Amorțeala mâinilor și picioarelor: semn banal sau boală ascunsă?

Medical 22 May 2025

IntroducerePrimăvara este un anotimp al schimbărilor – temperaturi fluctuante, polen în aer și o reorientare a stilului de viață după iarnă. În această perioadă, sistemul imunitar poate fi mai vulnerabil, iar întărirea lui devine esențială pentru a preveni infecțiile și alergiile. În acest articol, vei descoperi 7 metode dovedite științific care te ajută să-ți consolidezi imunitatea în sezonul de primăvară.1. Alimentația echilibrată și bogată în nutriențiO dietă sănătoasă, bogată în vitamine și minerale, este piatra de temelie a unui sistem imunitar puternic. Vitaminele C, D și zincul sunt cele mai studiate în acest sens.Vitamina C stimulează producția de celule albe și funcționarea acestora în lupta cu agenții patogeni.Vitamina D, produsă și prin expunerea la soare, reglează răspunsul imun și reduce inflamația.Zincul este esențial pentru dezvoltarea celulelor imune și repararea țesuturilor.Include în alimentație fructe citrice, legume verzi, nuci, semințe și pește gras.2. Activitatea fizică moderată și regulatăExercițiile fizice cresc circulația sângelui, ajutând celulele sistemului imunitar să circule eficient în corp. Studiile arată că 30 de minute de mișcare moderată pe zi (mers pe jos, jogging, yoga) reduc riscul de infecții respiratorii.Evită eforturile intense sau suprasolicitarea, care pot avea efecte contrare asupra imunității.3. Odihna de calitateSomnul este momentul în care organismul se regenerează și produce proteine esențiale pentru apărarea imunitară. Lipsa somnului crește riscul de infecții și inflamații cronice.Recomandarea este să dormi între 7 și 9 ore pe noapte și să ai un program regulat de odihnă.4. Gestionarea stresuluiStresul cronic afectează negativ sistemul imunitar, scăzând capacitatea organismului de a lupta cu virușii și bacteriile. Tehnicile de relaxare, meditația, respirația profundă și timpul petrecut în natură ajută la echilibrarea nivelului de cortizol și la susținerea imunității.5. Hidratarea corespunzătoareApa ajută la transportul nutrienților și eliminarea toxinelor, facilitând funcționarea optimă a celulelor imune. Se recomandă consumul a cel puțin 1.5 – 2 litri de apă pe zi, ajustat în funcție de activitate și condiții climatice.6. Expunerea regulată la soareExpunerea moderată la soare stimulează sinteza vitaminei D, un hormon vital pentru reglarea răspunsului imun. Este indicat să petreci cel puțin 15 minute pe zi în aer liber, cu fața și brațele expuse, evitând orele de maximă intensitate solară.7. Suplimentele alimentare – când și cum le foloseștiUneori, alimentația nu acoperă toate necesitățile nutriționale. Suplimentele cu vitaminele C, D, zinc sau probiotice pot susține imunitatea, mai ales în perioadele cu risc crescut de infecții.Este important să consulți un medic înainte de a începe orice suplimentare.ConcluzieÎntărirea imunității primăvara este un proces complex, care implică o combinație echilibrată între alimentație, mișcare, odihnă și stil de viață sănătos. Adoptând aceste 7 metode dovedite științific, îți crești șansele să treci cu bine peste schimbările sezonului și să te bucuri de energie și vitalitate.ReferințeNational Institutes of Health (NIH) – Office of Dietary SupplementsHarvard Health Publishing – How to boost your immune systemJournal of Immunology Research, 2018World Health Organization (WHO) – Healthy diet and immunity

Cardiologie 07 Iulie 2025

