezate pot împiedica transmiterea normală a semnalelor nervoase, ducând la apariția simptomelor.
Cine poate fi afectat?
Scleroza multiplă afectează în general adulții tineri, între 20 și 40 de ani, și apare mai frecvent la femei decât la bărbați. Deși cauzele exacte nu sunt cunoscute, se crede că o combinație de factori genetici, infecțioși și de mediu contribuie la apariția bolii.
Care sunt simptomele?
Simptomele sclerozei multiple variază foarte mult de la o persoană la alta, în funcție de localizarea leziunilor în sistemul nervos. Cele mai frecvente manifestări sunt:
- Tulburări de vedere – vedere încețoșată, dublă sau pierderea temporară a vederii la un ochi.
- Furnicături, amorțeli sau senzații de arsură la nivelul membrelor.
- Slăbiciune musculară sau dificultăți la mers.
- Probleme de echilibru și coordonare.
- Oboseală intensă, care nu se ameliorează prin odihnă.
- Spasme musculare sau rigiditate.
- Tulburări de memorie sau concentrare.
- Dificultăți de vorbire sau de înghițire.
- Tulburări urinare sau intestinale.
Unele simptome pot apărea brusc și apoi se pot remite parțial sau complet – aceste episoade se numesc pusee. În alte cazuri, simptomele progresează lent, fără perioade clare de remisiune.
Cum se diagnostichează scleroza multiplă?
Diagnosticul sclerozei multiple este complex și se bazează pe o combinație de evaluări clinice, teste imagistice și analize de laborator. Nu există un test unic care să confirme boala, iar diagnosticul se pune de obicei după excluderea altor afecțiuni care pot avea simptome similare.
1. Consultația neurologică
Primul pas este evaluarea neurologică. Medicul va analiza simptomele, istoricul pacientului și va efectua teste clinice pentru a verifica reflexele, forța musculară, coordonarea și alte funcții neurologice.
2. IRM cerebral și spinal (imagistică prin rezonanță magnetică)
IRM-ul este principala investigație imagistică folosită pentru a detecta leziunile demielinizante din creier și măduva spinării. Prezența mai multor leziuni în zone specifice ale sistemului nervos central susține diagnosticul de SM, mai ales dacă ele au vârste diferite (unele vechi, altele recente).
3. Puncția lombară (analiza lichidului cefalorahidian)
Prin această procedură se extrage lichidul din jurul măduvei spinării, care este apoi analizat. Prezența unor proteine speciale (benzi oligoclonale) poate indica o inflamație de tip autoimun la nivelul sistemului nervos.
4. Teste de evocat potențiale
Aceste teste măsoară răspunsul creierului la stimuli vizuali, auditivi sau tactili. Ele pot detecta zone în care semnalele nervoase sunt încetinite, chiar dacă pacientul nu are încă simptome evidente.
Ce tipuri de scleroză multiplă există?
Există mai multe forme de SM, în funcție de modul în care evoluează:
- Recidivant-remisivă (SMRR) – cea mai frecventă formă. Se caracterizează prin episoade de agravare (pusee), urmate de perioade de remisie.
- Secundar progresivă (SMSP) – apare după ani de formă recidivantă, cu o evoluție treptată, fără remisiuni clare.
- Primar progresivă (SMPP) – evoluează lent și constant, fără pusee evidente, de la debut.
- Progresivă cu pusee (SMPP cu activitate) – combinație între forma progresivă și pusee ocazionale.
De ce este important diagnosticul precoce?
Cu cât boala este diagnosticată mai devreme, cu atât se poate începe tratamentul mai repede, iar progresia bolii poate fi încetinită. În ultimii ani, au fost dezvoltate medicamente modificatoare ale evoluției bolii, care reduc frecvența puseelor și întârzie apariția dizabilității.
Pe lângă tratamentul medicamentos, fizioterapia, consilierea psihologică și adoptarea unui stil de viață echilibrat pot contribui semnificativ la menținerea unei vieți active și independente.
Concluzie
Scleroza multiplă este o boală complexă, dar gestionabilă. Dacă te confrunți cu simptome inexplicabile precum vedere încețoșată, slăbiciune musculară sau amorțeli persistente, nu le ignora. Adresează-te unui medic neurolog, pentru că un diagnostic pus la timp poate schimba semnificativ cursul bolii. Cu tratament adecvat și sprijin, mulți pacienți cu SM duc o viață activă și împlinită.
Bibliografie:
National Multiple Sclerosis Society - “What is Multiple Sclerosis?”
European Academy of Neurology (EAN) & European Committee for Treatment and Research in Multiple Sclerosis (ECTRIMS) - EAN/ECTRIMS Clinical practice guidelines for the diagnosis of multiple sclerosis, 2021.