Când vine vorba despre colesterol, mulți oameni îl asociază automat cu pericolul pentru inimă. Însă nu tot colesterolul este dăunător. În organismul nostru există o formă de colesterol benefică, esențială pentru sănătatea cardiovasculară – este vorba despre colesterolul HDL, cunoscut popular drept „colesterolul bun”. Ce este colesterolul și ce înseamnă „bun” sau „rău”? Colesterolul este o substanță lipidică (grăsoasă) prezentă în toate celulele corpului, cu rol important în producerea hormonilor, a vitaminei D și a bilei. Organismul produce o parte din colesterol în ficat, iar restul provine din alimentație. Colesterolul circulă în sânge legat de proteine, formând lipoproteine. Cele mai importante două tipuri sunt: LDL (low-density lipoprotein) – cunoscut drept colesterolul „rău”, deoarece în exces se depune pe pereții arterelor și contribuie la formarea plăcilor de aterom, crescând riscul de infarct și accident vascular cerebral. HDL (high-density lipoprotein) – adică colesterolul „bun”, care are un efect protector. El „curăță” sângele, transportând excesul de colesterol din artere înapoi spre ficat, unde este metabolizat și eliminat. De ce este HDL important? Rolul principal al HDL este de a reduce riscul cardiovascular. Cu cât avem un nivel mai ridicat de colesterol HDL, cu atât riscul de boli cardiace este mai mic. Spre deosebire de LDL, care favorizează formarea plăcilor de aterom (îngustarea arterelor), HDL acționează ca un sistem de „drenaj” al excesului lipidic din sânge. Un nivel scăzut de HDL – chiar și în contextul unui LDL normal – poate fi un factor de risc pentru infarct sau alte boli de inimă. De aceea, în evaluarea sănătății cardiovasculare, nu este suficient să ne uităm doar la colesterolul total, ci trebuie analizate separat fracțiunile HDL și LDL. Care sunt valorile normale? Potrivit ghidurilor actuale: La bărbați, un nivel optim de HDL este peste 40 mg/dL.La femei, se consideră protectiv un nivel peste 50 mg/dL.Ideal, se urmărește atingerea unei valori de peste 60 mg/dL, considerată cardioprotectoare. Este important ca valorile să fie interpretate de medic în contextul profilului lipidic complet, care include colesterolul total, LDL, HDL și trigliceridele.Ce determină nivelul HDL? Nivelul colesterolului bun este influențat atât de factori genetici, cât și de stilul de viață. Anumite persoane pot avea predispoziție ereditară pentru un HDL scăzut, chiar dacă au un stil de viață sănătos. Cu toate acestea, există multe moduri prin care putem crește nivelul HDL: Activitatea fizică regulată este una dintre cele mai eficiente metode. Exercițiile aerobice (mers alert, alergare, ciclism, înot) cresc în mod natural HDL-ul. O alimentație echilibrată, bogată în grăsimi sănătoase – cum sunt cele din uleiul de măsline, avocado, pește gras (somon, sardine) sau nuci – susține un profil lipidic favorabil. Renunțarea la fumat are un impact semnificativ în creșterea HDL-ului. Consumul moderat de alcool, în special vin roșu, poate crește ușor HDL (atenție: doar în doze mici și doar la persoanele fără contraindicații). Pe de altă parte, sedentarismul, alimentația bogată în grăsimi saturate, fumatul și obezitatea centrală contribuie la scăderea HDL-ului.Se poate trata un HDL scăzut? Deși nu există medicamente dedicate exclusiv pentru creșterea HDL, multe dintre tratamentele utilizate pentru scăderea colesterolului „rău” pot avea efecte indirecte asupra HDL-ului. De exemplu, statinele – frecvent prescrise în dislipidemii – pot avea un efect modest de creștere a HDL. Totuși, intervențiile cele mai eficiente rămân cele legate de stilul de viață. În unele cazuri, medicul poate recomanda și suplimente sau terapii adjuvante, dar acestea trebuie întotdeauna administrate sub supraveghere medicală. Când și cum ne testăm? Colesterolul HDL se determină printr-o analiză de sânge simplă, în cadrul profilului lipidic, care se face dimineața, pe nemâncate. Este recomandat ca adulții să își testeze nivelul colesterolului o dată la 3-5 ani, iar persoanele cu factori de risc (obezitate, diabet, hipertensiune, istoric familial) – chiar mai des. Rolul consultului medical Medicul de familie este prima persoană la care ar trebui să apelăm pentru evaluarea colesterolului. În funcție de rezultate, acesta poate recomanda schimbări în stilul de viață sau, dacă este cazul, va trimite pacientul către un medic cardiolog sau medic specialist în boli de nutriție și metabolism. Este important ca interpretarea analizelor să se facă în contextul general al sănătății pacientului – vârstă, sex, stil de viață, istoric personal și familial – pentru a decide dacă este nevoie de intervenție și ce tip de monitorizare se impune. Concluzie Colesterolul HDL este mai mult decât o cifră într-o analiză – este un indicator important al protecției cardiovasculare. A-l menține la un nivel bun nu înseamnă doar să evităm grăsimile „rele”, ci și să construim un stil de viață activ, echilibrat și conștient. Cu educație, prevenție și controale medicale periodice, putem transforma acest aliat tăcut într-un adevărat scut împotriva bolilor de inimă. Referințe: World Health Organization. Cardiovascular Diseases: Fact Sheet – 2023 American Heart Association. HDL (Good), LDL (Bad) Cholesterol and Triglycerides – 2022 European Society of Cardiology. 2021 ESC Guidelines on Cardiovascular Disease Prevention in Clinical Practice Societatea Română de Cardiologie. Dislipidemii – Ghid de prevenție și tratament, 2022

Dietă 09 Ianuarie 2026

Iarna vine cu frig, zile mai scurte și, adesea, cu o alimentație mai săracă în fructe și legume proaspete. Acești factori pot afecta energia zilnică, starea de spirit și, mai ales, imunitatea. Mulți oameni se întreabă ce să mănânce pentru a preveni răcelile, gripă și alte afecțiuni sezoniere, dar și pentru a rămâne plini de energie în lunile reci. Alegerea alimentelor potrivite poate face diferența între o iarnă obositoare și una în care te simți sănătos și plin de vitalitate. De ce este importantă nutriția iarna Corpul nostru are nevoie de nutrienți esențiali pentru a funcționa optim, iar iarna acești nutrienți devin și mai importanți. Vitaminele, mineralele și antioxidanții din alimentație nu doar că oferă energie, dar susțin și sistemul imunitar, ajutând organismul să lupte împotriva infecțiilor. Nutriția preventivă, adică alegerea alimentelor care sprijină sănătatea pe termen lung — poate reduce riscul de boli cronice și complicații, menținându-ne vitali și activi chiar și în sezonul rece. De exemplu, vitamina C, zincul și acizii grași omega-3 joacă roluri cruciale în protejarea organismului, în timp ce antioxidanții reduc inflamația și stresul oxidativ. Alimente care te ajută iarna Pentru a susține imunitatea și a avea energie, iată câteva alimente recomandate de medicii nutriționiști: Legume crucifere – varză, broccoli, conopidă sau varză de Bruxelles. Sunt bogate în vitamina C, fibre și antioxidanți, care ajută la întărirea sistemului imunitar și la detoxifierea organismului. Citrice și kiwi – portocalele, mandarinele, grepfrutul și kiwi-ul sunt surse excelente de vitamina C, esențială pentru prevenirea răcelilor și pentru menținerea sănătății pielii și a țesuturilor. Pește gras – somon, macrou, sardine. Acestea conțin acizi grași omega-3, care reduc inflamația și susțin sănătatea cardiovasculară, dar și funcția imunitară. Ulei de măsline și nuci – nucile, migdalele, alunele și uleiul de măsline extravirgin furnizează antioxidanți, grăsimi sănătoase și vitamina E, care protejează celulele imune. Ghimbir și turmeric – aceste rădăcinoase au proprietăți antiinflamatoare și antioxidante, ajutând la combaterea infecțiilor și reducerea simptomelor de răceală. Leguminoase – linte, năut, fasole boabe. Sunt surse excelente de proteine vegetale, fibre și minerale esențiale pentru sistemul imunitar. Cereale integrale – ovăz, quinoa, hrișcă. Fibrele și carbohidrații complecși furnizează energie constantă și sprijină sănătatea intestinală, esențială pentru imunitate. Fructe uscate și semințe – stafide, curmale, semințe de floarea-soarelui și de dovleac. Oferă minerale precum zinc și magneziu, importante pentru apărarea organismului. Usturoi și ceapă – conțin compuși cu efect antiviral și antibacterian, care ajută organismul să lupte cu infecțiile. Produse lactate fermentate – iaurt, chefir, sana. Conțin probiotice care susțin flora intestinală și, implicit, imunitatea. Ciocolată neagră – consumată cu moderație, oferă antioxidanți și poate reduce stresul oxidativ, contribuind la menținerea sănătății. Miere – un aliment natural cu proprietăți antibacteriene, util în prevenirea și ameliorarea simptomelor de răceală. Ceai verde – bogat în polifenoli, ajută la protejarea celulelor imune și are efect energizant. Avocado – sursă de grăsimi sănătoase și vitamina E, esențială pentru apărarea organismului. Rădăcinoase – morcovi, sfeclă, păstârnac. Conțin beta-caroten și alți antioxidanți care protejează sistemul imunitar. Sugestii de mese pentru iarnă Chiar dacă lista de alimente este lungă, modul în care le combini este la fel de important. Iată câteva idei practice: Mic dejun energizant: ovăz cu semințe de chia, nuci și fructe uscate. Fibrele și proteinele te vor menține activ până la prânz. Prânz sau cină: supă de legume cu adăugarea unei surse de proteine (pui, pește sau linte). Încorporează legume crucifere pentru un plus de vitamina C. Gustări: nuci, semințe, fructe proaspete sau uscate, pentru a evita scăderea energiei între mese. Condimente: adaugă ghimbir sau turmeric în supe și smoothie-uri pentru efect antiinflamator. Greșeli de evitat Pentru a rămâne sănătos iarna, evită următoarele: Consumul excesiv de zahăr rafinat și alimente procesate, care pot slăbi sistemul imunitar. Săritul peste mese, care reduce energia și poate afecta funcțiile organismului. Ignorarea hidratării, chiar dacă temperatura scade; apa și ceaiurile neîndulcite sunt esențiale. Concluzie O alimentație echilibrată iarna poate face minuni pentru imunitate și nivelul de energie, dar fiecare organism este diferit. Dacă te confrunți cu probleme de sănătate, carențe nutritive sau vrei un plan personalizat de alimentație, cel mai sigur este să consulți un medic nutriționist. Profesionalismul său te va ajuta să alegi exact ce ai nevoie pentru a rămâne sănătos și plin de vitalitate pe tot parcursul sezonului rece.

Cardiologie 07 Iulie 2025

Hipertensiunea arterială, cunoscută și sub denumirea de „tensiune mare”, este una dintre cele mai frecvente afecțiuni cronice ale secolului XXI. În ciuda prevalenței sale, rămâne deseori nedepistată și netratată, din cauza lipsei simptomelor evidente în fazele timpurii. Tocmai din acest motiv, hipertensiunea este adesea denumită „ucigașul tăcut”.Ce înseamnă hipertensiunea arterială?Tensiunea arterială reprezintă forța cu care sângele apasă pe pereții arterelor în timp ce circulă prin corp. Se exprimă prin două valori: presiunea sistolică (când inima se contractă) și presiunea diastolică (când inima se relaxează). Valorile normale sunt sub 120/80 mmHg. Atunci când valorile depășesc în mod repetat 140/90 mmHg, vorbim despre hipertensiune.Există două tipuri de hipertensiune. Forma primară (sau esențială) nu are o cauză clară, dar este legată de factori precum vârsta, predispoziția genetică, alimentația, stilul de viață și stresul. Forma secundară, mult mai rară, este consecința unei alte boli, cum ar fi afecțiunile renale sau hormonale.De ce este hipertensiunea periculoasă?Deși mulți pacienți nu resimt niciun disconfort în stadiile incipiente, hipertensiunea produce, în timp, leziuni la nivelul vaselor de sânge, inimii, creierului, rinichilor și ochilor. Aceste leziuni se acumulează treptat și pot duce la evenimente grave precum infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral, insuficiența renală sau pierderea vederii.Mai grav este că simptomele – atunci când apar – pot fi vagi și ușor de ignorat. Unele persoane resimt dureri de cap persistente, amețeli, tulburări de vedere, bătăi rapide ale inimii sau un țiuit în urechi, dar aceste semnale apar de obicei în stadii deja avansate ale bolii.Cum se stabilește diagnosticul?Diagnosticul de hipertensiune arterială nu se pune pe baza unei singure măsurători. Sunt necesare mai multe înregistrări, realizate în momente diferite, cu tensiometre omologate. În unele cazuri, medicul poate recomanda un holter de tensiune, care înregistrează valorile timp de 24 de ore.Pentru o evaluare completă, pacientului i se pot recomanda analize de sânge, analize de urină, electrocardiogramă (ECG) și ecografie cardiacă, pentru a verifica dacă organele vitale au fost afectate de presiunea crescută.Cum se tratează hipertensiunea?Primul pas în tratament este adoptarea unui stil de viață sănătos. O alimentație echilibrată, bogată în legume și săracă în sare, practicarea regulată a activității fizice, renunțarea la fumat și limitarea consumului de alcool sunt măsuri esențiale. Reducerea stresului și un somn de calitate contribuie, de asemenea, la menținerea unei tensiuni normale.În cazul în care aceste măsuri nu sunt suficiente, medicul poate recomanda tratament medicamentos. Există mai multe clase de medicamente utilizate, inclusiv inhibitori ai enzimei de conversie, blocanți ai canalelor de calciu, diuretice sau beta-blocante. De multe ori, tratamentul combină două sau mai multe medicamente, pentru un control eficient și susținut al tensiunii arteriale.Este esențial ca tratamentul să fie urmat constant, chiar și atunci când pacientul se simte bine. Hipertensiunea este o boală cronică și necesită monitorizare și ajustare periodică.Se poate preveni?Hipertensiunea poate fi prevenită în multe cazuri printr-un stil de viață echilibrat, o alimentație sănătoasă și activitate fizică regulată. Evitarea sedentarismului, menținerea unei greutăți corporale normale și reducerea consumului de sare sunt intervenții simple, dar cu un impact major. De asemenea, controlul altor factori de risc, cum ar fi colesterolul crescut sau diabetul, ajută la prevenirea instalării hipertensiunii.Este esențială și monitorizarea regulată a tensiunii arteriale, chiar și în lipsa simptomelor evidente. Măsurătorile pot fi făcute acasă cu un tensiometru automat, dar pentru o evaluare completă este recomandat un consult medical periodic.La cine apelezi?Medicul de familie este primul medic la care trebuie să apelezi. Acesta poate efectua măsurători și investigații inițiale și îți poate recomanda modificări în stilul de viață.Dacă valorile tensiunii sunt ridicate sau persistente, medicul de familie te va direcționa către un medic cardiolog – specialistul care se ocupă de diagnosticul și tratamentul hipertensiunii arteriale și a bolilor cardiovasculare.În anumite cazuri, când se suspectează o cauză secundară (renală, endocrină), pot fi necesare consultații suplimentare la nefrolog sau endocrinolog.Pe lângă tratamentele prescrise, rolul medicului este și acela de educator medical, ghidând pacientul în înțelegerea riscurilor, a modului corect de a lua tratamentul și a importanței unui stil de viață echilibrat.Prevenția hipertensiunii înseamnă nu doar să trăim sănătos, ci și să ne cunoaștem corpul și să nu amânăm vizita la medic. Un control de rutină poate face diferența între o viață lungă și sănătoasă și o complicație gravă, dar prevenibilă.Referințe:World Health Organization (2023). Hypertension – Key facts. European Society of Cardiology (2023). ESC Guidelines on Arterial Hypertension.American Heart Association (2022). Understanding Blood Pressure Readings. Societatea Română de Cardiologie. Ghidul de management al hipertensiunii arteriale, ediția actualizată 2022.

Analize Medicale 09 Ianuarie 2026

Te simți mereu obosit, chiar și după ce dormi suficient? Observi că pielea ta este mai palidă sau că respiri greu în timpul efortului fizic? Acestea ar putea fi semnele unei probleme comune, dar adesea ignorate: anemia. Definirea acesteia ca nivel scăzut de hemoglobină și globule roșii poate afecta milioane de oameni, iar în lipsa unui diagnostic timpuriu, calitatea vieții poate fi serios afectată. În acest ghid complet, vei afla ce cauzează anemia, cum să o recunoști și ce schimbări de stil de viață și nutriție te pot ajuta.1. Ce este anemia și de ce apare Anemia nu este o boală în sine, ci un semn că organismul nu produce suficienți globule roșii sau că acestea nu funcționează corect. Cele mai frecvente forme includ: Deficitul de fier – Este cauza cea mai întâlnită, în special la femeile aflate la vârsta fertilă, la gravide și la copii în creștere. Fierul este esențial pentru producția de hemoglobină, proteina care transportă oxigenul în organism. Anemia prin deficit de vitamina B12 sau folat – Aceste vitamine sunt necesare pentru formarea corectă a globulelor roșii. Lipsa lor poate apărea din dietă insuficientă (mai ales la vegetarieni și vegani) sau din afecțiuni digestive care împiedică absorbția. Anemia hemolitică – Apare când globulele roșii sunt distruse mai repede decât pot fi produse. Aceasta poate fi ereditară sau cauzată de anumite medicamente și boli autoimune. Anemia poate varia în funcție de vârstă și sex: femeile tinere, copiii și vârstnicii sunt mai predispuși. 2. Simptome frecvente și când să te îngrijorezi Semnele clasice de anemie includ oboseală persistentă, paloare a pielii și a mucoaselor, amețeli și respirație scurtă la efort. În formele mai severe pot apărea palpitații sau dureri de cap frecvente. Semne mai puțin cunoscute: dorința de a mânca gheață (pagofagie) este un simptom ciudat, dar asociat frecvent cu deficitul de fier. Alte manifestări includ fragilitatea unghiilor sau senzația de furnicături la nivelul mâinilor și picioarelor. Dacă simptomele persistă mai mult de câteva săptămâni, este important să consulți medicul pentru investigații suplimentare. 3. Cum se diagnostichează anemia Diagnosticul de anemie se bazează pe analize de sânge simple: Hemoglobina și hematocritul – pentru a confirma dacă nivelul globulelor roșii este scăzut. Feritina – pentru a evalua rezervele de fier din organism. Teste suplimentare – nivelul vitaminei B12, folatului, teste de hemoliză sau analize genetice în cazuri rare. Screeningul regulat este esențial, mai ales la persoanele cu risc crescut. Detectarea precoce poate preveni complicații și poate reduce oboseala și scăderea performanței zilnice. 4. Alimentația care ajută O dietă echilibrată este cheia prevenirii și tratării anemiei. Surse bogate în fier: carne roșie, organe (ficat), leguminoase (linte, năut), semințe și nuci. Vitamina C: consumată împreună cu alimente bogate în fier, ajută la absorbția acestuia. Exemple: ardei gras, căpșuni, kiwi, citrice. Vitamina B12 și acid folic: se găsesc în carne, ouă, lactate, legume cu frunze verzi și cereale fortificate. Exemplu de meniu bogat în nutrienți pentru sânge: Mic dejun: omletă cu spanac și roșii + un pahar de suc de portocale. Prânz: linte cu legume și piept de pui la grătar. Gustare: iaurt cu căpșuni și semințe de dovleac. Cină: somon la cuptor cu broccoli și cartofi dulci. Combinațiile corecte pot face o diferență majoră în absorbția nutrienților esențiali. 5. Stil de viață și prevenție Pe lângă alimentație, prevenția implică: Menținerea unei diete variate și echilibrate. Monitorizarea regulată a analizei sângelui dacă faci parte din grupuri de risc. Suplimente doar la recomandarea medicului, pentru a evita supradozajul și efectele secundare. Adoptarea unui stil de viață sănătos și a unei alimentații corespunzătoare nu doar că previne anemia, dar contribuie la energie, imunitate și stare generală de bine.Checklist rapid: Afli dacă ai risc de anemie în 5 minuteTe simți obosit chiar și după somn suficient? Ai paloare sau piele uscată? Ai amețeli sau respirație scurtă la efort? Observi dorința de a mânca gheață sau alte alimente neobișnuite? Ai antecedente familiale de anemie sau afecțiuni digestive? Dacă răspunsul este „da” la unul sau mai multe, este recomandat să mergi la medic pentru analize. Întrebări frecvente 1. Anemia afectează copiii diferit decât adulții?  Da. La copii, anemia poate afecta dezvoltarea fizică și cognitivă, iar simptomele pot include apatie și scăderea performanței școlare. 2. Pot preveni anemia doar cu dietă?  În multe cazuri, da, mai ales dacă dieta este echilibrată și bogată în fier, B12 și folat. Suplimentele sunt recomandate doar la recomandarea medicului. 3. Anemia poate fi temporară?  Unele forme, precum cele cauzate de menstruație sau deficit temporar de fier, pot fi reversibile cu alimentație și suplimente. 4. Este anemie acută diferită de cea cronică?  Anemia acută apare rapid, de exemplu după sângerare, iar cea cronică se dezvoltă lent, de obicei din deficiențe nutriționale sau boli cronice. Concluzie Anemia este mai mult decât oboseală: este un semnal al corpului că are nevoie de atenție și nutrienți esențiali. Detectarea timpurie, o alimentație echilibrată și monitorizarea regulată pot face diferența între lipsa de energie și o viață activă și sănătoasă. Important: Diagnosticul corect și tratamentul adecvat trebuie stabilite de un medic specialist. Dacă suspectezi că ai anemie sau ai simptome persistente, programează-te la un hematolog sau medic de familie pentru evaluare și recomandări personalizate.

Medical 28 Aprilie 2025

Căpușele sunt paraziți mici, dar extrem de periculoși, capabili să transmită o serie de boli grave. Chiar dacă mușcătura lor este de multe ori nedureroasă și poate trece neobservată, riscurile asociate sunt majore. Printre cele mai temute infecții transmise de căpușe se numără boala Lyme și encefalita de căpușă, afecțiuni care, netratate, pot avea consecințe severe asupra sănătății.În România, căpușele sunt active mai ales din martie până în octombrie, însă perioadele calde din afara sezonului clasic pot extinde riscul de expunere. A cunoaște pericolele, simptomele și măsurile corecte de reacție este esențial pentru a preveni complicațiile. Cât de periculoase sunt căpușele? Mușcătura de căpușă poate părea banală, dar realitatea este că aceste insecte pot fi purtătoare ale unor agenți patogeni periculoși. Boala Lyme, cauzată de bacteria Borrelia burgdorferi, este cea mai frecventă și, fără tratament, poate afecta articulațiile, inima și sistemul nervos. În plus, există riscul de encefalită transmisă de căpușe, o infecție virală a creierului care poate duce la sechele neurologice severe sau chiar deces. Alte boli mai rare transmise de căpușe includ febra butonoasă (produsă de Rickettsia) sau babesioza, o infecție parazitară a sângelui. Simptome după mușcătura de căpușă După o mușcătură de căpușă, primele semne pot apărea la câteva zile sau săptămâni. În cele mai multe cazuri, inițial apare o roșeață ușoară și localizată, însoțită de mâncărime sau o senzație de disconfort minor. Dacă însă infecția se instalează, pot apărea simptome precum o erupție specifică — „eritem migrator” — o pată roșie care se extinde treptat în formă de inel. Alte semne frecvente sunt febra moderată, oboseala intensă, durerile musculare și articulare sau durerile de cap. În stadii mai avansate, boala Lyme netratată poate duce la tulburări neurologice (precum paralizia facială), dureri articulare severe și, mai rar, afectarea inimii. Este important de menționat că nu toate persoanele mușcate dezvoltă simptome, iar absența lor imediată nu exclude complet riscul de infecție. Cum se stabilește diagnosticul Diagnosticul bolilor transmise de căpușe presupune o combinație între evaluarea clinică și teste de laborator. În primă fază, medicul va analiza istoricul expunerii, aspectul leziunii și simptomele asociate. Testele de sânge, precum ELISA sau Western Blot, sunt folosite pentru a detecta prezența anticorpilor împotriva bacteriilor transmise de căpușe. Este important de știut că testarea imediată după mușcătură nu este eficientă, deoarece anticorpii devin detectabili abia după câteva săptămâni. În unele cazuri, dacă se păstrează căpușa, aceasta poate fi analizată pentru a vedea dacă este infectată, însă rezultatul nu oferă o garanție absolută privind riscul de infectare umană. Ce să faci dacă ai fost mușcat de o căpușă Primul pas esențial este extragerea căpușei cât mai rapid și corect. Folosește o pensetă fină pentru a prinde căpușa cât mai aproape de piele și trage ușor, fără a o răsuci sau zdrobi. Nu încerca să îneci căpușa cu alcool, ulei sau alte substanțe, deoarece acest lucru poate duce la eliberarea agenților patogeni direct în sânge. După îndepărtare, dezinfectează locul mușcăturii cu alcool medicinal sau iod. Dacă vrei să ai parte de o înlăturarea mai eficientă a căpușei, se poate apela la medicul de familie sau la urgențe pentru îndepărtarea acesteia.Ideal este să păstrezi căpușa într-un recipient curat, în caz că medicul dorește să o analizeze. În următoarele 30 de zile, monitorizează cu atenție zona mușcăturii și starea generală de sănătate. Dacă observi o erupție extinsă, febră, oboseală sau alte simptome neobișnuite, este crucial să te adresezi unui medic infecționist sau medicului de familie cât mai curând posibil.Dacă însă apare eritemul migrator sau alte simptome compatibile cu boala Lyme, tratamentul recomandat de medici presupune administrarea de antibiotice precum Doxiciclină, Amoxicilină sau, în anumite cazuri, Azitromicină, timp de 10 până la 28 de zile, în funcție de severitate. În situațiile grave, în care infecția a afectat sistemul nervos sau inima, tratamentul va fi realizat în spital, cu antibiotice administrate intravenos și monitorizare atentă.Tratamentul recomandat În lipsa simptomelor și a semnelor clare de infecție, de obicei nu se administrează automat tratament antibiotic. Dacă însă apare eritemul migrator sau alte simptome compatibile cu boala Lyme, tratamentul recomandat de medici presupune administrarea de antibiotice precum Doxiciclină, Amoxicilină sau, în anumite cazuri, Azitromicină, timp de 10 până la 28 de zile, în funcție de severitate. În situațiile grave, în care infecția a afectat sistemul nervos sau inima, tratamentul va fi realizat în spital, cu antibiotice administrate intravenos și monitorizare atentă. Cum să te testezi corect Dacă ai fost mușcat de o căpușă și nu ai simptome imediate, nu este nevoie de teste de sânge în primele zile. În schimb, dacă la câteva săptămâni după incident apar semne de boală, medicul poate recomanda efectuarea testelor serologice pentru boala Lyme sau alte infecții. Testarea la 4-6 săptămâni după mușcătură are cele mai mari șanse să fie relevantă. Reține că analiza căpușei nu înlocuiește testele medicale și nu exclude complet necesitatea monitorizării stării tale de sănătate.Poți sa nu ai simptome si sa faci boala Lyme? Da, este posibil să ai LIME (boala Lyme) chiar și fără simptome evidente, în stadii incipiente. Boala Lyme este o infecție bacteriană transmisă de căpușe, iar simptomele pot varia foarte mult, iar uneori sunt ușor de confundat cu alte afecțiuni. De ce nu apar simptome întotdeauna? În cazul bolii Lyme, nu toate persoanele mușcate de căpușe dezvoltă imediat simptome, iar unii oameni pot să nu observe nici măcar mușcătura. De asemenea, în stadiile timpurii ale infecției, simptomele pot fi subtile sau foarte comune (cum ar fi oboseala, durerile de cap sau febra), ceea ce face ca boala să fie mai greu de identificat. Testele pentru boala LymeSe poate verifica prin analize de sânge pentru a depista infecția cu borrelia (bacteria care provoacă Lyme), dar este important să știi că aceste teste nu sunt întotdeauna perfecte și pot da rezultate fals negative, mai ales în stadiile foarte timpurii ale infecției. Cele mai frecvente teste sunt: - Testul ELISA (Enzyme-Linked Immunosorbent Assay) – Acesta este adesea primul test efectuat pentru a detecta anticorpi împotriva bacteriei Borrelia. Dacă acest test este pozitiv, se va face un al doilea test pentru confirmare. - Testul Western Blot – Acesta este folosit pentru a confirma prezența anticorpilor specifici în sânge și este considerat mai precis decât testul ELISA. Prevenția: cea mai sigură soluție Cea mai eficientă măsură împotriva bolilor transmise de căpușe rămâne prevenția. Atunci când ieși în natură, mai ales în zone cu iarbă înaltă sau păduri, îmbracă haine de culoare deschisă, cu mâneci și pantaloni lungi, pentru a putea observa mai ușor eventualele căpușe. Folosește spray-uri repelente și inspectează atent pielea și hainele după fiecare plimbare în aer liber. Animalele de companie, în special câinii, trebuie de asemenea verificate periodic și tratate cu produse antiparazitare recomandate de medicul veterinar. Concluzie Mușcătura de căpușă nu trebuie ignorată. Deși nu toate căpușele sunt purtătoare de agenți patogeni, riscul de infecție există și poate avea urmări grave dacă nu este tratat corect. Îndepărtarea rapidă, monitorizarea atentă a stării de sănătate și consultarea unui medic la nevoie sunt pașii cheie pentru a evita complicațiile. În plus, prevenția prin măsuri simple rămâne cea mai sigură metodă de protecție.